Deși românii sunt frați cu codrul și frunza verde, occidentalii ne-întrec cu mult la știința de-a transforma natura în sănătate. În vara asta, ei propun, de pildă, „remediul” „green gyru”, care se practică în aer liber, departe de sălile de fitness. „Gimnastica verde” presupune, obligatoriu, un spațiu liber, de preferință sălbatic, care să se lase amenajat: adunatul crengilor uscate, eliberarea cărărilor de hățișurile crescute peste ele, plantatul arborilor, curățatul pâraielor de pietrele aduse de ploi etc. Toate la un loc însemnând un efort fizic în aer liber, compus din mers, aplecat, ridicat… Activitățile se schimbă în funcție de anotimpuri, cu marele avantaj de a observa îndeaproape natura și de a te apropia sufletește de ea. Sănătate trupească și sufletească! La un nivel mai redus, activitățile acestea pot fi făcute și în curtea sau în grădina casei, cu condiția să se constituie într-un „program” regulat, care să ne solicite fizic, compus din mișcări pentru toate părțile corpului.
Trei exerciții
* Mersul desculț pe pietre
Extrem de popular în Japonia, el prevede pășitul în picioarele goale pe o potecă amenajată din pietre de diferite mărimi. Se merge pe ele vreme de o jumătate de oră, de trei ori pe săptămână. Exercițiul se poate practica și în natură, în cazul când aveți în apropiere un pârâu sau un râu cu maluri pietroase. Bonusul pentru sănătate: activarea circulației sângelui și o energizare benefică.
* Mersul prin praful drumului
Dacă vă petreceți vacanța la țară, într-un sat mai ferit de „civilizația rutieră”, căutați niște ulițe neasfaltate, eventual la marginea satului, pe care să le străbateți desculți, pășind prin praful fierbinte. Este cel mai bun exercițiu pentru relaxare nervoasă și „împământenire” în calm.
* Mersul de noapte
Dacă ziua sunteți prinși la birou, sau acasă, cu treburi casnice, folosiți noaptea pentru a face un drum pe un câmp, prin pădure, sau dacă n-ați plecat în vacanță, prin parc. Mergeți în liniște, fără să vorbiți (dacă sunteți eventual însoțiți), pășind încet, pentru a putea observa culorile pe care noaptea le așterne peste natură, formele și texturile pe care le iau copacii și plantele, dar și pentru a percepe șoaptele vântului, freamătul frunzelor, susurul vreunui pârâu sau țipătul păsărilor de noapte. Mersul pe jos ne întărește mușchii și oasele, iar apropierea de natură cu toate simțurile deschise ne umple de farmec, de pace și de bucuria că suntem vii. E o mare diferență între a trece prin viață cu ochii închiși, și șansa de a ne reintegra conștient în mediul căruia îi aparținem, devenind frați cu iarba, cu fluturii și furnicile.
Romanian