• Inspirat de succesul proiectului bucureștean „Parc Văcărești”, un grup de iubitori ai naturii a continuat munca de protejare a unor superbe arii naturale urbane •
„Vrem să găsim arii naturale în preajma tuturor marilor orașe din țară”
– „Înverzirea” orașelor este un trend internațional de succes. Cu ce gânduri ați pornit la drum?
– Cei din echipa care a făcut demersurile pentru desemnarea Parcului Văcărești drept arie protejată, ne-am propus să căutăm și să promovăm alte arii naturale din orașe mari din țară. Am câștigat un concurs cu fonduri internaționale, am format un nou nucleu de echipă și am trecut la treabă, în urmă cu patru ani. Primii parteneri au fost SOS (Societatea Organizată Sustenabil) din Cluj, Centrul de Ecologie Montană din Brașov și Societatea Carpatină Ardeleană din Satu Mare, apoi ni s-au alăturat organizații din alte cinci orașe. Apelul nostru a vizat reședințele de județ, pentru că, în general, sunt orașe cu cel mai mare număr de locuitori, orașe în plină expansiune, în care riscul de a pierde aceste arii este mare, pentru că se construiește masiv. O statistică recentă spune că în marile orașe ale României, suprafața construită a crescut cu 100%, în ultimii 30 de ani! Orașe în care spațiul verde este insuficient, iar nevoia de acces la natură foarte mare. Ni s-au alăturat Piatra Neamț, apoi Iașiul, cu lacurile și pădurea Ciric, Bistrița, cu trei zone – pădurea Codrișor, Bistrița Ardeleană, o livadă săsească cu peri seculari, Timișoara – cu trei zone integrate într-o rețea numită „Rețeaua Verde – Albastră” – Pădurea Verde, culoarul Behelea și Canalul Bega. În Arad avem Mureșul, cu malurile lui sălbatice, întinse de-a lungul orașului. În Oradea, Crișul Repede, iar la Cluj, Parcul Est, o fostă pepinieră abandonată după 1990, în care a reintrat natura în drepturi, cu o mare diversitate a arborilor, plus stufăriș. Colegii de la Cluj au găsit noi zone pe care vor să le integreze într-un Inel Verde Metropolitan.
– Cine sunt toate aceste organizații din țară, care militează pentru protejarea ariilor naturale?
– În cea mai mare parte, sunt organizații non profit, non guvernamentale, ce au experiență în proiecte de protejarea naturii, implicare civică, educație. Ei știu cel mai bine propriile zone naturale, ne trimit descrieri, argumente, noi le analizăm și decidem împreună cum îi putem sprijini. Vrem să extindem Rețeaua în toate marile orașe, să găsim astfel de zone în care echilibrul natural să fie menținut, zone relativ accesibile, ideal ar fi să se ajungă cu bicicleta sau cu transportul în comun. Avem 23 de zone în acest moment, păduri, râuri. Rolul principal al acestor arii naturale aflate în zone urbane este de a le oferi oamenilor acces la natură, spațiu de recrere, zone deschise, în care omul și celelalte specii se reconciliază, trăiesc în comuniune. În unele zone cu regim juridic neclar, există riscul constant de a se construi, cum a fost, de curând, cazul pădurii Băneasa, unde s-a dorit deschiderea unui drum auto. Noi încercăm să fim vigilenți și să lucrăm împreună cu autoritățile care au puterea de a influența viitorul acestor zone, în direcția pe care și-o doresc cei mai mulți dintre locuitorii orașelor.
– Vorbim și despre alte zone naturale din jurul orașelor. La Iași, de pildă…
– La Iași avem lacurile și pădurea Ciric, pădure plantată în urmă cu 80 de ani. Acum se găsește acolo o mare diversitate de păsări, printre care aproape toate speciile de ciocănitori din fauna României, e o zonă de alergare, de plimbare cu bicicleta, de excursii școlare pentru observarea naturii. Primăria susține desemnarea pădurii ca arie naturală protejată. Mai sunt păduri în oraș, în proprietatea municipalității, plus rămășițele Codrilor Iașilor, pădurea Bârnova, pe care colegii noștri vor să o desemneze parc natural. Ar fi începutul unei Centuri Verzi. La Satu Mare, avem o situație specială, cu Someșul protejat în amonte și în aval, dar fără statut oficial de protecție. Deocamdată, malurile sale sunt naturale, nu cunoaștem amenințări, dar cum orașele tind să se mărească și să se modernizeze, trebuie să fim atenți să nu se betoneze malurile. Și la Piatra Neamț avem o pădure de fag, foarte accesibilă din oraș, și totodată foarte atractivă pentru amatorii de curse montane pe biciclete.
– Marea surpriză rămâne faptul că ați găsit alte astfel de zone și în București…
– Am pornit de la Parcul Natural Văcărești, de care acum se ocupă Primăria Municipiului București, și am continuat cu zone aflate pe cele două cursuri de apă ce trec prin oraș. Pe Dâmbovița, în amonte de Lacul Morii (înspre Chiajna) și, pe Colentina, alte trei zone: pajiștea Petricani, Valea Saulei, alcătuită dintr-o zonă de bazine piscicole, amenajate în anii 80, și acum recolonizată de stuf, de vegetație și de păsări. Ea se prelungește înspre Nord, spre Pipera, cu un fel de coadă a Văii Saulei. Pe a treia zonă am numit-o „Stufărișurile din Dobro-iești”, probabil cea mai plină de viață zonă de pe Colentina.
– Simțiți că orășenii și autoritățile încep să înțeleagă uriașa importanță a acestor arii naturale, ca alternativă sănătoasă la marile aglomerări de betoane și mașini?
– Am să dau un exemplu din 2021, când s-a făcut o monitorizare a vizitelor și astfel am aflat că parcul a fost vizitat de 70000 de oameni, o cifră ce ne-a surprins. Pornisem de la câteva zeci de vizitatori, cu doar câțiva ani în urmă. Oamenii încep să înțeleagă importanța păstrării acestor zone, cu cât mai puține intervenții.Tendința este de a căuta zonele naturale, pentru liniștea pe care am pierdut-o în oraș, pentru a face sport, pentru a admira natura, a descoperi păsări și animale sălbatice, unele dintre ele protejate, precum castorul, vidra, amfibieni, tritoni, specii ce au un habitat tot mai restrâns și mai fragmentat.
Foto: Vajda Iosif (1), Asociația Parcului Național Văcărești (1)
