Prof. Dr. biolog Maria Pop – specialist în Fitoterapie științifică, Laboratoarele Hypericum, Baia Mare, jud. Maramureș, tel. 0262.37.26.95

Doamnă Iuliana, vă înțeleg cât de neplăcute sunt senzațiile de cistite recidivante și de urinare frecventă. Este o boală nu atât de gravă, pe cât este    greu de scăpat de ea. Trebuie să luptați un timp îndelungat până va dispărea. Ori­ce cistită, dacă nu e tratată bine, se transformă în cistită recidivantă, mai ales când e vorba de bacteria patogenă Escherichia coli. Nu ne-ați spus de așa ceva, dar sigur aveți. Medicamentele antibiotice elimină bacteria, dar după un timp, recidivează. Există și o înclinație genetică, de aceea aveți cistita încă din copilărie. Răcelile repetate în copilărie duc la așa ceva sau sunt factor declanșator. Hemoragia este un simptom care, de obicei, nu apare. Dar există cistită și hemoragie concomitent.

Eu vă concep un tratament: Merișorul (Vaccinium vitis-idaea) este planta cea mai importantă pentru dvs. Mai există una, dar nu chiar de însemnătatea Merișorului – Strugurii-ursului (Arctostaphylos uva-ursi). Atât frunzele, cât și fructele de merișor reprezintă cel mai bun antibiotic natural renal. Conțin 3 antibiotice naturale renale (proantocianidine, arbutozid și biohidrochinonă). Mai conțin polifenoli, dintre care cel mai activ este quercetina. Proantocianidinele împiedică atașarea bacteriilor patogene de pereții vezicii urinare și de cei urinari, contribuind la eliminarea bacteriilor patogene. Consumați capsule în cure, așa cum scrie în prospect. Dacă nu vă deranjează la stomac, luați-le înainte de masă, pentru că au efect mai puternic. Paralel, consumați suc natural din fructe de merișoare, câte 200 ml zilnic. Dacă sucul de merișoare este combinat cu suc de mere, nu e nicio problemă. Există și sirop de merișoare, din care puteți consuma câte 100 ml zilnic, dizolvat în apă ionizantă cu pH 10. Această apă este un alt remediu care vă ajută la vindecare, căci bacteriilor patogene nu le place mediul alcalin. Beți o astfel de apă, cam 200 ml zilnic. Puteți folosi alternativ suc de merișoare și sirop de merișoare. Mergeți pe ideea de 7 zile. Încă un lucru important: Ceaiul diuretic și depurativ să le aveți în casă. Beți seara și dimineața câte un ceai, sau pe parcursul zilei, în care puneți 1 doză de ceai depurativ și 1 doză de ceai diuretic. Uitați-vă ce plante conțin. Acele plante vă ajută și sub formă de ceaiuri singulare. Aceste ceaiuri vă spală rinichii și căile urinare de reziduuri și de bacteriile moarte. Vedeți că sunt niște capsule transparente, cu uleiuri esențiale; acestea sunt și antibiotice foarte bune. Puteți alterna capsulele de merișor cu capsule cu uleiuri esențiale.

Faceți analiză de urină, să vedeți dacă mai aveți bacteria patogenă. Dacă există o scurgere cât de mică de sânge în urină, vă voi recomanda plante hemostatice, care să vă oprească sân­gerările.

Atenție! Dacă aveți calculi renali de urați, trebuie să folosiți cu precauție produsele de merișor. Merișorul conține oxalat de calciu, care în prezența Vitaminei C se poate converti în calculi de oxalați. Vă mai spun încă o restricție: produsele de merișor nu se iau concomitent cu medicamentele antidepresive, pentru că le reduce efectul, și nici cu medicamentele anticoagulante, pentru că le intensifică efectul. Vă spun toate acestea, căci tratamentul cu merișor va face parte componentă din viața dvs. Și încă un remediu: faceți la 2-3 zile câte o baie caldă, locală, cu ceai din flori de fân. Mai există sare naturală de salină, cu uleiuri esențiale care poate v-ar fi și mai bună. În acest caz acțiunea este internă și externă. Vă doresc să aveți răbdare să le faceți pe toate, numai așa vă puteți vindeca. Problema este veche și de aceea v-am recomandat un tratament mai complex. Să auzim de bine!

Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE – medic primar dermatolog, specialist acupunctură și homeopatie – București, tel. 0752.30.45.36, 0746.01.76.60, e-mail: [email protected], www.drnwabudike.ro

„Băiețelul meu suferă de dermatită atopică” (Răspuns pentru SIMONE – Germania, F. AS 1658)

Stimată doamnă, dermatita atopică este considerată cea mai frecvent întâlnită boală cutanată inflamatorie cronică. Este caracterizată prin erupții cutanate, pruriginoase (cu mâncărimi) și tegument uscat. Este asociată altor maladii, cum este rinită alergică, astm și alergie alimentară. Afectează 15-30% din copii și 2-10% din adulți în țările dezvoltate economic. Frecvența tinde să crească în zonele geografice aflate la nord de ecuator. Este mai des întâlnită la sexul feminin (1, 4:1), iar 85% din cazuri se manifestă în primul an de viață și 95% până la vârsta de 5 ani. Cei cu un părinte sau o rudă apropiată afectați de boală au un risc sporit.

Cauza nu este cunoscută, dar ipotezele care sunt luate în considerare includ:

• O tulburare în echilibrul dintre celulele sistemului imunitar, ceea ce duce, în final, la o creștere mare a imunoglobulinei E (IgE, un fel de proteină găsită și în maladii precum rinita alergică și astm) și un defect al funcției cutanate de barieră.

• Un defect intrinsec al funcției de barieră, din cauza modificărilor de structură a unei proteine cutanate (Filament Aggregating Protein), care contribuie la hidratarea naturală a pielii.

Alte cauze:

• Stresul poate agrava dermatita atopică, iar mâncărimea devine un factor care duce mai departe la și mai mult stres.

• Modificările hormonale la femei, întâlnite în timpul sarcinii sau al menstruației, ar putea agrava boala.

• Infecții cutanate cu virusul herpes simplex sau stafilococ auriu.

• Iritanți din mediu, inclusiv săpunuri, parfumuri, geluri de duș, detergenți etc.

• Hainele abrazive, în special din lână.

• Temperaturile ridicate sau umezeala scăzută agravează dermatita atopică. Acestea duc la uscăciunea pielii, iar transpirația o poate irita.

• Alergenii inhalați din mediu – acarieni, polen, animale de companie, mucegai.

• Alergeni din mâncare (mai mult la copii decât la adulți). Alergia la mâncare trebuie luată în considerație la copiii care nu reușesc să crească sau au simptome gastrointestinale.

•    Fumatul poate fi și el o cauză, atât în cazul adulțiilor, cât și în cazul copiilor celor care fumează.

• Igiena în exces este o ipoteză care pare să devină din ce în ce mai acceptată. Ea presupune că dermatita atopică ar rezulta dintr-o expunere scăzută a copiilor la bacterii și microorganisme din mediu, ceea ce nu le permite să dezvolte un sistem imunitar sănătos.

Se poate discuta despre 3 tipuri de dermatită atopică, după vârsta de debut:

• Formă precoce (de la naștere până la vârsta de 2 ani), fiind cea mai frecvent întâlnită formă. În general, se rezolvă la 12 ani.

• Formă tardivă (cu debut după pubertate).

• Formă „senilă”, cu debut după 60 de ani, este o formă mai neobișnuită.

Simptome:

• Prurit permanent. În lipsa lui, este mai puțin probabil să fie vorba de dermatită atopică.                                                                                                                                                     

• Boala intră în remisie (dispare) și recidivează (reapare), aparent de la sine.

• Erupție cutanată, care la bebeluși apare pe față (în special pe obraji), pe pliuri, la coate și la genunchi, compusă din bubițe roșii și umede; la copiii mai mari și la adulți, erupția cutanată este mai uscată și mai groasă, fenomen cunoscut sub numele de „lichenificare”.

• Nivelul de IgE în sânge este crescut.

• Alte boli, cum ar fi astmul, alergia sezonieră respiratorie, rinita alergică, ar putea fi și ele prezente.

În stabilirea diagnosticului, trebuie eliminate următoarele boli, care ar putea semăna cu dermatita atopică: eczema de contact, deficiența de zinc, dermatita seboreică, limfomul cutanat (cancer cutanat), neurodermita, psoriazisul, scabia și tinea corporis (infecție fungică).

Din punct de vedere naturist, dermatita atopică ar putea fi considerată o tulburare a energiei de apărare a trupului. În acest caz, plămânul și intestinul gros, care guvernează pielea, sunt cele implicate. Intestinul gros este recunoscut, din ce în ce mai mult, ca un al doilea sistem imunitar. Cercetările curente sugerează că, printre altele, ele lasă să se scurgă substanțe în sânge, ceea ce poate conduce la inflamație. Starea sistemului imun arată și felul în care omul își găsește echilibrul cu mediul său înconjurător. Un dezechilibru interior sau un deficit de contact adecvat cu exteriorul pot provoca dermatita atopică.

Abordări naturiste:

• Evitați factorii provocatori, cum ar fi hainele aspre în contact direct cu pielea, săpunurile și articolele cosmetice, polenul etc.

• Nu lăsați aerul din încăpere să fie foarte uscat. Puteți folosi umidificatoare. Țineți seama de faptul că aparatele de aer condiționat tind să usuce aerul.

• De evitat fumatul, fiind un factor de risc pentru apariția bolii la adulți.

• Este bine să lăsăm copiii să experimenteze mediul înconjurător, să se joace afară. Prea multă curățenie, apelarea la antibiotice ar putea să nu le fie benefice.

• Copiilor mici, care nu pot să-și stăpânească nevoia de a se scărpina, ar fi de folos să li se taie unghiile scurt și, eventual, să li se pună mănuși, ca să nu se rănească.

• Pe cât posibil, copiii trebuie hrăniți cu lapte matern.

• Evitarea și controlul stresului. Conflictele în casă pot afecta negativ copiii.

• Sunt de recomandat exerciții de relaxare: tai qi, yoga, meditație, inclusiv cele de modificare comportamentală.

• Masajul relaxant ajută la eliminarea stresului.

• Mișcarea fizică ajută la detensionare, însă trebuie alese sporturi care nu provoacă transpirație, cum este înotul (în apă fără clor).

• Compresele reci ajută la calmarea pielii.

• Băile călduțe cu pulbere de ovăz sau bicarbonat de sodiu ajută la ameliorarea pruritului. Se mai poate folosi și apă în care a fost fiert orez, aplicată sub formă de comprese.

• Folosirea emolientelor (creme hidratante). Primul pas este umezirea pielii, apoi aplicarea cremei, astfel încât să se rețină apa în piele. O greșeală obișnuită este uscarea pielii, apoi aplicarea cremei, ceea ce face procesul mai puțin eficient.

• Crema cu calamină (oxid de zinc) este excelentă pentru calmarea pruritului.

• Suplimente ce conțin seleniu, vitaminele D și E.

• Plante medicinale: ulei de primulă, sunătoare, gălbenele, mușețel, ulei de arbore de ceai, de adăugat în apa băii, nu de consumat).

• Acupunctura este foarte bună pentru eczeme și pentru alergii. Reechilibrează energiile de apărare ale organismului.

• Homeopatia este și ea excelentă. Experiența mea, publicată în studii apărute în străinatate, demonstrează că homeopatia poate duce la o rezolvare permanentă a bolii, permițând, atât copiilor, cât și părinților, o viață lipsită de dramele care însoțesc această boală. Medicamente precum Calcarea carbonica, Graphites, Lachesis, Petroleum, Sulphur, Psorinum pot fi utile. Totuși, efectele de lungă durată vin dintr-un tratament individualizat, constituțional, realizat de un specialist.

Având în vedere severitatea bolii, precum și posibilele complicații, este necesar să se consulte mereu un medic specialist, pentru a preciza diagnosticul, înainte de a se institui vreun tratament.

Vă urez succes!