Zestrea ereditară

– Când bolile se moștenesc… –

• Dacă mama a fost bolnavă de inimă, iar tata a avut probleme cu ficatul, ne putem aștepta și noi la aceleași „surprize”. De aceea este bine să știm care sunt bolile ereditare și cum pot fi ele evitate •

Frumusețe, talent muzical – ambele se pot moșteni pe linie de familie, dar, din păcate, loteria eredității ne oferă uneori și surprize ne­plăcute, ca – de pildă – o afecțiune. Așa se face că fe­meile ale căror bunici și mame au suferit, de exemplu, de osteo­poroză prezintă un risc de trei ori mai mare să facă aceeași boală. Iar predispoziția poate fi și la cancer, la afec­țiuni ale venelor, rini­chilor etc.

Iată de ce este foarte util ca fiecare persoană să studieze istoria propriei familii, pentru a descoperi bolile care apar mai frecvent și să fie „în gardă”. Iar cei care dau peste un „punct slab” propriu fa­miliei ar fi bine să-l informeze pe medicul per­sonal, pentru a putea folosi datele aflate spre pro­priul bine: căci prin prevenirea țintită și prin de­pistarea timpurie, majoritatea bolilor pot fi evitate sau pot fi descoperite într-un stadiu incipient – și, evident, tratate cu succes.

Iată câteva dintre afecțiunile ereditare existente „în familie”:

OSTEOPOROZA

Cel mai bun antidot: mișcarea

Dacă bunica sau mama suferă de această boală, riscul de a o face și dvs. crește de circa trei ori. Aceasta este vestea proastă. Vestea bună: scheletul nostru, așa-zis „static”, are o viață interioară vie, aflându-se în­tr-o continuă com­punere și descom­punere. De aceea, chiar și fe­meile cu o predis­poziție defavo­rabilă își pot întări scheletul. Studii recente arată că sportul este cel mai bun mij­loc de pro­tecție îm­po­triva osteo­porozei. Contracția ac­tivă a muscu­la­turii stimulează rege­nerarea celu­le­lor responsabile cu dez­voltarea oaselor. Importante sunt, de asemenea, expunerea regulată la soare, pentru producerea vitaminei D și a calciului în cantitate sufi­cientă (există în broccoli, spanac și produsele lactate). Pentru că demineralizarea oa­selor nu este însoțită, de la început, de dureri, femeile aflate între 40-45 de ani, în ale căror familii au existat cazuri de osteoporoză, ar trebui să-și măsoare – o dată pe an – densitatea osoasă (la nivelul coapselor și al șoldurilor). Și dacă se dove­dește că scheletul lor devine friabil, există medica­mente care pot stimula redezvoltarea oaselor.

VARICELE

Gimnastică și apă rece

O moștenire familială clasică. Dacă tatăl și mama au varice, trei din cei patru copii sunt expuși ace­luiași risc de îm­bolnăvire. Cei care iau, din timp, măsuri pre­ventive pot evita, totuși, in­su­fi­ciența venoa­să sau o pot „amâna” cu ani buni. Ide­a­lă pentru pi­cioare să­nătoase este mișcarea. În timp ce mergem pe jos, ori cu bi­­cicleta, ori aler­găm, muscu­latura picioa­relor com­primă arte­rele profunde, amelio­rând ast­fel re­flu­xul sângelui. Uti­le sunt, de ase­menea, exer­ci­țiile de gim­nastică pentru picioa­re și jeturile regulate cu apă rece. Su­pra­greu­tatea, sta­tul pre­lungit pe sca­un sau în pi­cioare și fumatul gră­besc apa­riția afec­țiu­nilor ve­noase. Dacă varicele încep să devină vi­zibile, se re­co­mandă folosirea ciorapilor compre­sivi, care pot ajuta la evitarea unei eventuale trom­boze și, deci, a unei posibile operații.

ENDOMETRIOZA

Nu amânați tratamentul!

Medicii încă n-au reușit să descopere cum se face că, la circa 10% din numărul total al femeilor, endo­metrul (mucoasa uterină) se „rătăcește” în corp și se „așea­ză”, de pildă, pe trom­pe sau pe peri­toneu. Cert este că această afecțiune, care pro­duce niște dureri pu­terni­ce în zo­na abdomenului infe­rior (hi­po­gastru), apare în mod frecvent în unele familii. Și nici un alt simptom nu este acceptat și tratat cu atâ­ta indiferență. Întrebați-vă, deci, neapărat, mama și su­ro­rile dacă au aseme­nea pro­ble­me, care se acu­ti­zea­ză odată cu ciclul și cedează la sfâr­șitul aces­tuia. Indicii că ar putea fi vor­­ba de endometrioză sunt, de asemenea, contactul sexual dureros sau sângele din urină. Cu cât se începe mai repede tratamentul – de obicei cu terapie hormo­nală sau cu îndepărtarea chirurgicală a surplusului de țesut – cu atât sunt mai mari șan­sele de vin­decare.

MIGRENA

Evitați declanșarea ei

Numeroși indivizi știu deja că această boală neuro­logică este o chestiune de predispoziție. Dar de câțiva ani, problema a devenit oficială: experții geneticieni de la univer­sitățile americane au izolat gena aflată în spa­tele „în­cli­na­ției” spre migrenă. Aceasta mo­difică exci­ta­bi­litatea celu­le­­lor nervoase din creier, ceea ce de­reglează – în anumite con­diții – mecanis­mul de co­man­dă al aces­tora, eli­be­rând, astfel, un neuro-trans­­miță­tor care provoacă du­rere. Dacă și când va duce aceas­tă desco­peri­re la o nouă me­todă de trata­ment ră­mâne de văzut. Până atunci, pa­cien­ții se bazează, în conti­nuare, pe terapiile cunos­cute: în cazuri acu­te, se prescriu medicamente (în gene­ral cal­mante și triptane) și se recomandă, înainte de toate, evi­tarea „declanșatoarelor” individuale ale mi­gre­nei – me­sele neregulate, suprasolicitarea, somnul prea mult sau prea puțin și dereglările hormonale.

INFARCTUL MIOCARDIC

O alimentație  corespunzătoare

Dacă o rudă de gradul unu, deci dintre părinți, frați și surori, face un infarct sau o comoție cerebrală, înain­te de a împlini 65 de ani, este vorba de o predispoziție ereditară. Dar pentru ca arterele să devină friabile – și deci să se producă o afec­țiune a vaselor corona­riene sau un infarct – în mo­to­rul vieții noastre trebuie să slă­bească și alte „șu­ruburi”. Când se adaugă hiper­tensiunea, dia­betul, supragreu­tatea, fumatul, valorile ridicate ale coles­te­rolului sau stresul, riscul crește vizibil. Dar iată că un studiu efectuat recent de Ministerul Sănătății din Spania arată că o mare parte din acești factori pot fi eliminați printr-o alimentație cores­punză­toare. Con­form studiu­lui, regimul me­di­teranean, bazat pe legume, fruc­te, pește, nuci și ulei de măs­line (în loc de carne, mezeluri și produse lactate), reduce cu 50% riscul afec­țiunilor cardio-vasculare. Dar chiar și în cazul unui stil de viață sănătos, persoanele cu predispoziție ereditară ar trebui să se supună, o dată la doi ani, unui examen car­diologic amănunțit.

DIABETUL

Totul începe cu stilul greșit de viață

Predispoziția este doar un aspect parțial – lucru extrem de evident în cazul diabe­tului. Pe de-o par­te, riscul statistic al îmbolnăvirii de diabet la o vârs­tă mai înaintată crește cu 50% dacă ambii părinți au suferit de această boală. Pe de altă parte, această afec­țiune, practic „populară” as­tăzi, era aproape necunoscută până la mijlocul anilor ’60, și genele nu se modifică într-un răstimp atât de scurt. Doar un stil de viață necorespunzător, cu me­se prea copioase, cu prea multe dulciuri și prea puțină mișcare poate lăsa să scape de sub control metabolismul insulinei și să cir­cule o cantitate prea mare de zahăr în sânge. De aceea, cei care au dia­betici printre rudele apropiate ar trebui să acorde o mare atenție stilului lor de viață și să-și mă­soare – cel puțin o dată pe an – valorile glicemiei.

TUMORILE

O tumoră din trei ar putea fi evitată printr-o alimentație sănătoasă

Mai întâi, cifrele menite să ne liniștească: doar între 5%-10% din toate îmbolnăvirile de cancer pot fi puse, efectiv, pe seama predispoziției genetice. Mult mai multă greutate au factorii evitabili, pre­cum fumatul și alimentația necorespunzătoare. Con­form „World Can­cer Research Fund”, o tu­moră din trei ar putea fi evitată printr-o alimentație sănătoasă. Dar și infecțiile sau razele ultraviolete pot duce la degenerarea celulelor. O excepție o pre­zintă anumite forme rare de cancer, de stomac și de sân. Femeile care moș­tenesc gru­pele de gene „defecte” „BRC A1” și „BRC A2” fac un car­ci­nom mamar cu o proba­bi­litate de 80%. Dacă în fa­milie au apărut două sau trei cazuri de astfel de cancer, ar trebui făcută – pentru mai multă siguranță – o analiză de sân­ge pentru aceste gene. Mai ales dacă persoanele în cauză au avut mai puțin de 50 de ani. Pacientele cu risc au la dispo­ziție pro­grame spe­ciale de diagnosticare. Depistat din timp, șansa de vin­decare în cazul cancerului de sân este de 80%-90%.