Numărătoarea inversă a început – Meteosensibilitatea

• La 20 de grade în Martie, vremea arată că e pusă pe glume proaste. Vai de bătrâni, de oamenii meteosensibili și de cei cu boli cronice. Și pen­tru că medicina oficială nu are încă soluții, speranța noastră e în tra­tamentele naturale, pe cât de vechi, pe atât de sigure •

Meteosensibilitatea este pre-existentă în fiecare dintre noi. Este suficient să fim supuşi la o cantitate mai mare de stres, să fim sedentari în exces sau să facem greșeli de stil de viaţă, pentru a începe să suferim de această maladie prea puțin cercetată. Iar la capitolul simptome, me­teo­sensi­bilitatea bate pur şi simplu orice record din punct de vedere al diversităţii: dureri de cap, dureri ar­ti­culare, tulburări de ritm cardiac, pusee de ­, episoade de­presive… Se poate face ceva con­cret? Studii recente realizate în Germania ne aver­tizează că meteo­sen­sibilitatea ne scurtează viața cu 7 ani.

Terenul uman

„Te­renul” uman pe care este resimțită boala me­teo este prin­cipala problemă. Am devenit asemenea unei plante de seră, tot mai sensibili, în sens negativ, la ce se întâmplă în mediul ambiant. Şi trebuie spus că aceas­tă „sensibilitate dobân­dită” la va­riaţiile vremii le era cu totul necu­noscută bunicilor noştri. Ce s-a în­tâmplat cu noi, oamenii mo­derni, de ne-am schimbat atât de mult în doar două generaţii? În primul rând, am pierdut contactul cu natura, cu suc­ce­­siunile ano­tim­purilor, cu bucuria ploi­lor de pri­mă­vară, cu dogoarea plăcută a soarelui ori cu atingerea uşor du­reroasă, dar înviorătoare, a vân­tu­rilor. Apoi, ne-am intoxicat lent şi sigur cu sugestii negative, aproa­pe om­niprezente în societa­tea actuală şi care ne otrăvesc subconştientul, fă­cân­du-ne, apoi, extrem de receptivi la orice sti­mul. Mai exact, am devenit mult mai temători, anxietatea în dife­rite grade fiind caracteristică tot mai multor oameni din societatea noastră. O anxietate întreţinută puternic, mai mult sau mai puţin conştient, de către mijloacele me­dia, care şi-au făcut din schim­bările climatice un subiect de prim ordin, prezentându-le în cu­lori apocaliptice. După ce un om obiş­nuit priveşte seară de seară, de zeci şi sute de ori, câmpuri pârjolite, copaci smulşi din rădăcini, tornade, şuvoaie care mătură totul în cale, nă­meţi cât casa sau oameni ucişi de fulgere, rezul­tatul este o stare de stres extrem de intens, care evo­luează spre stări de teamă fără un motiv aparent. Şi aşa apare o neliniște cronică care, fireşte, se acti­vează foarte puter­nic odată cu capri­ciile vremii. Ce e de făcut împo­triva anxietăţii? În primul rând, să avem grijă de igie­na… men­tală, să ne cruţăm subconştientul de sugestiile ne­gative din exterior. Con­cret, dacă nu do­riţi ca fiecare schim­bare brus­că de vreme şi fiecare feno­men meteo ex­trem să vă dea pes­te cap viaţa emoţională, încercaţi să pu­neţi în practică câteva măsuri de igie­nă mentală:

• Nu vă uitaţi la televizor mai mult de jumătate de oră – maxim o oră pe zi, deoarece uitatul prelungit la televizor sensibilizează excesiv psi­hi­cul şi îi dă o receptivitate me­diumică la stimulii pertur­batori, inclusiv la stimulii climatici.

• Rămâneţi doar timpul strict necesar în faţa calculatorului.

• Petreceţi-vă cât mai mult timp în aer liber, în linişte, eventual făcând mişcare, lucrând în grădină, plimbând un animal de companie etc.

• Încercaţi să vă formaţi propria imagine despre lucrurile care vă inte­resează şi nu lăsaţi pesimiştii să vă dea impresia că totul în jur este un dezastru.

• Creaţi-vă un obi­cei ca în orice mo­ment dificil să iden­ti­ficaţi măcar trei laturi bune ale situaţiei pre­zente, care vor de­ve­ni apoi puncte de sprijin pentru a ieşi din impas.

• Acordaţi o grijă deosebită odihnei, re­la­xării şi mai ales som­nului, care este un subiect extrem de important, alături de igiena mentală. De fapt, somnul este as­pectul cel mai sensibil din fi­ziolo­gia noastră la schimbările meteo, iar astfel se creează adesea un cerc vi­cios: fenomenele meteo produc di­ver­se for­me de insomnie, iar în absenţa som­nului devenim tot mai vulnerabili la fenomenele meteo. Ce este de fă­cut? Iată, în continuare, şi câteva so­luţii practice pentru un somn bun, chiar şi în condiţii meteoro­logice care în mod obişnuit ar putea să ne tulbure odihna:

• Contra insomniei produse de temperaturile ridicate – se bea cu jumătate de oră înainte de culcare o cană cu infuzie combinată de salvie şi de men­tă. Preparatul este răcoritor şi elimină trans­piraţia nocturnă abun­dentă, care duce la trezirea în tim­pul nopţii. O altă soluţie este ae­rul condiţionat, cu condiţia ca acesta să fie pus în funcţiune cu 5 ore înainte de culcare, pentru a răci camera, aşa încât în momentul somnului, aparatul de climatizare să poată fi oprit, pentru a nu produce alte probleme de sănă­tate.

• Contra insomniei produse de pre­siu­nea at­mosferică scăzută – un leac ale cărui virtuţi au fost adesea constatate în practică este respiraţia abdomi­nală pro­fundă (care foloseşte lobii in­feriori ai plămânilor), câte 10 execuţii înainte de culcare. Se pare că respiraţia abdo­minală făcută lent, regulat şi silenţios (fără zgo­mot) este foarte efi­cientă pentru cal­ma­rea psihi­cului. Suplimentar, îna­in­te de cul­care, se consumă două capsule cu extract de floarea pasiunii, care are efecte cal­­mante foarte bune, indu­când un somn lin şi limpede.

• Contra insomniei produse de (iminenţa unor) turbulenţe atmo­sferice – există persoane la care in­somnia este un mijloc de avertizare a organismului pentru fenomene meteo extreme, cum ar fi furtunile, căderile masive de precipitaţii etc. Și în cazul acestui tip de insomnie, se recomandă un tratament cu capsule de passiflora, din care se iau câte 1-2 înainte de culcare. Supli­mentar, se reco­mandă aromatizarea camerei de somn cu ulei volatil de brad sau de pin.

Adaptarea climatică prin cura de teren

Cura de teren se face de măcar trei ori pe săptămână şi constă într-o plim­­bare în pas cât de vioi pu­teţi, aşa încât nici inima să nu fie supra­soli­ci­tată inutil şi nici sta­rea emoţio­nală să nu de­vină prea sures­ci­­tată. Cel mai bun mo­ment pen­tru a face cura de teren este di­mineaţa, între orele 7 şi 9.30, iar cel mai bun loc este în parc, pe o stradă retrasă şi cu ver­deaţă sau, dacă este posibil, în pădure. Im­por­tant este ca această cură să se facă în fie­care săp­tămână, mai ales la trece­rea dintre anotim­puri, când organis­mul este mai solicitat ca de obicei. Prin aceste plimbări, făcute fie pe ploaie, fie pe soare, se pune în miş­care o facultate extrem de impor­tantă: autore­glarea. Organismul re­cep­ţio­nea­ză schimbările de tempe­ra­tură, de umiditate, de circulaţie a aeru­lui în timpul curelor de teren şi are timp să-şi adap­teze finele me­canisme ce coor­do­nează acti­vi­tatea car­dia­că, respira­torie, nervoa­să etc. Această cură de teren este foarte bine completată de respi­raţia controlată, care presupune o inspira­ţie şi o expiraţie cât mai lentă şi pro­fundă, folosind întreaga capa­citate pul­monară. Zilnic este reco­man­dat să se facă 50 de respiraţii com­plete succesive, lente şi re­gulate, cât mai relaxate, menite să stabilizeze ritmul car­diac, să crească în mod na­tural ca­pacitatea de efort, să ajute la dobân­direa unei stări de calm interior.

Balneoterapia

Se adresează în mod special per­soanelor la care meteosensi­bili­tatea se manifestă prin dureri articu­lare şi musculare. La foarte mulţi reumatici, corpul funcţio­nează ca un ba­rometru. Fiecare schim­bare de vreme, în spe­cial atunci când aceasta se răceşte sau devine umedă, este anunţată, uneori cu multe zile înainte, de dureri puter­nice. Uneori, dure­rea şi in­flamaţia articulară date de meteosensibilitate sunt atât de inten­se, încât se dimi­nuează doar cu cal­mante de sinteză puternice, putând con­duce chiar la an­chilozarea tempo­rară a unor arti­culaţii. Cum poate fi combătută această neplăcere? Din experienţa de până acum, cel mai bun remediu pre­ventiv cunoscut este cura balneară. În staţiunile noastre cu apă sul­furoasă (Herculane, Pucioasa, Govora, Că­li­mă­neşti, Olăneşti etc.) ori cloru­ro­so­dică (Techirghiol, Mangalia, Ama­ra, Sărata Monteoru etc.) se pot face cu­re intensive, sub îndru­­marea spe­cia­liştilor din ba­zele de trata­ment, cure ce cuprind băi tera­peutice, cul­tură fizică medi­ca­lă, cu­renţi diadinamici şi inter­ferenţiali, trata­mente interne cu ape mi­nerale, masaj etc. În practică s-a ob­ser­vat că o cură de 18 zile făcută într-o aseme­nea bază de trata­ment con­feră ulte­rior, pe o perioa­dă de apro­ximativ un an, o bine­venită imu­nitate la durerile arti­culare declan­şate de meteosensi­bili­tate.

Sportul

Această tera­pie este recoman­dată mai ales meteo­sen­sibililor care, la ve­nirea va­lu­rilor de frig sau atunci când cerul este întunecat şi plo­uă, devin pesi­mişti, astenici, cu tendinţe spre depre­sie. În ca­zul lor, un sport ceva mai intens, eventual de echipă, precum şi munca în aer liber, pe perioade lungi de timp, este un ade­vărat elixir. Terapia prin sport nu presupune doar o plimbare lejeră, ci chiar un efort fizic susţinut, suficient de in­tens, aşa încât să determine scoar­ţa cerebrală să secrete acele sub­stanţe care ne fac fericiţi, încrezători, opti­mişti, cu poftă de viaţă. Aceşti hor­moni ai fericirii, secretaţi atunci când facem sport, sunt adevărate anti­doturi naturale la tristeţile şi melan­coliile produse de vremea mo­ho­râtă.

Plantele adaptogene

Sunt ierburi de leac extraordinar de eficiente pentru „întărirea” corpu­lui şi a psihicului, pentru confruntarea cu factorii de mediu stresanţi, in­clusiv cu factorii clima­tici.

• Ginsengul chinezesc (Panax ginseng) – este un excelent tonic psihic şi fizic, care ne menţine în formă şi atunci când vre­mea are capricii. Se recomandă curele de 4-8 săptămâni, timp în care se ia pulbere de ginseng ambalată sub for­mă de capsule. Este mult mai efi­cientă decât dozele cu extract în sirop de zahăr (foarte diluate de obicei). Zilnic, se iau 2-4 grame de pul­bere, pe stomacul gol. Este un remediu reco­man­dat mai ales per­soa­nelor me­teo­sensi­bile, care re­acţionează nega­tiv la valurile de frig, la vremea plo­ioasă, la vremea închi­să.   

• Talpa-gâştei (Leonurus cardia­ca) – este cel mai bun remediu pentru cei sensibili la căldură. Este un adevărat protector pen­tru sis­te­mul nervos, pentru inimă şi pen­tru sistemul cardiovas­cular în ge­ne­ral, care sunt cele mai expuse în tim­pul sezonului cald, atunci când soare­le puternic şi tempe­raturile ridi­cate produc tulburări din cele mai di­verse. Se adminis­trează extractul din această plantă, câte 400-600 mg pe zi, în cure de 1-3 luni. Dacă la încălzirea vremii vă con­fruntaţi cu pusee de hi­perten­siune, cu tulburări de ritm car­diac, cu insomnie sau stări de an­xie­tate, ex­trac­tul de talpa-gâştei este re­me­diul perfect, de­oarece are efecte calmante, reduce şi stabilizează ten­si­unea arte­rială, îmbu­nă­tăţeşte somnul şi alungă stările de nelinişte sau pa­nică.