La sfârșitul secolului al 15-lea, Cristofor Columb a adus porumbul din Caraibe în Spania. De acolo, s-a răspândit prin sudul Europei, ajungând până în Orientul Mijlociu și în Africa. În satele românești, porumbul a ținut multă vreme locul pâinii. De unde și porecla de „mămăligari”. Dar cucuruzul, cum i se spune prin unele părți, deși e degradat la porecla de „pâinea săracului”, e o plantă plină de savoare și sănătate. În forma lui curată, desigur, nesufocat de îngrășăminte.
O mulțime de daruri
Porumbul este o cereală de vară, bogată în oferte culinare. Îl găsim la conservă sau proaspăt, sub formă de știuleți buni de fiert sau de pus la grătar, ca făină de porumb pentru mămăligă și, de asemenea, sub forma fulgilor de porumb și a floricelelor. El poate fi consumat și crud, direct de pe știuleți. În funcție de soi, culoarea boabelor coapte variază de la alb la galben, ocru, portocaliu, roșu, maro, verde, violet și până la albastru ori aproape negru. Porumbul este bogat în minerale și fibre. Datorită compoziției sale echilibrate de carbohidrați, grăsimi, proteine și minerale (în special calciu, potasiu, fosfor și fier, precum și vitaminele A, B1, B2, B3, B6 și vitamina C), el îi furnizează organismului o varietate de nutrienți valoroși. Vitaminele din grupul B joacă un rol important în metabolismul energetic și în formarea și descompunerea carbohidraților, aminoacizilor și acizilor grași. La aceasta se adaugă conținutul de proteine și amidon, care face ca porumbul să fie deosebit de hrănitor. Util de știut pentru cei care urmează o dietă fără gluten și trebuie să evite multe tipuri de cereale este că, spre deosebire de majoritatea acestora, porumbul nu conține gluten. Uleiul din germeni de porumb poate fi, la rândul său, folosit în multe feluri. El se obține din mugurii boabelor de porumb și conține în principal acizi grași nesaturați. Datorită conținutului său ridicat în acid linoleic și vitamina E, este considerat un ulei de gătit prețios pentru sănătate. Vitamina E este una dintre cele mai importante vitamine protectoare și este prezentă în fiecare celulă a corpului. Ea are efect antioxidant, „captând” moleculele agresive de oxigen, care pot să apară din cauza fumatului, a radiațiilor UV sau a consumului de alcool. Acest ulei contribuie într-o mare măsură la protejarea vaselor de sânge. În cadrul acestui proces, este susținut de vitamina C, beta-caroten și diverse enzime.
Carte de vizită
1. O numărătoare exactă
Un ştiulete de porumb normal dezvoltat are între 14 până la 18 rânduri de boabe. Un rând este format din 25 până la 50 de boabe. Un știulete de porumb are așadar, în total, în medie, între 400 și 600 de boabe.
2. Porumbul baby e la modă
Porumbul baby, care este adesea folosit în mâncărurile asiatice, nu este un soi aparte. Știuleții miniaturali sunt obținuți prin recoltarea porumbului într-un stadiu incipient de creștere.
3. Cumpărați ulei din germeni de porumb
Dacă uleiul poartă denumirea unei plante oleaginoase, cum se întâmplă de pildă în cazul uleiului de rapiță, de porumb sau floarea-soarelui, acesta conține planta de bază în proporție de 97 la sută. Dacă pe etichetă este adăugată mențiunea „pur”, proporția se ridică la 100%.
4. Savuros de dulce
Boabele de porumb constau, în proporție de până la 72 la sută, din apă. Dulceața provine de la carbohidrații pe care îi conțin: glucoza, fructoza si zaharoza. Conținutul de zahăr este maxim imediat după recoltare.
5. De ce pocnește popcorn-ul (floricelele de porumb)
Atunci când anumite soiuri de porumb sunt încinse, apa din interior se transformă în abur fierbinte și boabele explodează. Amidonul înmuiat se umflă, se răcește imediat și se solidifică, luând forma floricelelor de porumb.
6. Porumbul și ingineria genetică
Multe state membre ale UE, inclusiv Germania, au interzis cultivarea porumbului modificat genetic, invocând riscuri pentru mediu. În schimb, țări precum Spania și Portugalia permit cultivarea acestuia.
Romanian