Naționala de fotbal a României a pierdut în optimile Campionatului European din Germania împotriva Țărilor de Jos. Sunt zile în care diferența de valoare nu poate fi compensată de entuziasm, iar marți a fost, la München, una din acele zile. Dar atât presa internațională, cât și fanii neutri de pe rețelele de socializare spun că România a dat culoare, la propriu și la figurat, competiției și că are toate motivele să iasă cu capul sus de pe scena Europenelor. Un adevăr confirmat și de zecile de mii de români prezenți în tribunele stadionului de la München. La final de meci, susținătorii echipei naționale au făcut o impresionantă demonstrație de afecțiune: zeci de minute după fluierul final, peluza galbenă a continuat să cânte și să-și onoreze eroii.
De pe vremea lui Gheorghe Hagi, tot la Euro, în 2000 (e un sfert de veac de atunci!) România n-a mai jucat un meci eliminatoriu la o mare competiție. Naționala României merită felicitată pentru un parcurs pe care nici măcar cei mai optimiști dintre noi nu l-au anticipat. Distanța de la fotbalul plicticos, jucat de ai noștri acum 8 ani, sub comanda lui Anghel Iordănescu, și fotbalul viu și spectaculos de azi, al echipei lui Edward Iordănescu, e una foarte mare și ea a fost străbătută pas cu pas, fără scurtături, de Nicolae Stanciu și colegii săi. „Tot ce am reușit bun până azi s-a construit pe disciplină, spirit de luptă și coeziune. Disciplina s-a păstrat, spiritul de luptă trebuie dovedit neîncetat, iar coeziunea stă la baza selecției pentru acest lot”, spunea, înainte de turneu, Edi Iordănescu. Excelent motivator, Iordănescu Jr e unul dintre responsabilii parcursului bun al Naționalei din ultimul an. Creștin practicant și patriot fără ascunzișuri, Edi Iordănescu a adus în vestiarul Naționalei o stare de spirit pe care puțini credeam să se potrivească generației născute cu telefonul mobil în leagăn. „Dar din toate lucrurile bune de care este capabilă naționala României, pentru cel puțin două pot garanta oricând, oriunde și în fața oricui: dăm tot ce avem mai bun pe teren, în fiecare secundă din fiecare meci, și nu cedăm indiferent cum curge jocul și ce spune scorul!”, promitea selecționerul înainte de Europene. Edi Iordănescu a pus etica și morala la baza noii construcții a echipei – a și lăsat acasă jucători talentați, dar certați cu disciplina! – iar băieții lui au umplut cu sens (prin atitudinea și dăruirea lor din teren), cuvinte care, altfel, ar fi putut suna sforăitor. „Disciplină, spirit de luptă și coeziune”! Dacă Naționala noastră e atât de iubită de oameni, motivul este că ei se regăsesc în valorile pe care ea le demonstrează meci de meci. Uneori, cum s-a întâmplat în meciul cu Olanda, nu e de ajuns doar munca onestă ca să fii cel mai bun. Dar imaginați-vă unde ar fi România dacă peste tot în țară ar trona „disciplina, spiritul de luptă și coeziunea”, principiile care au dus Naționala de fotbal – nu de mult hulită de mai toată lumea – între primele 16 echipe ale Europei…
Romanian