Rolul opiniei publice în democrație este cunoscut. Mai ales în anii cu alegeri ea devine esenţială în stabilirea ierarhiei grupărilor politice care vor decide evoluţia viitoare a unei țări. De aceea, toţi politicienii sunt atenţi la evenimentele care ar putea-o influența în favoarea lor, încearcă să le confişte, să facă din ele, teme de propagandă electorală. Încercările de manipulare sunt dezvăluite de mediile independente de presă care încearcă, la rândul lor, să dobândească influența asupra cetățenilor. Două evenimente importante au provocat, în ultima vreme, reacţia opiniei publice româneşti, obligându-i pe politicienii de la putere și din opoziţie să încerce să tragă foloase de pe urma lor. Primul eveniment a fost Olimpiada de la Paris, marea întrecere sportivă la care românii au avut câteva reușite, puține dar mari, răsplătite cu aur și argint, prin care au onorat țara. Dar, aşa cum a spus extraordinarul campion la înot, David Popovici, aceste succese s-au datorat pasiunii și sacrificiilor materiale individuale ale concurenților români, și mai puțin statului, cel care ar fi trebuit să le creeze condițiile pentru obținerea performanței. A devenit deja o tradiție în România ca fondurile destinate sportului să se rătăcească la clientela politică. Declaraţiile lui David Popovici (care nu a fost întâmpinat la întoarcere de niciun politician al partidelor la putere) au fost „înhățate” imediat de George Simion, liderul AUR, care a promis, pe lângă milionul de locuinţe ieftine, sute de săli de sport și bazine de înot, pentru susținerea potențialului național. Fără acoperire în resurse concrete, promisiunea lui Simion este, în mod vizibil, o ademenire politică, un „contract” iluzoriu prin care să ajungă la putere, urmând ca, abia apoi să găsească „mijloacele” prin care să-l finalizeze. Un al doilea eveniment care face valuri în opinia publică românească este dezvăluirea abuzurilor și hărțuirilor sexuale din mediul academic, puse în seama profesorilor de la SNSPA, Alfred Bulai și Marius Pieleanu. Scandalul – declanşat de curajul civic al unor studente și foste studente abuzate – indică nivelul de putreziciune morală al acestui „mediu formativ”, politizat la maximum, în anii de după căderea comunismului. O mulţime de noi politicieni au devenit peste noapte doctori în științe, „specialiști” care și-au răsplătit „mentorii” cu grade didactice superioare, cu sinecuri administrative și alte favoruri, conferindu-le o falsă autoritate, imună la critici. Acum, după „spargerea buboiului”, și politicienii puterii, dar și cei ai opoziției, propun criterii morale pentru promovarea în mediul academic și măsuri dure împotriva abuzatorilor. Măsurile preventive și corective ar fi trebuit însă să fie luate de multă vreme, doar că „beneficiarii” sistemului clientelar au avut (și încă au) nevoie de „produsele” lui. Acum, după producerea evenimentelor, ei cer „curățirea grajdurilor lui Augias”, o dată pentru totdeauna. Se știe însă că, la politicienii români, minunile țin trei zile.
Așa cum am afirmat, în anii electorali evenimentele semnificative devin, pentru grupările politice, pretexte pentru manipulări propagandistice, prilejuri pentru îmbunătățirea de ultim moment a programelor propuse alegătorilor. Pentru partidele aflate la putere, influenţarea opiniei publice prin „temele la modă” este o modalitate de ocolire a bilanţului real al guvernării. Când realizările sunt minimale sau doar oportune (cum este cazul aplicării, în preajma alegerilor, a noului sistem de pensii și salarizare), asumarea unei atitudini publice oportuniste față de evenimente are menirea de a semăna confuzie în opinia publică, de a înlocui dezbaterea reală, bazată pe date concrete, cu formule populiste de „agitaţie și propagandă”, ce implică orientarea emoţională a votului. „Guvernul stabilității” (PSD și PNL) are atât de puţine de oferit, după ce promisiunile făcute la instalarea lui s-au vădit irealizabile, încât o reluare programatică a lor apare, pentru oricare votant, inutilă. Iar conflictul mocnit între cele două componente ale alianţei de guvernare – legat de participarea lor la prezidenţiale – le face și mai dificil efortul de a-și prezenta „realizările”.
Caracteristica anului electoral 2024 este, în cazul majorității partidelor, lipsa unor programe concrete pentru dezvoltarea ulterioară a țării. Politicienii știu că nu prea au ce le oferi alegătorilor în perspectiva viitoarei legislaturi. Nu întâmplător, cei mai mulţi dintre ei conspiră pentru diverse combinaţii (alianțe) pre și post-electorale. Lideri compromişi în trecut prin minciună și corupţie, dispăruți pentru o vreme din atenţia alegătorilor, stau (reactivaţi) la masă, în conciliabule mai mult sau mai puţin discrete, cu demnitari politici în funcţiune, îi consiliază și le ghidează opţiunile. Combinaţiile puse la cale de ei sunt ascunse opiniei publice, prin vâlva produsă în jurul unor evenimente de ultimă oră, precum Olimpiada și scandalul abuzurilor sexuale, fără legătură cu situaţia țării în viitorii ani. Și dacă astfel de evenimente nu apar de la sine, sunt în stare să le producă.
Romanian