– Lovește un om din trei –
Cât de des este normal să urinăm?

Cei ce nu-și tratează incontinența se expun unui mare risc. Temându-se de pierderea involuntară a urinei, suferinzii tind să adopte pentru ani de zile un comportament total greșit, care îi duce în cele din urmă la situația de a nu mai fi deloc capabili să-și controleze vezica urinară. De aceea, ar trebui să știm, în primul rând, cât de des este normal să urinăm. Există o regulă practică, iar ea spune simplu: cine bea doi litri de lichide pe zi și nu ia diuretice ar trebui să nu facă mai mult de șase drumuri la toaletă, în cursul unei zile.
Formele de atonie a vezicii urinare
În funcție de natura tulburărilor, incontinența se manifestă sub diferite forme. Medicii deosebesc cinci tipuri de incontinență urinară.
* Incontinența de efort sau stres – O solicitare de orice fel, cum ar fi ridicarea unor obiecte grele, urcarea scărilor, dar și râsul ori strănutul determină contractarea mușchilor abdominali. Dacă musculatura pelvisului este slăbită, ea nu poate opune rezistență presiunii crescute ce se exercită asupra ei, astfel încât urina va ieși spontan din vezică.
* Incontinența imperioasă (de urgență) – Persoana suferindă simte o nevoie puternică de a urina, pe care inițial reușește s-o reprime, dar apoi nu mai poate să rețină urina, pierzând la început doar câteva picături, iar după aceea, întreaga cantitate. Anomalia este provocată de un semnal fals transmis creierului, căruia i se aduce la cunoștință că vezica urinară s-a umplut.
* Incontinența din preaplin – Acest tip de incontinență constă în eliminarea repetată a unor mici cantități de urină. Însă vezica nu se golește niciodată complet. Uneori, incontinența din preaplin apare ca o consecință sau ca un simptom asociat cu diabetul, consumul abuziv de alcool ori stările depresive.
* Incontinența neurogenă (de reflex) – Este o formă rară, provocată de unele afecțiuni neurologice, ca Parkinson sau Alzheimer, ori de leziuni grave ale măduvei spinării, de tipul celor prezente în paraplegie și în scleroza multiplă. Vezica nu poate fi controlată, ea se golește brusc, printr-o contracție involuntară a mușchilor, adesea fără ca bolnavul să conștientizeze măcar nevoia de a urina.
* Enurezisul – Poate fi nocturn, diurn sau mixt, în funcție de intervalul în care au loc pierderile de urină: noaptea, în timpul zilei, sau atât în somn, cât și în stare de veghe. Se pune diagnosticul de enurezis atunci când se constată că un copil manifestă simptomul respectiv încă de la nașterea sa, cu pauze niciodată mai lungi de șase luni. Acesta este enurezisul primar, cauza lui fiind o dezvoltare fizică încetinită. Enurezisul secundar apare la copiii care, deși au fost antrenați să-și controleze urinarea, revin la pierderile spontane de urină în urma unor împrejurări stresante. În acest caz, avem de-a face cu o regresie.
Cauzele incontinenței
Vorbim de o suferință care poate avea o multitudine de cauze, de exemplu unele inflamații existente în organism, diverse modificări hormonale, creșterea volumului prostatei la bărbați, prezența unor leziuni, administrarea anumitor medicamente. Situațiile stresante și tulburările afective agravează simptomele. Graviditatea și nașterea, perioada de premenopauză, o operație în zona pelviană sau tusea cronică a fumătorului pot reprezenta și ele, la rândul lor, cauze ale incontinenței urinare. De asemenea, acest risc există la seniori, și el crește odată cu înaintarea în vârstă.
Remedii naturale contra pierderilor de urină
Un leac tradițional: semințele de dovleac
Obișnuiți-vă să mestecați regulat semințe proaspete de dovleac (le găsiți la magazinele naturiste). Ele conțin substanțe vegetale asemănătoare hormonilor, care întăresc vezica. Experimentele au demonstrat că administrarea unui extract din semințe de dovleac fortifică mușchii vezicii urinare și ai pelvisului.
Antrenamentul vezicii urinare

Este important ca suferindul să-și deprindă din nou vezica să mențină mai mult timp urina, mărind intervalele dintre drumurile la toaletă, respectiv, frecvența urinării, astfel încât vezica să se umple și să se golească normal. Când simțiți nevoia de a urina, n-ar trebui să cedați imediat. Senzația de micțiune imperioasă va dura numai câteva minute. Cine aleargă la toaleta cea mai apropiată obține tocmai efectul pe care nu și-l dorește. Deoarece mersul grăbit solicită pelvisul și, în aceste condiții, sfincterul care închide vezica are și mai puține șanse de a rezista. Mult mai indicat este să vă păstrați calmul și să vă așezați pe un scaun. Respirați profund, înclinând trunchiul înainte. După ce senzația de urgență a dispărut, puteți merge liniștiți la toaletă.
Protocolul micțiunilor
Notați-vă într-un carnețel de câte ori mergeți la toaletă, ce și cât beți. Întrebuințați un recipient gradat, pentru a măsura cantitatea de urină eliminată. Ca valoare orientativă, cu 300-400 mililitri la o micțiune vă aflați în limite normale. La 100 mililitri, înseamnă că semnalul de golire a vezicii a venit prea devreme. Pe baza acestui protocol veți putea stabili cum se comportă vezica dvs. urinară. Informația îi va fi de mare ajutor medicului în formularea unui diagnostic precis.
Mâncați și beți – dar nu la întâmplare
Cel mai important lucru este ca alimentația dvs. să fie alcalină. Concret, aceasta înseamnă să evitați excesul de dulciuri, produsele din făină albă, alcoolul, cafeaua și apa minerală carbogazoasă. De câteva ori pe an, faceți o cură de trei săptămâni cu o pulbere alcalină, procurată de la farmacie sau de la un magazin naturist.
Beți multe lichide
Numeroase persoane cu vezica hiperactivă nu îndrăznesc să se mai hidrateze îndeajuns, ceea ce nu face bine nici sistemului circulator, și nici metabolismului. Totodată, din cauza consumului redus de lichide, urina devine extrem de concentrată și mai puțin fluidă, iritând și mai mult vezica. Așadar, beți pe toată durata zilei o cantitate suficientă de apă plată, ceaiuri de plante ori sucuri de fructe proaspăt stoarse și puternic diluate. Renunțați la cafea, la ceaiul negru și băuturile acidulate. Cofeina și alcoolul stimulează producția de urină.
Alte sugestii de folos
* Vezica urinară trebuie golită cu puțin timp înainte de a avea un contact sexual și imediat după aceea. Ca și după ce ați înotat sau ați ieșit de la saună.
* Feriți-vă abdomenul de frig, căci răcoarea irită vezica.
* Evitați să aveți picioarele reci – ele vor perturba funcționarea vezicii.
* Mențineți-vă supli și, dacă sunteți supraponderali, corectați-vă greutatea corporală. Surplusul de kilograme apasă asupra pelvisului.
Incontinența este și o problemă a bărbaților

Nu are nicio bază reală convingerea că această suferință ar afecta doar femeile și bărbații de vârsta a treia. În prezent există și bărbați tineri, abia trecuți de 30 de ani, care prezintă o formă ușoară de incontinență, cel mai adesea ca o consecință a inflamării prostatei. În acest caz, atonia vezicii urinare constituie un semnal de alarmă care indică apariția unei alte afecțiuni. Deseori, o prostată cu volumul mărit îngustează uretra. Vezica începe să picure sau jetul urinei întâmpină un obstacol, din pricina scurgerii îngustate. Golirea completă a vezicii devine aproape imposibilă – prin urmare, senzația nevoii de micțiune va fi permanentă. Această problemă se agravează pe măsura înaintării în vârstă: după 55 de ani, un bărbat din trei are neplăceri la urinare.
* Neîntârziat la medic – Cu cât atonia vezicii este tratată mai curând, cu atât terapia va fi mai eficientă. Primele simptome sunt: jetul urinar devine mai slab, urina picură fără senzația nevoii de micțiune, toaleta este frecventată de mai multe ori în cursul nopții.
* Cura cu borș – Se bea câte o sticlă de borș pe zi, timp de mai multe luni. Cei cărora le displace gustul acru al borșului îl pot consuma diluat cu apă. El conține bacterii lactice care au o influență benefică asupra prostatei și combat bacteriile dăunătoare din vezică.