Gheorghe Epure (primar (PSD) al comunei Polovragi, jud. Gorj): „Asta e menirea unui primar: să urnească din loc căruța”

Polovragi, comuna din Gorjul Olteniei cu cea mai mare concentrare de mânăstiri, e condusă, din 2016, de Gheorghe Epure. Angajat al primăriei încă din 1993, a decis să folosească și ca primar experiența sa în administrația publică. „Din respect pentru fostul primar, dacă n-ar fi decis să se retragă, nu aș fi candidat. Dumnezeu ne pune mereu în situații care ne formează, ne pregătesc pentru ceva anume, de aceea am considerat că am un cuvânt de spus, că experiența mea contează. Nu știu cum e la alții, dar la noi a fost o continuă dezvoltare a comunei, lucrurile nu au stag­nat. Fiecare primar a încercat să miște lu­cru­rile spre bine, pentru că asta și e menirea unui primar: să urnească din loc căruța și s-o ducă pe drumul cel bun”, spune primarul comunei ­Polovragi.

„Fonduri europene, norvegiene și britanice”

– Cum v-au privit foștii colegi din primărie când le-ați devenit, oarecum, șef?

– Am căutat să rămân colegul lor, deși uneori trebuie să fii și aspru, dar asprimea trebuie făcută blajin, în așa manieră încât colectivul să rămână unit. Au fost și probleme, ca peste tot, dar oamenii au înțeles că trebuie să tragem toți în aceeași di­rec­ție și eu sunt la hățurile căruței. În orice caz, dacă am reușit să fac ceva pentru comună, asta se datorează echipei din primărie și sprijinului permanent din partea Consiliului Județean Gorj și a parlamentarilor gorjeni.

– Nota dată primarilor se măsoară în investiții. Dvs. cu ce vă lăudați la începutul celui de-al treilea mandat?

– Avem numeroase proiecte implementate, pe fon­duri europene, norvegiene și britanice: rețele de apă-canal funcționale în ambele sate ale comunei, Polovragi și Racovița, realizarea de noi captări și sur­se de alimentare cu apă, drumuri locale moderni­zate, dar și proiecte care au pus în valoare istoria și cultura localității. Am reabilitat școlile, am construit o grădiniță, am amenajat căminul cultural la stan­dar­de mo­derne. Urmează să amenajăm un parc fotovoltaic pentru alimentarea cu energie a instituțiilor publice și avem în lucru studiul de fezabilitate pentru realizarea unei telegondole spre Platoul Padeșului, unde se află un al doilea nivel al așezării dacice din zonă.

– E Polovragi o comună atractivă pentru investitori?

– Nu avem investitori foarte mari pe raza comunei, sunt câteva firme profilate pe exploatarea lemnului, unde lucrează peste 150 de angajați, ceea ce înseamnă 150 de familii care au asigurată o pâine. Am convins multe firme să-și mute sediul la noi, iar acestea au început să-și construiască aici sedii și aduc bani la buget. Așteptăm și alți investitori mari, pentru care am prevăzut, în noul PUG, terenuri pe o lungime de aproximativ trei kilometri, la dru­mul național, între două sate, unde cei interesați pot beneficia de toate utilitățile.

– Gorjenii de nord sunt o împerechere fericită de olteni cu ardelenii trecuți peste munți în perioada dominației ungurești. Îndeletnicirea de bază era oieritul. Ce alte îndeletniciri au localnicii din Polovragi?

– Polovragi a fost, la un moment dat, cel mai mare producător de căpșuni din țară. De desfacere se ocupau, însă, intermediari care negociau dimineața un preț, iar seara, după cules, ofereau doar jumătate sau mai puțin, iar producătorii nu mai câștigau aproape nimic și, de aceea, s-au reprofilat, au trecut la cul­turile de zmeură și afine. De curând, am dat în ex­ploatare un centru de colectare și depozitare de fructe, a fost unul din proiectele mari pentru care ne-am luptat încă din 2016. Suntem deja în al doi­lea an și, când va ieși din perioada de sustena­bilitate, vom adăuga o linie de procesare, pentru a da o șansă localnicilor care cultivă fructe să-și valorifice recoltele și în alt mod.

„Suntem nominalizați ca «Destinație turistică mondială»”

– Comuna Polovragi, cu mai puțin de 3.000 de locuitori, ar fi direct vizată de mult discutata și dis­putata comasare administrativă. Care e părerea dumneavoastră?

– Dorința de comasare a plecat de la orașe și mu­nicipii, care sunt în expansiune și nu au teren unde să se extindă, iar asta a dus la creșterea veniturilor în bugetele localităților limitrofe, a ajutat la dezvoltarea lor. Pentru mediul rural, comasarea poate avea mai degrabă efecte negative. Probabil este și o presiune a globalizării, pentru că unirea unor localități ar duce implicit la ștergerea specificului local, la pierderea identității.

La o comunitate mult mai mare, e foarte posibil să apară indiferența autorităților față de zonele mai îndepărtate de centru. Ca să fiu mai bine înțeles: fie­căruia îi pasă mai mult de casa lui, de neamul lui; în momentul când vine cineva din alt neam să conducă neamul tău, e o chestiune – nu de orgoliu, ci de simțire și implicare, să acorzi prioritate alor tăi. Iar în momentul în care centrul administrativ e la 10 km sau și mai bine, nu faci decât să pui o povară în plus pe cetățean, pe contribuabil, pentru că, în mediul rural, populația este îmbătrânită și bă­trâ­nii se deplasează foarte greu.

– Aveți, pe raza comunei, una din cele mai vechi și frumoase așezări monahale – Mânăstirea Polovragi, dar și renumita peșteră cu același nu­me. Sunt atractive pentru turiști?

– În peștera Polovragi, legenda spune că s-ar fi retras zeul suprem al dacilor, Zamolxe, după cucerirea Daciei de către romani, iar nivelul ridicat al energiei din interiorul peșterii a fost confirmat de cercetători. Mânăstirea, ctitorită în anul 1505, e un loc binecunoscut și foarte căutat de credincioși. Și pentru că pe teritoriul comunei noastre există și o așezare dacică, am amenajat un parc tematic, unde am reconstituit spații ca pe vremea lor: avem aleea regilor, avem un sarcofag, pe care dacii îl foloseau pentru sacrificiul unui tânăr înainte de fiecare lup­tă, avem spirala vieții, ba chiar și o gospodărie daci­că. Iar în acest parc organizăm anual o tabără de sculp­tură, ajunsă anul acesta la cea de-a opta ediție.

Pentru a-i atrage și în alt mod pe turiști, avem în implementare, prin PNRR, zece stații de încărcare pentru mașinile electrice, iar în faza de licitație, încă zece. Tot prin PNRR, am amenajat șapte kilometri de piste de biciclete, câte 3,5 kilometri pe sens, între mânăstire și zona unde se desfășoară un târg tradițional. Acest târg se organizează cu regularitate încă din secolul XVII, în luna Iulie, de Sfântul Ilie. Inițial, se numea Nedee și a fost doar un târg comercial, o sărbătoare a muntelui, unde se făceau schimburi de mărfuri între ciobani din zona Gorj, Alba și Sibiu, dar se și stabileau căsătorii, la fel ca pe Muntele Găina. Acum, am extins la o săptămână desfășurarea acestui târg, transformându-l și în eveniment cultural, cu o paradă a portului și dansului popular.

Mai avem, peste an, sărbătoarea căpșunilor, tabără de sculptură, un festival de teatru istoric și religios, un festival bio internațional, Festivalul „Lira dacă”, ba chiar și o sărbătoare a castanelor, pentru că avem o pădure de zece hectare de castani comestibili, bătrâni de sute de ani.

În 2018, Polovragi a fost declarată stațiune turistică de interes local, ceea ce ne-a deschis pers­pec­tiva pentru programele operaționale ale Agenției de Dezvoltare Sud-Est Oltenia. În 2023, comuna s-a numărat printre finaliști la „Destinația turistică a anului”, iar acum suntem nominalizați ca „Destinație turistică mondială”.

„La țară, încă există bun simț”

– Cu ce proiecte începeți anul 2025?

– Sunt întotdeauna multe de făcut, noi ne facem o strategie la început de an, dar mereu vin idei pe parcurs, inclusiv de la oameni simpli am primit idei foarte bune. Printre cele mai ambițioase proiecte se numără construirea unei săli de sport de mari dimensiuni, potrivită pentru cantonamentele echipelor de hand­bal, volei sau fotbal, a căror cazare poate fi asi­gu­rată de mediul privat, bine reprezentat în zona noas­tră. Vom continua, de asemenea, să susținem pro­iectele care vor spori infrastructura de vizitare a co­munei. La Polovragi se făcea așa-numitul turism de tranzit, fără prea mare câștig pentru bugetul local, dar acum tinde să devină turism permanent, mai ales peste vară, ceea ce duce automat la înmulțirea locurilor de muncă, dar și la o valorificare superioară a pro­duselor din gospodăriile localnicilor.

– La final, o întrebare standard: e departe Bu­cu­reș­­tiul de Polovragi?

– E o întrebare foarte bună. Financiar vorbind, este departe, pentru că sunt alte venituri acolo. La fel, din punct de vedere al digitalizării. Dar în ce privește viața spirituală, noi suntem mult mai departe ca bucureștenii, pentru că în Polovragi, în zona de munte, și în general la țară, încă există spiritualitate, socializare, acel bun simț de a-ți scoate căciula în fața bătrânului, a preotului, a profesorului, a medi­cului. Personal, consider că acestea sunt valorile primordiale, abia apoi vin cele care țin de confort, aspecte la care, desigur, bucureștenii sunt mai departe ca noi.