Dr. RAREȘ SIMU – Centrul „Terramed Bună Ziua”, Cluj-Napoca, tel. 0757/22.96.74, tel. 0733/67.50.73 și Centrul de Sănătate şi Viaţă „Armonia”, Bucureşti, tel. 0766/29.84.58

Colita ulcerativă sau rectocolita ulcerohemo­ragi­că este o boală autoimună care afectează intestinul. Mai frecvent este afectată porțiunea terminală a co­lo­nului, de unde și denumirea de rectocolită, dar afec­țiunea poate afecta tot colonul. Această boală face parte, alături de boala Crohn, din grupa așa-numitelor boli inflamatorii cronice intestinale. Cele două boli au multe manifestări comune. Chiar dacă tratamentul medicamentos este oarecum asemănător, trebuie pus un diagnostic diferențial foarte bun, pentru că evo­luția, în ceea ce privește riscurile, este diferită. Rec­tocolita are o incidență maximă la adultul tânăr. Afectează puțin mai mult sexul feminin și s-a con­statat o agregare familială a bolii. Aceasta înseamnă că, într-o familie în care există un caz de rectocolită, riscul să mai facă cineva boala este mult mai mare decât în rândul populației generale. Acest aspect este impor­tant pentru prevenția bolii prin măsuri profi­lactice.

Cauzele bolii nu sunt încă pe deplin elucidate. Se știe, în prezent, că unul din mecanismele de declan­șare este o dereglare de tip autoimun, mai precis o inflamație a vaselor mici de sânge de la nivelul pere­telui mucoasei intestinale. Această inflamație duce la blocarea acestor vase care nu mai asigură sân­gele necesar, mucoasa se necrozează și apar ulce­rații la acest nivel. Se presupune că factorii care duc la de­clanșarea unui răspuns autoimun sunt infecțioși – bacterii sau viruși.

Principalele manifestări ale bolii sunt la nivel di­gestiv. Frecvent apar durerea abdomi­nală, tulburările de tranzit – diaree și apariția de sânge în materiile fecale. Con­secințele diareei sunt legate de starea ge­ne­rală, pacienții slăbesc, pierd minerale, vitamine și oligoelemente, ceea ce are impact asupra întregului organism. Se pot asocia și alte ma­nifestări extradigestive, legate de inflamația articulațiilor, erupții la nivelul pielii sau afectări oculare. Rec­tocolita se poate asocia cu alte afec­țiuni autoimune, mai frecvent cu spondilită anchilozantă sau afec­țiuni autoimune la nivel hepa­tobiliar.

Pentru stabilirea diagnosticu­lui, este nevoie de colonoscopie și de prele­varea de probe de la nive­lul mucoasei. De asemenea, pen­tru a aprecia evoluția bolii și efi­ciența tratamentului trebuie făcute analize de sânge și de scaun care să arate nivelul inflamației.

Tratamentul medicamentos se face cu antiinfla­matoare de tip salazopirină sau mesalazină, cu care se merge pe termen lung, fiind un tratament de între­ținere. În episoadele acute, se folosesc antiinfla­ma­toare de tip corticoid – prednisone, medrol, cu ac­țiune sistemică sau cele care acționează mai mult local, absorbția fiind minimă – budesonid sau beclo­metazona.

În cazurile refractare la aceste medicamente, se poate recurge și la medicație imunosupresoare, de tip azatioprină, ciclospo­ri­nă, metrotrexat, ci­clo­phos­pha­midă. Ca o te­rapie de ultimă oră, se fac tratamente cu an­ti­corpi monoclonali, care blochează sub­stan­­țele implicate în procesul inflamator – infliximab, adalimumab. Aceste tra­tamente au costuri ex­trem de ridicate și pot avea efecte adverse gra­ve, de aceea se recoman­dă doar în cazurile re­zistente sau la cei care au dezvoltat reacții adverse sau nu tolerează alt tip de medicație. Antibioticele au o indicație limitată în rectocolită, spre deosebire de boala Crohn, unde sunt recomandate frecvent.

Din punct de vedere al alimentației, nu există un regim foarte strict, pacientul este cel care știe cel mai bine ce tolerează și ce nu tolerează. Totuși, trebuie evitate excesele alimentare, alcoolul, condimentele puternice, laptele și produsele lactate. De asemenea, trebuie redus consumul sau chiar scoasă carnea din alimentație. Este importantă asigurarea unei flore intestinale echilibrate, și de aceea trebuie admi­nis­trate preparate cu probiotice sau eubiotice. Vă reco­mand să folosiți Enterolactis – 1 capsulă, de 2 ori pe zi. Efecte foarte bune se obțin prin cura cu argilă – se consumă 1 pahar pe zi, o săptămână, două pahare pe zi, a doua săptămână, 3 pahare pe zi a treia săp­tămână. După cele 3 săptămâni, se face o pauză de 7-10 zile și se reia cura. Un alt remediu extrem de efi­cace este năpraznicul – se administrează în doze de 2 capsule, de trei ori pe zi. Afinele au efecte foarte bune antiinflamatorii și cicatrizante, la nivelul mu­coa­sei intestinale. Se recomandă administrarea ex­trac­­telor de afine și pentru efectul antioxidant, de echilibrare a sistemului imunitar. Vă recomand pre­paratele Diavit și Eridiarom – câte 6 comprimate pe zi, timp de 20 zile pe lună, pe termen lung.

Amla sau Emblica officinalis este o plantă in­diană, cu efecte imunomodulatorii și antiinfla­ma­toa­re deosebite în tratamentul rectocolitei. Se recoman­dă administrarea a 1-2 grame pe zi.

Homeopatia oferă și ea tra­tamente extrem de eficace în rectocolită. Tratamentul trebuie persona­lizat, în funcție de particularitățile fiecărui caz. Prin­tre remediile cele mai eficiente se numără Mercurius corosivus, Gambogia, Terebenthiniae (în concentrații mici), CH5 – administrate în 2-3 doze pe zi.

Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN – medic primar ORL – C.M.I. „SANOMED” Sibiu, Str. Dr. I. Rațiu nr. 4, tel. 0722.73.52.72, e-mail: [email protected], www.san-med.ro

„La doar 8 luni, băiețelul meu are otită seroasă bilaterală” (Răspuns pentru „O mămică îngrijorată”)

Otita seroasă sau seromucoasă, afecțiune frec­ventă la copilul mic, se definește prin existența unui epanșament (lichid sero-mucos) al urechii medii, în spatele membranei timpanice, fără simptome de infla­mație acută. Otita seroasă reprezintă aproximativ 30% dintre afecțiunile inflamatorii otice. În cazul băiețelului dvs., în vârstă de 8 luni, medicul specialist O.R.L. și medicul pediatru vor investiga un eventual deficit imunitar fiziologic, o dischinezie ciliară pri­mitivă, prezența vegetațiilor adenoide („polipi”) sau a unei malformații velo-pala­tine a sugarului. Infec­țiile acute ale căilor respiratorii superioare ale copi­lu­lui sunt asociate sau urmate frecvent de apariția unei otite seroase sau sero-mu­coa­se. Agenții patogeni sunt grupați în colonii, la nivelul amigdalelor, al ve­getațiilor adenoidiene hiper­tro­fiate, constituind, pe lângă un factor de obstrucție tubară, și sursa de infec­ție a urechii medii. Această situație este frecventă la sugar și copilul mic, la care trompa auditivă este scur­tă și orizontală, ceea ce favorizează refluxul bac­terian dinspre rino-faringe (nas), spre urechea medie („urechea copilului este ca o cameră cu ușa des­chisă”). Otita seroasă poate să se repete de mai multe ori într-un an, în urma unor noi infecții acute ale căilor aeriene superioare și a unor factori favorizanți locali, ducând astfel la apariția otitei seroase recu­rente și a otitei seromucoase. Tratamentul otitei se­roase la sugar și copilul mic constă în:

• aspirații nazale, de 2-3 ori/zi, urmate de insti­lații de vasoconstrictoare (ser efedrinat 0,5%) și/sau apă de mare sterilă tip Nazomer, Sterimar, Rhino­mer;

• pentru o eficacitate maxi­mă a tratamentului, capul copilului va fi înclinat spre ure­chea bolnavă. Menținerea acestei poziții timp de un minut favori­zează deschiderea trompei auditive și remiterea simp­to­ma­tologiei: durere și senzația de ureche înfun­dată;

• pulverizați 20-30 pufuri de Ocnasept (aerosol salin 100% natural) deasupra patului și în cameră, în vederea optimizării microclimatului ambiental și a îndepărtării alergenilor. Menținerea unei igiene nor­male a aerului respirat și a permeabilității foselor nazale, cu o respirație nazală corectă, sunt condiții obligatorii în vederea succesului terapeutic;

• 10 zile de aerosoli, cu câte o fiolă de hemi­suc­­cinat de hidrocortizon a 25 mg/zi diluată în 10 ml ser fiziologic și divizată în 3 ședințe de aerosoli;

• administrarea de antiinflamatoare și antialergice, timp de 7-10 zile;

• tratamentul cu antibiotice, în otita seroasă, este indicat numai în pusee acu­te, la recomandarea me­dicului. Evi­tați gentamicina și alte medicamente cu potențial ototoxic!

• unele cazuri beneficiază de apli­carea tubului diabolo, pentru aerație transtimpanală;

• este recomandată aerosoloterapia salină în sta­țiu­nea Ocna-Sibiului.

Farm. Carmen Ponoran – Asociația Română de Gemoterapie și Homeopatie, e-mail: [email protected] www.gemoterapie.ro

„Nu reușesc să mă vindec de rinită” (Răspuns pentru Paula D.)

Stimată doamnă, vă propun să urmați o cură cu extracte gemoterapice, ca tratament pentru rinita cronică de care suferiți de mult timp. Extractul din muguri de Arin negru este principalul gemoterapic recomandat în procesele inflamatorii și supurative cu tendință la cronicizare, de tipul rinitei cronice și sinuzitei cronice. Asociați în cura de 2 luni și Extractul din muguri de Carpen, cu efect cicatrizant pe mucoasa rino-sinusală. Se vor administra cele două extracte gemoterapice de 3 ori pe zi în prima săptămână (le puteți lua împreună), căte 2 ml din fiecare, pe care îi diluați în puțină apă. Apoi reduceți la 2 administrări pe zi. Renunțați treptat la spray-urile nazale. Vă sfătuiesc să urmați cura timp de 2 luni, pentru refacerea completă a mucoaselor și preîntâmpinarea unor ­recidive.

„Din cauza fragilității vaselor sanguine, îmi curge deseori sânge din nas” (Răspuns pentru Roxana – București)

Pentru întărirea capilarelor și refacerea mucoasei nazale vă poate ajuta gemoterapia, terapia cu extracte din muguri și alte părți tinere de plante. Vă recomand o cură cu extracte gemoterapice, timp de 2 sau 3 luni de zile – având în vedere că aveți această problemă de 2 ani de zile. Extractul din muguri de Castan sălbatic are rolul de a întări vasele capilare, iar Extractul din muguri de Carpen reduce inflamația și cicatrizează mucoasa nazală, având și un ușor efect hemostatic. Luați de 2 ori pe zi, câte 2 ml din cele două gemoterapice, administrate împreună. Puteți completa această schemă de administrare cu Extractul din mlădițe de Cătină roșie (Tamarix gallica), cu acțiune antianemică.