NEURODERMATITA

• Milioane de oameni se confruntă, mai ales iarna, cu mâncărimi insuportabile ale pielii. Cel mai des, ele sunt pro­vocate de mediul în care trăim – ger uscat, po­luare, lip­­­să de aerisire în case – dar prezența lor poa­te fi ca­u­za­tă și de o afecțiune internă •

De îndată ce iarna se abate asupra țării noastre cu temperaturile ei scăzute, unul din doi oameni nu se mai simte bine în pielea lui. În special la începutul sezo­nului rece, pielea reacționează adesea devenind us­cată, aspră și iritată. „Schim­barea vremii afec­tează bariera cutanată, iar când stăm în încă­peri mai calde, pier­dem mai mul­tă umiditate prin pro­cesul de eva­porare. Din pricina nume­roa­selor stra­turi de îmbrăcăminte, lipi­dele se exfoliază mai mult și astfel se distruge bariera cutanată. Toți acești factori contribuie împre­ună la uscarea pielii”, explică specialiștii. Și cele 300.000 de glande sebacee reacţio­nează la frig. În mod normal, ele produc zilnic circa unul până la două grame de sebum pentru a men­ţine elasticitatea pielii.    Sebumul este o compo­nentă importantă a barierei cutanate. El se întinde pe piele ca o peliculă de grăsime, re­ținând astfel umiditatea. La tem­peraturi scăzute, de apro­ximativ șase până la opt grade, glandele trec pe modul eco­nomie sau opresc de tot pro­ducția de sebum. Drept urmare, pielea devine tot mai uscată.

Crema cea de toate zilele

Prima măsură pe care o putem lua este să ne îngrijim bine pielea. Dermatologii afirmă, pe baza experienței lor profesionale, că prea puține persoane se dau cu cremă în mod consecvent. Dacă apare mâncărimea, ne-ar putea ajuta con­siderabil să aplicăm crema o dată sau de două ori pe zi. Crema nu trebuie nea­pă­rat să fie foarte bogată în substanțe nutritive. Mai important e să găsim un produs pe care pielea noastră să-l tolereze bine. Ale­ge­rea cre­mei depin­de și de dorințele per­­soa­nelor în cau­ză. Unii nu au timp sau chef să se dea cu cremă. În astfel de cazuri, se poate apela la geluri sau lo­țiuni de duș hi­dratante bune, care intră foarte rapid în piele. Acordarea u­nei atenții sporite în­grijiri pielii este recomandată și atunci când mâncă­rimea apare după ce am făcut baie în bazinul de înot acoperit, deoarece apa cu clor elimină o mare cantitate de gră­sime și umezeală din piele.

Pielea uscată și iritată poate afecta toate grupele de vârstă. O predispoziție deosebită o au însă femeile trecute de menopauză. Pielea matură produce grăsimi într-un ritm mai lent. Datorită producției reduse de estro­gen și pro­gesteron, care la un moment dat se oprește de tot, scade și nivelul colagenului proteic din țesutul con­junctiv. Capa­citatea pielii de a reține umidi­tatea scade.

Când e cazul să mergem la medic?

Ce se întâmplă în situația în care cremele și produsele de îngrijire nu ne ajută? Pruritul, termenul tehnic pentru mâncărime, este un simptom care apare în cazul multor boli. Și, din păcate, nu orice episod de mâncărime este unul inofensiv. Dacă pielea este iritată doar timp de câteva zile și apoi își revine, cauza ar putea fi un anumit aliment, o mușcătură de păianjen sau contactul cu un alergen. Aceasta nu constituie de regulă un motiv pentru a merge la medic. În schimb, ne putem adresa farmaciștilor, care sunt familiarizați cu astfel de lucruri și care au la dispoziție multe remedii pe care ni le pot oferi. Însă dacă mâncă­rimea este foarte severă sau durează mai mult de șase săp­tămâni, ar trebui să investigăm cauza, deoarece acest lucru nu este normal. Mai ales când pe piele nu se poate dis­tinge nimic.

Mâncărimea cronică

Mâncărimea cronică ce durează cu săptă­mânile este larg răspândită. Doar că, dacă despre dureri discutăm fără rețineri, despre mâncărimi abia dacă aducem vorba, pentru că puțină lume știe că atunci când acestea sunt de durată, ele pot semnala existența unei boli. Însă mâncărimea cronică netratată poate provoca o suferință psihologică enormă, poate declanșa tulburări de somn și duce la stări depresive. La toate acestea se adaugă faptul că mâncărimea este un simptom care ne poate face să fim priviți de societate ca niște paria. Când vedem pe cineva care se scarpină încontinuu, ne gândim că poate suferă de o boală trans­misibilă sau e infestat cu paraziți. Din păcate, așa este programat creierul nostru să func­ționeze și asta ne face să luăm distanță. Însă în zilele noastre, mâncărimea are de cele mai multe ori alte cauze.

Ce boli ascund mâncărimile?

Dacă mâncărimea apare în zone ale pielii care prezintă modificări vizibile, cea mai probabilă cauză este o afecțiune cutanată pe care ar trebui să o diagnosticheze un der­ma­tolog. Ne­urodermatita este pe primul loc. În ca­zul psoria­zisului, mâncărimea este mai puțin chinuitoare, dar poate să afecteze calitatea vieții. Dar ce se întâmplă atunci când pielea arată normal la exterior, însă ne mănâncă totuși intens? Dacă nu aveți posibilitatea să mergeți la o clinică de specialitate, ar trebui să consul­tați medicul de familie. El este cel mai în mă­sură să decidă dacă ar trebui să vă adresați unor medici specialiști, mergând de exemplu la un internist sau la un neurolog. Mâncărimea este un semnal de aver­tizare al corpului nostru, care indică o boa­lă subiacentă ascunsă, care nu a apucat să se de­clan­șeze. Ea poate indica existența unor tulburări meta­bolice, cum ar fi diabetul, boli de ficat ori de rinichi. Mân­cărimi ne pot provoca și unele boli neurologice, pre­cum compre­sia nervoasă cauzată de un corp ver­­tebral. Dacă ne mănâncă ante­brațele, de vină ar putea fi anu­mite modificări apărute la nivelul coloanei vertebrale cer­vicale. Dacă este ciupit un nerv care conduce stimulii senzitivi de la o anumită regiune a pielii la creier, acesta din urmă pro­iectează o senzație de mâncărime la nivel cutanat. Mâncărimea poate fi și un efect se­cun­dar al unor medicamente, cum ar fi de exem­plu unele antibiotice, antidepresive sau remedii împotriva hiper­ten­siunii arteriale. Hormonii pot fi și ei responsabili de apariția mâncărimilor. Hor­monii susțin metabo­lismul. Un dezechilibru hor­­monal poa­te să de­clanșeze și mân­cărime, de exemplu, în cazul pro­ducerii unei mo­dificări a funcției tiroidiene sau odată cu debutul meno­pauzei.

Ce progrese a făcut medicina?

Tocmai pentru că mân­cărimea poate avea atât de mul­te cauze diferite, găsi­rea unui diagnostic seamă­nă uneori cu un joc de-a ba­ba oarba. Astfel, poate dura mult până începem o tera­pie eficientă, care depinde în­totdeauna de boala su­bia­centă și care poate așadar să varieze foarte mult.

Vestea bună pentru toate persoanele sufe­rinde este că în prezent se desfășoară o mulțime de studii și sunt aprobate în permanență noi te­rapii.    Oamenii de știință au început să investi­gheze cauzele mâncărimii abia în ultimii ani.    Cercetătorii au descoperit multe mecanisme și, pornind de aici, au putut să propună terapii adecvate. Aproape lunar apar noi abordări și medicamente, care le oferă pacienților speranțe reale. În funcție de cauză, mâncărimea poate fi tratată cu substanțe active, care pot fi aplicate extern, și prin fototerapie cu raze ultraviolete, dar substanțele mesager care favorizează pru­ritul pot fi blocate și cu ajutorul injecțiilor și tabletelor. Psihoterapia poate oferi, de asemeni, un ajutor suplimentar.

De ce opțiuni dispunem?

Printre măsurile de bază recomandate se numără, în primul rând, îngrijirea pielii. Aceasta înseamnă să facem duș sau baie cu moderație și nu prea fierbinte, să folosim săpunuri cu o acțiune delicată și hidratantă, să ne uscăm pielea cu grijă și să o dăm în mod regulat cu creme sau loțiuni pentru refacerea lipidelor. În plus, e indicat să evităm contactul direct cu lu­cru­rile care ne pot irita pielea, ca hainele din lână sau soluțiile de cu­rățare. Ame­lio­rarea stresului, de pildă cu aju­torul unor teh­nici de relaxare, ne poate fi de ase­menea de    folos. Fi­ind­că situa­țiile de stres psi­hologic accentuat pot crește sen­zația de mâncărime. În ca­zurile acute, ne pot ajuta cre­mele cal­mante, cu ingre­diente răco­ritoare, cum ar fi mentolul. Acestea trebuie apli­cate numai pe pielea nevătămată, pentru că altfel ne pot provoca o sen­zație de arsură. Pentru ca efectul răcoritor să fie mai puternic, puteți ține crema în frigider înainte de a o utiliza. Dar dacă mân­cărimea este gene­ralizată, înseamnă că aceste remedii pentru situații acute nu mai funcțio­nează.

În ceea ce privește scărpinatul, acesta este un reflex greu de suprimat. Durerea plăcută pe care o provoacă calmează pentru scurt timp mâncă­rimea. Pentru a nu-și zgâria pielea cu unghiile, cei afectați pot încerca să se ciupească, să se frece sau să lovească ușor locul care-i mănâncă.

Ce este important să știm când suferim de neurodermatită

Semnele tipice sunt mâncărimea, înroșirea epidermei și pielea extrem de uscată, care pot fi deosebit de severe în timpul iernii. Dar simp­tomele pot fi ameliorate.

Un simptom tipic al bolii este pielea uscată, descuamată sau crăpată, care se simte prea întinsă sau ne mănâncă. La coate, în spatele ge­nunchilor, pe ceafă, pe gât și pe față apar adesea eczeme. Neurodermatita nu poate fi vindecată, în schimb, simptomele pot fi ameliorate sau chiar prevenite.

Glicerină și uree

Scopul este acela de a ne stabiliza bariera cutanată îngrijindu-ne zilnic pielea – chiar și în perioadele în care nu avem probleme dermato­logice. Mulți pacienți trebuie să fie deosebit de atenți în timpul iernii: frigul și aerul uscat al încăperilor încălzite au un efect nefavorabil asupra pielii afectate. Iarna ne lipsește și lumina solară, care susține producția de vitamina D. Mai ales în sezonul rece, ar trebui să evităm să facem prea multe dușuri sau băi, pentru că acestea contribuie în mod suplimentar la uscarea pielii. Important este totodată să folosim un gel de duș pentru refacerea lipidelor și să ne dăm după aceea cu cremă. Produsele cu un conținut ridicat de glicerină și uree leagă apa, stopând pierderea de umiditate din piele.

Alegerile vestimentare

Dacă privim lâna la microscop, observăm că aceasta pare formată din multe săgeți mici. Ele vatămă și mai mult pielea deja iritată și sensibilă. Este de preferat să nu purtăm puloverele din lână direct pe piele și să renun­țăm la eșarfele făcute din acest material.

Ameliorarea simptomelor

Mulți pacienți su­feră, în primul rând, de mân­cărimi insupor­tabile. Scăr­pinatul agravează însă simp­tomele. Pe durata epi­soa­delor acute de infla­mație și mân­cărime le sunt de folos pre­paratele pe bază de cortizon. Pentru zonele sensibile, cum ar fi fața și gâtul, sunt dis­ponibile produse cu inhibitori de calcineurină. În cazul inflamațiilor moderate, ajută de ase­menea cremele care conțin zinc sau ingrediente active din plante cu un ușor efect antiinflamator.

Cu începere din 2017, ne stau la dispoziție ca opțiune de terapie și medicamentele biologice – ceea ce reprezintă un progres major. Corti­zonul trebuie utilizat doar pe termen scurt. Dacă acesta nu e de ajuns, se poate justifica o așa-numită terapie sistemică, cu medicamente bio­logice, care acționează asupra întregului or­ganism. Medicamentele biologice pot stopa procesele inflamatorii. Ele ne pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții.