Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Doctorii cu patru labe

• Animalele nu ne sunt doar tovarăși cre­dincioși de viață, ci și terapeuți cu ma­re putere de vindecare •

Medicamentul suprem – afecțiunea

Foto: Shutterstock – 3

Terapiile asistate de animale au luat avânt internațional. Ele au scopul de a atenua bolile pshice, psihosomatice și neurologice și de a ajuta persoanele cu dizabilități intelectuale. Animalele aduc bucurie de viață în casele de bătrâni și în grădinițe, iar câinii pot activa ca „terapeuți” în aceeași măsură ca pisicile, caii, lamele sau delfinii.

Terapia asistată de animale se referă la toate procedeele în care contactul cu animalele are scopul de a schimba în mod pozitiv viața oa­menilor – de la pacienții care suferă de tulbu­rarea de personalitate borderline, cărora câinii le oferă o structură zilnică stabilă, până la autiști, care învață cu ajutorul animalelor să scape de teama de atingere, și la depresivi, care prin contactul lor cu animalele fac primii pași către comunicarea cu oamenii. Apropierea emoțională a animalului, căldura corporală a acestuia și, îna­inte de toate, afecțiunea pe care el o oferă au un efect vin­decător.

Animalele de com­panie sti­mu­lează sim­țul responsa­bi­li­tății, grija față de al­ții, bucuria de viață, empatia și chiar și opti­mis­mul, adică, pe scurt, inteligența emoțională. Și asta, pentru că animalele își arată deschis sen­timentele. Studiile a­rată că oamenii care au crescut în com­pania necuvântătoarelor sunt mai capabili să facă față problemelor relaționale în viață decât cei care nu au avut un animal. Conviețuirea cu animalele de companie scade tensiunea arterială, stabilizează circulația sân­gelui și reduce incidența tul­bu­rărilor de somn. În plus, ea previne bolile psi­hoso­matice apărute ca ur­ma­re a izolării sociale și reduce ris­cul dezvoltării unor de­pen­dențe.

Animalele de companie ne ajută să facem față stresu­lui, problemelor relaționale și presiunilor vieții de zi cu zi. Ele se află mereu în preaj­ma noastră, oferindu-le astfel sprijin oamenilor care se simt nesiguri. Unele animale, în special câinii și pisicile, ne fac să râdem și ne încurajează să ne jucăm. Ambele activități stimulează endorfinele din creier care reduc senzația de durere, amelio­rează stresul și ne ajută să ne simțim bine. Timpul petrecut în compania animalelor are o calitate existențială. Oamenii sunt ființe natu­rale, iar în lumea noas­tră hiper-tehnologizată conexiunea cu natura se pierde văzând cu ochii.

De ce terapie cu animale?

Animalele sunt folosite în terapie cu un scop precis. În special în cazul copiilor, se întâmplă adesea ca necuvântătoarele să fie cele care ini­țiază tratamentul. Spre deosebire de păpuși, animalele reacționează față de copil și își arată nevoile și sentimentele.

Animalele sunt spontane, își manifestă afec­țiunea față de pacient și îi sporesc astfel bucuria de viață. Blana moale a unei pisici drăgălașe satisface nevoia de tandrețe a unei persoane însingurate. Câinii, în schimb, ne obligă să fim activi, fie că vor să se joace ori că ne salută plini de entuziasm. Persoanele silite să trăiască într-un azil sau într-un cămin de bătrâni ori într-o instituție de psihiatrie sunt obligate să renunțe la responsabilitățile personale și își pierd astfel o parte din încrederea în sine. Plimbarea câinilor le redă sentimentul de responsabilitate și de competență.

Prezența animalelor ne stimulează și să­nătatea fizică: cine are un câine trebuie să iasă de mai multe ori pe zi la aer curat și să facă mișcare alături de el.

Persoanele cu dizabilități și seniorii din ca­sele de bătrâni sunt expuși multor factori diverși de stres: ei trebuie să trăiască lipsiți de intimi­tatea de acasă, în spații străine, unde îngrijitorii îi spală, îi îmbracă și-atât. Fără ges­turi de afec­țiune. Ei se confruntă, de asemenea, cu decesele prietenilor și cunoscuților lor, cu limitări fizice și cu boli.

După cum o arată numeroase studii, ani­malele reduc acest stres. Tensiunea arterială a oamenilor scade atunci când mângâie un animal, și chiar prin simpla prezență a acestuia. Ani­malul distrage atenția pacienților de la suferința lor, împiedicându-i să se frământe necontenit din cauza problemelor fizice și mentale. În plus, animalele retrezesc curiozitatea acestor persoa­ne, a căror existență este inevitabil marcată de rutină. Studiile realizate pe tema curiozității au arătat că oamenii dezvoltă cel mai bine idei noi, atunci când solicitarea lor mentală nu e nici prea mare, nici prea mică. La acest factor se adaugă dragostea, înțelegerea și acceptarea, care sunt sentimente cruciale pentru persoanele care suferă de depresie, demență, de tulburarea bor­der­line sau de burnout.

Animalele servesc și ca punți de comunicare. Persoanele care suferă de an­xie­tate socială și își duc câinii la plimbare le vor­besc străinilor des­pre patrupe­dele lor. Bătrânii din azil au o te­mă comună de discuție, atunci când în preajma lor există ani­male.

Animalele sti­­mu­lează oa­me­nii să de­vină mai activi din punct de vedere so­cial. Ele nu sunt obiecte, ci subiecte. Dacă ignorăm sau respingem o pisică ori un câine, ani­malul nu va dezvolta cu noi o relație so­cială. Cu cât pacien­tul iese mai mult din cochilia sa emo­țională, cu atât animalul reacționează mai mult, iar pacientul percepe imediat afecțiunea.

Terapia cu câini

Terapiile cu câini sunt cele mai frecvente tratamente asistate de animale. Câinii sunt deosebit de utili în diagnosticarea bolilor, în care comunicarea verbală este aproape imposibilă. Asta este valabil mai ales în cazul persoanelor cu tulburări de vorbire, surde sau autiste, ori atunci când există bariere lingvistice. Activitatea asistată de câini cuprinde inclusiv servicii în care câinii vizitează azilele și căminele de bă­trâni, precum și grădinițele.

Câini de terapie

Câinii de terapie parcurg un antrenament special. Deși este o chestiune care ține mai mult de personalitatea individuală decât de rasele câinilor, unele dintre acestea sunt totuși deosebit de potrivite pentru terapie, în primul rând pentru că învață foarte ușor și în al doilea rând deoarece caută să aibă o relație apropiată cu oamenii. Printre aceste rase se numără în special Labra­dorii și câinii Golden Retriever.

Un pui potrivit să devină câine de terapie ar trebui să fie sănătos, să aibă un temperament foarte stabil și deosebit de jucăuș. El nu are voie să manifeste agresivitate față de oameni. Are nevoie de o relație strânsă cu stăpânul său, de abilități bune de comunicare, de răbdare și de o toleranță ridicată la stimuli.

Câinii de terapie ajută persoanele cu tulburări mentale să-și creeze o rutină zilnică și să preia responsabilități. O pacientă cu depresie gravă își părăsea apartamentul doar pentru a merge la cumpărături. Dormea pe pervaz, își neglija igi­ena personală și a început să sufere de fobie so­cială. Ea a primit pentru terapie doi câini. Hră­nirea lor, plimbarea și în același timp afecțiunea pe care o primea de la ei a readus în viața pacientei un pic de stabilitate. Femeia a regăsit în câini o încredere de fond, pe care o pierduse în raport cu oamenii.

Datorită plăcerii cu care aduc diferite obiec­te, câinii sunt ideali pentru a ușura viața de zi cu zi persoanelor cu dizabili­tăți psihice sau fizice. Ei au ne­voie de un miros fin și de o vedere ascuțită, trebuie să fie dispuși să învețe și chiar să meargă la supermarket cu că­rucioare spe­ciale, pentru a-și ajuta stăpânul să facă cumpă­rături. Acești câini pot des­chide ușile, pot sem­nala când se arde mâncarea pe aragaz    sau pot aduce ziarul. Înainte de toate, ei au însă nevoie să pri­meas­că afec­țiune în aceeași mă­su­ră în care o oferă.

Ce poate realiza un câine

Un studiu ame­rican reali­zat cu câini a arătat că su­biecții de testare, cu cât mân­gâiau și vor­beau mai mult cu pa­trupedul, cu atât de­veneau mai relaxați. La copiii instabili din punct de vedere men­tal, hor­monii de stres au scăzut cel mai mult în prezența unui câine.

Concluzia este că un câine poate inspira mai eficient în­cre­dere unor copii cu tulburări de ata­șament, decât un om adult.

Terapia cu cai

Caii vin în completarea a două tipuri diferite de terapie: pe de o parte, este vorba despre fizioterapie, deoarece călăria întărește musculatura, iar pe de altă parte, atenuarea tulburărilor psihice. În timpul fizioterapiei călare, calul merge la pas și corpul pacientului se adaptează mișcărilor sale. Asta ar trebui să ducă la relaxarea mușchilor în­cordați și la tensionarea muș­chi­lor atrofiați. Ținuta ar trebui să se îmbunătă­țească, iar simțul perturbat al echilibrului ar tre­bui să revină la normal. Acest tip de fizioterapie este indicat în special persoanelor cu para­lizie parțială, pentru a le ajuta să-și simtă din nou trunchiul, în schimb, nu le este recomandat pa­cienților cu scleroză multiplă sau persoa­nelor care suferă de inflamații la nivelul coloanei vertebrale.

Pe de altă parte, călăria li se adresează copiilor cu tulburări psihice și probleme psi­ho­sociale. Ideea de bază este ca pacientul să fie provocat și stimulat din punct de vedere fizic, mental, emoțional și social. Copiii reacțio­nează la cai, angre­nân­du-și toate simțurile. Ei mângâie animalele, le miros, aud sunetele pro­duse de cal, tropo­tul, fornăitul, necheza­tul, îl hrănesc și îi pot încredința grijile lor. Copiii care iau parte la această terapie curăță grajdul, urmăresc cum se rostogolește calul și cum se com­portă pe pă­șune. Copiii nu se limi­tea­ză la a se dră­găli cu caii, așa cum fac cu pi­sicile sau cu iepurii, ci își antrenează cu ajutorul lor întregul corp.

O relație între două ființe

Oricine călărește trebuie să interacționeze cu calul folosindu-și tot corpul, deoarece animalul emite impulsuri cons­tan­te de miș­ca­re, care sunt în con­tinuă schimbare: alear­gă mai repede sau mai în­cet, se abate de la linia cir­culară spre in­terior sau spre exterior. Iar copilul tre­buie să se adapteze. În­să aces­ta nu este un exer­cițiu pur fizic. În absența unei le­gă­turi emoționale cu ca­lul, adaptarea la miș­că­­rile sale e imposibilă. Călăritul reprezintă o rela­ție între două ființe vii. Pentru copiii cu pro­bleme de adaptare socială, terapia cu ajutorul cailor face ace­lași lucru ca ce­lelalte tera­pii cu animale: copiilor ca­re au probleme cu părinții și cu profesorii interac­ționează mai ușor cu caii decât cu alte per­soane. În cel mai bun caz, caii îi aju­tă să deprindă un com­por­tament social care se re­flec­tă pozitiv asupra rela­țiilor lor cu alte persoane. Ideal e ca cel mic să învețe datorită relației sale cu calul să-și asume respon­sabilități, să rezolve conflic­tele cu blândețe, să de­vină mai sigur pe sine, să-și ascută sensi­bi­litatea și să împărtășească aceste experiențe de învățare cu grupuri formate din copii de aceeași vârstă.   

Informați-vă bine în prealabil!

Oamenilor cărora le merge rău din punct de vedere psihic, simpla prezență a animalelor pri­etenoase le e de folos. În cazul anumitor tulbu­rări psihice, animalele pot fi folosite în scop te­ra­peutic pentru a ameliora semnificativ simp­tomele. Însă nu toate speciile de animale sunt la fel de potrivite pentru toți pacienții. Terapia asistată de animale vine în completarea altor terapii, dar nu le înlocuiește. Părinții care procu­ră un animal pentru a-și ajuta copilul care suferă de tulburări mentale ar trebui să se informeze temeinic și să ceară sfatul experților. Câinii neantrenați, care re­ac­ționează rapid la sti­muli și nu rezistă bine la pre­siune, pot să aibă chiar și reacții agresive la comportamentul ex­trem al pacienților.

În România, cele mai frecvent întâlnite forme de terapie asistată cu animale sunt cele cu câini și cu cai. Mai multe de­talii puteți găsi pe urmă­toarele pagini de internet: https://psyplus.ro/, https://www.terapiecucaini.ro/, https://hipoterapia.ro/

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian