• Animalele nu ne sunt doar tovarăși credincioși de viață, ci și terapeuți cu mare putere de vindecare •
Medicamentul suprem – afecțiunea

Terapiile asistate de animale au luat avânt internațional. Ele au scopul de a atenua bolile pshice, psihosomatice și neurologice și de a ajuta persoanele cu dizabilități intelectuale. Animalele aduc bucurie de viață în casele de bătrâni și în grădinițe, iar câinii pot activa ca „terapeuți” în aceeași măsură ca pisicile, caii, lamele sau delfinii.
Terapia asistată de animale se referă la toate procedeele în care contactul cu animalele are scopul de a schimba în mod pozitiv viața oamenilor – de la pacienții care suferă de tulburarea de personalitate borderline, cărora câinii le oferă o structură zilnică stabilă, până la autiști, care învață cu ajutorul animalelor să scape de teama de atingere, și la depresivi, care prin contactul lor cu animalele fac primii pași către comunicarea cu oamenii. Apropierea emoțională a animalului, căldura corporală a acestuia și, înainte de toate, afecțiunea pe care el o oferă au un efect vindecător.
Animalele de companie stimulează simțul responsabilității, grija față de alții, bucuria de viață, empatia și chiar și optimismul, adică, pe scurt, inteligența emoțională. Și asta, pentru că animalele își arată deschis sentimentele. Studiile arată că oamenii care au crescut în compania necuvântătoarelor sunt mai capabili să facă față problemelor relaționale în viață decât cei care nu au avut un animal. Conviețuirea cu animalele de companie scade tensiunea arterială, stabilizează circulația sângelui și reduce incidența tulburărilor de somn. În plus, ea previne bolile psihosomatice apărute ca urmare a izolării sociale și reduce riscul dezvoltării unor dependențe.
Animalele de companie ne ajută să facem față stresului, problemelor relaționale și presiunilor vieții de zi cu zi. Ele se află mereu în preajma noastră, oferindu-le astfel sprijin oamenilor care se simt nesiguri. Unele animale, în special câinii și pisicile, ne fac să râdem și ne încurajează să ne jucăm. Ambele activități stimulează endorfinele din creier care reduc senzația de durere, ameliorează stresul și ne ajută să ne simțim bine. Timpul petrecut în compania animalelor are o calitate existențială. Oamenii sunt ființe naturale, iar în lumea noastră hiper-tehnologizată conexiunea cu natura se pierde văzând cu ochii.
De ce terapie cu animale?
Animalele sunt folosite în terapie cu un scop precis. În special în cazul copiilor, se întâmplă adesea ca necuvântătoarele să fie cele care inițiază tratamentul. Spre deosebire de păpuși, animalele reacționează față de copil și își arată nevoile și sentimentele.
Animalele sunt spontane, își manifestă afecțiunea față de pacient și îi sporesc astfel bucuria de viață. Blana moale a unei pisici drăgălașe satisface nevoia de tandrețe a unei persoane însingurate. Câinii, în schimb, ne obligă să fim activi, fie că vor să se joace ori că ne salută plini de entuziasm. Persoanele silite să trăiască într-un azil sau într-un cămin de bătrâni ori într-o instituție de psihiatrie sunt obligate să renunțe la responsabilitățile personale și își pierd astfel o parte din încrederea în sine. Plimbarea câinilor le redă sentimentul de responsabilitate și de competență.
Prezența animalelor ne stimulează și sănătatea fizică: cine are un câine trebuie să iasă de mai multe ori pe zi la aer curat și să facă mișcare alături de el.
Persoanele cu dizabilități și seniorii din casele de bătrâni sunt expuși multor factori diverși de stres: ei trebuie să trăiască lipsiți de intimitatea de acasă, în spații străine, unde îngrijitorii îi spală, îi îmbracă și-atât. Fără gesturi de afecțiune. Ei se confruntă, de asemenea, cu decesele prietenilor și cunoscuților lor, cu limitări fizice și cu boli.
După cum o arată numeroase studii, animalele reduc acest stres. Tensiunea arterială a oamenilor scade atunci când mângâie un animal, și chiar prin simpla prezență a acestuia. Animalul distrage atenția pacienților de la suferința lor, împiedicându-i să se frământe necontenit din cauza problemelor fizice și mentale. În plus, animalele retrezesc curiozitatea acestor persoane, a căror existență este inevitabil marcată de rutină. Studiile realizate pe tema curiozității au arătat că oamenii dezvoltă cel mai bine idei noi, atunci când solicitarea lor mentală nu e nici prea mare, nici prea mică. La acest factor se adaugă dragostea, înțelegerea și acceptarea, care sunt sentimente cruciale pentru persoanele care suferă de depresie, demență, de tulburarea borderline sau de burnout.
Animalele servesc și ca punți de comunicare. Persoanele care suferă de anxietate socială și își duc câinii la plimbare le vorbesc străinilor despre patrupedele lor. Bătrânii din azil au o temă comună de discuție, atunci când în preajma lor există animale.
Animalele stimulează oamenii să devină mai activi din punct de vedere social. Ele nu sunt obiecte, ci subiecte. Dacă ignorăm sau respingem o pisică ori un câine, animalul nu va dezvolta cu noi o relație socială. Cu cât pacientul iese mai mult din cochilia sa emoțională, cu atât animalul reacționează mai mult, iar pacientul percepe imediat afecțiunea.
Terapia cu câini
Terapiile cu câini sunt cele mai frecvente tratamente asistate de animale. Câinii sunt deosebit de utili în diagnosticarea bolilor, în care comunicarea verbală este aproape imposibilă. Asta este valabil mai ales în cazul persoanelor cu tulburări de vorbire, surde sau autiste, ori atunci când există bariere lingvistice. Activitatea asistată de câini cuprinde inclusiv servicii în care câinii vizitează azilele și căminele de bătrâni, precum și grădinițele.
Câini de terapie

Câinii de terapie parcurg un antrenament special. Deși este o chestiune care ține mai mult de personalitatea individuală decât de rasele câinilor, unele dintre acestea sunt totuși deosebit de potrivite pentru terapie, în primul rând pentru că învață foarte ușor și în al doilea rând deoarece caută să aibă o relație apropiată cu oamenii. Printre aceste rase se numără în special Labradorii și câinii Golden Retriever.
Un pui potrivit să devină câine de terapie ar trebui să fie sănătos, să aibă un temperament foarte stabil și deosebit de jucăuș. El nu are voie să manifeste agresivitate față de oameni. Are nevoie de o relație strânsă cu stăpânul său, de abilități bune de comunicare, de răbdare și de o toleranță ridicată la stimuli.
Câinii de terapie ajută persoanele cu tulburări mentale să-și creeze o rutină zilnică și să preia responsabilități. O pacientă cu depresie gravă își părăsea apartamentul doar pentru a merge la cumpărături. Dormea pe pervaz, își neglija igiena personală și a început să sufere de fobie socială. Ea a primit pentru terapie doi câini. Hrănirea lor, plimbarea și în același timp afecțiunea pe care o primea de la ei a readus în viața pacientei un pic de stabilitate. Femeia a regăsit în câini o încredere de fond, pe care o pierduse în raport cu oamenii.
Datorită plăcerii cu care aduc diferite obiecte, câinii sunt ideali pentru a ușura viața de zi cu zi persoanelor cu dizabilități psihice sau fizice. Ei au nevoie de un miros fin și de o vedere ascuțită, trebuie să fie dispuși să învețe și chiar să meargă la supermarket cu cărucioare speciale, pentru a-și ajuta stăpânul să facă cumpărături. Acești câini pot deschide ușile, pot semnala când se arde mâncarea pe aragaz sau pot aduce ziarul. Înainte de toate, ei au însă nevoie să primească afecțiune în aceeași măsură în care o oferă.
Ce poate realiza un câine
Un studiu american realizat cu câini a arătat că subiecții de testare, cu cât mângâiau și vorbeau mai mult cu patrupedul, cu atât deveneau mai relaxați. La copiii instabili din punct de vedere mental, hormonii de stres au scăzut cel mai mult în prezența unui câine.
Concluzia este că un câine poate inspira mai eficient încredere unor copii cu tulburări de atașament, decât un om adult.
Terapia cu cai

Caii vin în completarea a două tipuri diferite de terapie: pe de o parte, este vorba despre fizioterapie, deoarece călăria întărește musculatura, iar pe de altă parte, atenuarea tulburărilor psihice. În timpul fizioterapiei călare, calul merge la pas și corpul pacientului se adaptează mișcărilor sale. Asta ar trebui să ducă la relaxarea mușchilor încordați și la tensionarea mușchilor atrofiați. Ținuta ar trebui să se îmbunătățească, iar simțul perturbat al echilibrului ar trebui să revină la normal. Acest tip de fizioterapie este indicat în special persoanelor cu paralizie parțială, pentru a le ajuta să-și simtă din nou trunchiul, în schimb, nu le este recomandat pacienților cu scleroză multiplă sau persoanelor care suferă de inflamații la nivelul coloanei vertebrale.
Pe de altă parte, călăria li se adresează copiilor cu tulburări psihice și probleme psihosociale. Ideea de bază este ca pacientul să fie provocat și stimulat din punct de vedere fizic, mental, emoțional și social. Copiii reacționează la cai, angrenându-și toate simțurile. Ei mângâie animalele, le miros, aud sunetele produse de cal, tropotul, fornăitul, nechezatul, îl hrănesc și îi pot încredința grijile lor. Copiii care iau parte la această terapie curăță grajdul, urmăresc cum se rostogolește calul și cum se comportă pe pășune. Copiii nu se limitează la a se drăgăli cu caii, așa cum fac cu pisicile sau cu iepurii, ci își antrenează cu ajutorul lor întregul corp.
O relație între două ființe
Oricine călărește trebuie să interacționeze cu calul folosindu-și tot corpul, deoarece animalul emite impulsuri constante de mișcare, care sunt în continuă schimbare: aleargă mai repede sau mai încet, se abate de la linia circulară spre interior sau spre exterior. Iar copilul trebuie să se adapteze. Însă acesta nu este un exercițiu pur fizic. În absența unei legături emoționale cu calul, adaptarea la mișcările sale e imposibilă. Călăritul reprezintă o relație între două ființe vii. Pentru copiii cu probleme de adaptare socială, terapia cu ajutorul cailor face același lucru ca celelalte terapii cu animale: copiilor care au probleme cu părinții și cu profesorii interacționează mai ușor cu caii decât cu alte persoane. În cel mai bun caz, caii îi ajută să deprindă un comportament social care se reflectă pozitiv asupra relațiilor lor cu alte persoane. Ideal e ca cel mic să învețe datorită relației sale cu calul să-și asume responsabilități, să rezolve conflictele cu blândețe, să devină mai sigur pe sine, să-și ascută sensibilitatea și să împărtășească aceste experiențe de învățare cu grupuri formate din copii de aceeași vârstă.
Informați-vă bine în prealabil!
Oamenilor cărora le merge rău din punct de vedere psihic, simpla prezență a animalelor prietenoase le e de folos. În cazul anumitor tulburări psihice, animalele pot fi folosite în scop terapeutic pentru a ameliora semnificativ simptomele. Însă nu toate speciile de animale sunt la fel de potrivite pentru toți pacienții. Terapia asistată de animale vine în completarea altor terapii, dar nu le înlocuiește. Părinții care procură un animal pentru a-și ajuta copilul care suferă de tulburări mentale ar trebui să se informeze temeinic și să ceară sfatul experților. Câinii neantrenați, care reacționează rapid la stimuli și nu rezistă bine la presiune, pot să aibă chiar și reacții agresive la comportamentul extrem al pacienților.
În România, cele mai frecvent întâlnite forme de terapie asistată cu animale sunt cele cu câini și cu cai. Mai multe detalii puteți găsi pe următoarele pagini de internet: https://psyplus.ro/, https://www.terapiecucaini.ro/, https://hipoterapia.ro/