Istoria umanității nu e deloc lipsită de conducători excentrici. Dar aglomerarea lor în aceleași structuri de putere sau între acoladele aceleiași epoci e, de regulă, semnul căderii în decrepitudine a sistemului politic care a creat respectivii lideri. Pentru că e foarte bine documentată, căderea Romei, anticipată de apariția unui lung șir de lideri excentrici, este un exemplu de manual, vechi de 2000 de ani, e și o lecție, dacă vrem (sau nu) să repetăm istoria.
Alimentată de convulsiile ideologice intrinseci societății americane, pe care, în lipsa unor platforme politice serioase și oneste, unii se străduiesc de ani buni să le importe cu forța și în România, revenirea lui Donald Trump în fruntea Statelor Unite ale Americii era, probabil, inevitabilă, cu atât mai mult cu cât contraoferta Partidului Democrat a avut, la rându-i, propriile-i stridențe, fie că vorbim despre Joe Biden, fie că vorbim despre Kamala Harris. Ultimele săptămâni, pregătitoare pentru transferul de putere, ca și ceremonialul de învestitură, n-au făcut decât să reconfirme, fără perdea, schimbarea de stilistică în conducerea (încă) celei mai mari puteri a lumii noastre. Nu e vorba doar despre Donald Trump – el însuși mult diferit față de precedentul mandat – ci despre „garda pretoriană” care-l însoțește în bătăliile pe care le-a anunțat, deja, cu surle și trâmbițe.
Toată oligarhia „high tech” a Americii s-a aliniat în spatele noului lider, inclusiv miliardari pe care Trump îi bălăcărise în discursurile sale publice. Radicalism, viziune și oportunism: Donald Trump are de unde alege. Pe lângă puterea executivă, pe care până și legile SUA par prea slabe să-l împiedice să o exercite discreționar în noul mandat, și pe lângă foarte mulți bani, Trump are la degetul mic și platformele online ale celor care i s-au supus, simbolic, în ziua învestiturii. Se vorbește de ani de zile despre forța rețelelor sociale – am văzut și noi influența lor potențial malefică, chiar la ultimele alegeri. Nici cele mai diabolice servicii secrete ale secolului XX nu puteau afla despre noi atât de multe cât știu, deja, despre obiceiurile, interesele și, în definitiv, slăbiciunile noastre, rețelele și companiile tehnologice conduse de Jeff Bezos, Mark Zuckerberg, Elon Musk sau Tim Cook. Într-o epocă în care informația înseamnă, mai mult ca oricând, putere, e greu de crezut că un lider mondial a fost vreodată mai puternic decât poate fi Donald Trump, dacă profită din plin de autoritatea pe care o are în fața unora dintre cei mai bogați oameni ai planetei.
Întrebarea e încotro vor duce „excentricitățile” propovăduite de Donald Trump. Dacă suveranismul său, atât de prizat azi peste tot prin lume, e doar un pretext pentru a-și încălca angajamentele față de partenerii tradiționali, dacă protecționismul pe care îl invocă nu e decât un pretext pentru imperialism economic, dacă pacea pe care o promite peste noapte nu e decât un pretext pentru o nouă împărțire a lumii… Din felul în care votează în America, la noi și aiurea, omenirea pare a duce lipsa unor conducători mai duri și mai direcți. Donald Trump și cei care-i ridică osanale zilele acestea promit chiar asta. Cât de compatibil mai e acest model cu democrația, rămâne să vedem în lunile și în anii care vin. Și dacă democrația se va dovedi un model societal depășit, spre ce ne vom îndrepta? Istoria, și nu doar cea antică, ci și cea recentă, ne invită la mult realism. Valul fără precedent de grațieri (inclusiv anticipate!) semnate, deopotrivă, de fostul și de actualul președinte al SUA, în ultimele zile, anunță un război total, în care Justiția, unul dintre pilonii democrației americane, pare să conteze tot mai puțin, spre deloc. Iar dacă justiția internă nu mai contează, de ce ar mai conta dreptul internațional?!
