• Are un zâmbet cât soarele, o privire care arde ecranul și o vulnerabilitate care pe platou devine forță. După un intermezzo pe scena de teatru, toamna aceasta, actrița Ada Condeescu revine pe marile ecrane într-o comedie. „Retreat Vama Veche” are premiera oficială pe 18 Octombrie •
– Pe unde te poartă drumurile, Ada?
– Pe la Constanța. Tocmai am intrat în camera de hotel cu vedere spre mare și sunt extrem de fericită. Ador marea, mă simt extrem de inspirată în apropierea ei. Unde mai pui că sunt aici să promovez un film care se numește chiar „Retreat Vama Veche”?!
– Nu e cam frig pentru o poveste de vară?
– Ba da, până și la filmări a fost prea frig pentru o poveste de vară. Am filmat în Mai, în extrasezon, era puțină lume și o atmosferă extraordinară. Dar seara era un frig de mureai. La filmările de noapte, între duble, a trebuit să stăm cu geaca pe noi, să ne încălzim. Azi, însă, în ciuda faptului că e Octombrie, vremea e minunată. Chiar acum văd pe malul mării o mireasă și un mire care fac fotografii într-o lumină perfectă de final de anotimp.
– „Retreat Vama Veche” e o comedie. Ne-ai obișnuit mai mult cu roluri dramatice. E nevoie și de povești din astea reconfortante, care fac bine?
– Multă vreme, am fost mai interesată de dramele psihologice sau am căutat să pun sub lupă anumite dinamici sociale. Cu „Loverboy” sau „Eu când vreau să fluier, fluier”, am călătorit mult în festivaluri, am ajuns la Cannes, Berlin, Sarajevo, Stockholm etc. Dar cinema-ul nu înseamnă să explorezi doar aspectele obscure ale existenței, ci înseamnă și entertainment. Una din menirile lui e să scoată omul din realitatea lui imediată, din rutina de zi cu zi, pentru a-l duce într-o altă poveste, în care să se regăsească emoțional. Tot ce contează e ca tu, regizor, scenarist, actor, sau ce ești, să-ți faci atât de bine treaba, încât să dăruiești omului din fața ta evadarea. Nu contează că e comedie sau e dramă, cât timp îl lași cu ceva, cât timp îl pui pe gânduri.
– Regizorul Petre Năstase e expert în show-uri de televiziune, a avut deci și succesul la public în minte. A fost un pariu câștigat pentru el?
– Cred că asta vom vedea pentru prima oară azi. În câteva ore, avem prima întâlnire cu publicul plătitor. Pe drum fiind, am primit însă vestea bună că s-au epuizat biletele în cele două săli alocate inițial, drept care au deschis și o a treia sală. Asta e extraordinar, Constanța e prima oprire a caravanei de promovare a filmului. Ce pot să spun e că felul în care filmul și cele trei personaje jucate de mine, Adela Popescu și Laura Cosoi au fost promovate s-a dovedit extrem de eficient. Lumea a aflat de film. Iar în celelalte orașe, mare parte din locuri sunt deja vândute.
– Despre ce e „Retreat Vama Veche”? La ce să ne așteptăm?
– La o poveste amuzantă, în care joc o psiholoagă (Eva) pe cale să se mărite, căreia cele mai bune prietene (Adela Popescu și Laura Cosoi) îi organizează o petrecere de burlăcițe la un retreat de tantra yoga. Ele nu știu însă că patronii retreatului sunt chiar fostul iubit al Evei și soția lui însărcinată. E o comedie cinstită de care publicul are nevoie. Românii au nevoie să se regăsească și în povești românești. Sunt multe nuanțe și detalii care te fac să te conectezi instant cu o poveste și care nu sunt posibile decât în spațiul tău cultural. La comedie e chiar mai important decât la dramă. Cred că cel mai cu poftă râzi în limba ta.
– Joci alături de Laura Cosoi și de Adela Popescu. Erați prietene și în viața voastră de dinainte sau v-ați împrietenit la filmări?
– Pe Adela Popescu am cunoscut-o acasă la actorul Florin Zamfirescu. Era ziua lui. Eu aveam cam 16 ani, ea era un pic mai mare, poate 18. Florin era prieten cu părinții mei dintotdeauna, crescusem cumva cu el. Iar Adela și Florin jucau împreună. Florin o admiră și acum foarte mult. Țin minte că am fost foarte fericită să descopăr ce om frumos și profund e. Iar cu Laura m-am împrietenit prin 2010, aveam un grup de prieteni comuni și ne-am legat fără prea multe obstacole. Și am și rămas bune prietene niște ani, după care viața, relațiile, copiii, întâmplările ne-au purtat pe fiecare în alte direcții. Chiar am suferit că nu am reușit să ne mai vedem. Filmul ăsta ne-a făcut însă dreptate, ne-a readus împreună. Proba lucrului a fost și ea foarte importantă. Când oamenii sunt prieteni în viața reală, nu prea mai știu să fie bine și pe platou. Or, ne-am dat seama că prețuirea uneia pentru cealaltă a crescut. Văzându-ne una pe alta cum lucrăm, am început să ne apreciem mai mult, să ne legăm și mai tare, la un nivel și mai profund. Când sunt în mijlocul unei scene dramatice sau vulnerabile, să-mi găsesc echilibrul și forța în partenerele mele de platou e pentru mine cel mai mare câștig și cea mai mare descoperire.
– E viața ta similară în vreun fel cu a Evei, personajul pe care îl joci?
– Viața ei nu seamănă deloc cu a mea. Și totuși, ceea ce o animă pe dedesubt e ceva ce și eu am simțit, de foarte multe ori. M-am regăsit într-un fel în scenariul lui Ovidiu Niculescu, în această femeie de 30 plus, foarte preocupată de carieră, dar care își dorește și copii, care încearcă într-un fel să le împace pe toate. Eva e genul de om extrem de ambițios, care de mică a avut o viziune de ansamblu, și-a dorit să facă lucruri, să-și construiască viața într-un fel. M-am regăsit și în relația pe care o are cu tatăl ei, un procuror jucat de actorul Marius Stănescu, în felul în care, din iubire și din admirație față de el, chiar dacă nu e mereu prezent, că așa e viața, vrea să arate că și ea poate fi la același nivel de discuție și de preocupări. Ambiția asta și dorința de a fi cea mai bună în meserie le regăsesc și la mine.
– Să ne întoarcem pe malul mării. Vacanță ai avut vara asta sau e doar în filme?
– Am avut, da, pentru că am plănuit-o strategic. De când mi-a propus Petre Năstase rolul pentru filmul ăsta, în Aprilie 2023, lucrurile au venit tăvălug peste mine. Toate proiectele care stăteau în așteptare sau întârziaseră au venit deodată. Și de unde stăteam relativ liniștită, a trebuit să revin brutal în câmpul muncii. În actorie, planifici tu cât vrei, îți imaginezi că o să le faci în ritmul tău, dar de venit, vin când vor ele. Când am plecat, în sfârșit, să filmăm, a trebuit să pun pauză repetițiilor. Începusem deja să lucrez la Teatrul Act, la spectacolul „Acasă la Zoo”, în regia lui Silviu Debu. E un spectacol la care țin foarte mult, pe care l-am reluat abia după ce am terminat filmările. Între timp, am avut și bucuria că anul ăsta spectacolul a fost selectat în Festivalul Național de Teatru, iar biletele deja s-au epuizat. Ei, și având atâtea pe cap, vara a trecut și nu prea am avut vacanță. Așa că anul ăsta, știind ce va urma, mi-am luat vacanța din timp și am plecat, timp de aproape trei săptămâni, cu copiii în Grecia. A fost una dintre cele mai frumoase vacanțe ale mele. Una în care ne-am plimbat, am mers la plajă și ne-am uitat la toate meciurile campionatului de fotbal. Am culcat copiii târziu, dar bucuria și entuziasmul competiției le vor rămâne multă vreme în suflet. Și, cum copiii au mai crescut și ei acum, parcă și nouă, părinților, ne-a fost mai ușor, și atmosfera a fost mai bună, și chimia și energia dintre noi au fost mai profunde. În orice caz, a fost prima vacanță de când am copii în care am plecat cu ei și totuși am reușit să citesc enorm. Iar asta mi-a dat un sentiment extraordinar de întoarcere la mine.
