• Diabetul nu trebuie neapărat să ne întoarcă viața pe dos. Tot ce avem de făcut pentru a evita acest scenariu este să ne schimbăm puțin modul de gândire – mai ales în privința obi­ceiurilor de zi cu zi. Terapiile moder­ne reprezintă o oază de speranță •

Statisticile arată că diabetul este pe cale să devină una dintre cele mai mari pro­bleme medicale ale secolului XXI. La nivel mondial, sute de milioane de oameni suferă de această boală metabolică. Alarmant este faptul că boala nu mai afectează doar persoanele în vârstă. Diabetul de tip 2, cunoscut anterior ca „diabetul vârstnicilor”, apare din ce în ce mai frecvent și la persoane mai tinere.   

Boala nu duce doar la un dezechilibru al glicemiei. Tulburarea metabolică crește și riscul declanșării unui mare număr de afecțiuni grave secundare, precum infarctul miocardic, acci­dentul vascular cerebral și problemele la rinichi. Studii mai noi arată, de asemenea, că diabeticii prezintă un risc crescut de a face cancer. Dar care sunt, mai exact, principalele cauze ale bolii, cum poate fi ea prevenită și cum o pot gestiona cei afectați?

Factori de risc: excesul de greutate și menopauza

Excesul de greutate este unul dintre prin­ci­palii factori de risc pentru apariția dia­be­tului de tip 2, spun specialiștii. Un rol im­portant îl joacă în acest caz alimentația nesă­nătoasă – în special consumul ridicat de zahăr și de ali­men­te ultraprocesate. Aceste obiceiuri nu duc doar la acumularea kilogramelor în plus, ci stimulează totodată, în mod direct, rezistența la insulină, care afectează în final modul în care e reglată glicemia. Pe lângă alimentație, o influență sem­ni­ficativă o are și predispoziția genetică, de exem­plu atunci când unul dintre părinți suferă de această tulburare meta­bo­lică. Un alt factor de risc este dia­betul gesta­țional tem­porar, ca­re crește sus­cep­ti­bilitatea copiilor și a ma­melor la diabetul de tip 2.

Un factor de risc ade­sea subestimat în cazul femeilor este meno­pau­za. Odată cu redu­ce­rea ni­velului de hormoni se­xuali feminini – es­trogen și pro­gesteron – metabo­lismul se modi­fică semnificativ. Acest lucru poate duce la trans­formarea țesutu­lui adipos în grăsime abdominală și la apariția rezistenței la insulină. În consecință, riscul de a dezvolta diabet crește considerabil în această etapă a vieții.

E bine de știut că pe internet există teste, cu ajutorul cărora putem să evaluăm, în decurs de numai câteva minute, riscul personal de a dez­volta diabet de tip 2.    Unele dintre aceste teste ne indică și ce opțiuni individuale ne stau la dis­poziție, pentru reducerea riscului de diabet.

Mici reguli alimentare

Este demult dovedit că stilul de viață – în spe­cial alimentația – joacă un rol central în prevenirea și tratarea diabetului. Riscul scade consi­de­rabil dacă facem mișcare cu regularitate, apro­­ximativ patru ore pe săptă­mână și dacă respectăm o ali­men­tație sănătoasă, consu­mând mai puțin zahăr (sub 50 de grame pe zi), mai multe fibre (peste 30 de grame zilnic), multe legume (500 de gra­me pe zi) și pu­țină carne (sub 300 de grame pe săptă­mână). Impor­tant este, de ase­menea, să nu luăm mai mult de două până la trei mese pe zi și să evităm gustările dintre mese. Dacă ținem cont de aceste măsuri, pu­tem co­recta și nor­ma­liza multe aspecte, chiar și în cazul unui diagnostic de prediabet. După sta­bilirea diagnos­ti­cului, mulți diabetici sunt tratați cu insu­lină. Totuși, această terapie nu este în­tot­deauna soluția optimă, de­oarece insu­lina poate duce la o creștere în greu­tate, înrăutățind astfel lucrurile. Întrucât apariția diabetului este favorizată de o alimentație inco­rectă, schimbarea acesteia ar trebui să stea la ba­za ori­cărei tera­pii. După cum no­tează experții, ide­al e ca, în paralel, să facem cu regula­ritate mișcare.

Rămâneți activi și iarna

Activitatea fizică îmbună­tățește sensibilitatea la insu­lină și ajută la re­glarea nive­lului glicemiei. Persoanele cu diabet trebuie să aibă totuși grijă când fac sport în frig. Motivul este acela că apro­ximativ o treime dintre dia­betici au nervii afectați. În special sensibi­litatea mâinilor și picioarelor poate fi redusă sau chiar absentă, în cazul unei neuropatii diabetice. De aceea, pot apărea adesea puncte de presiune, ulcerații și răni la nivelul picioarelor. În sezonul rece, diabeticii se pot alege cu degerături la mâini și picioare din cauza neuropatiei. Persoanele cu diabet ar trebui, așadar, să aleagă haine călduroase, adaptate activităților lor. Șosetele groase și ciz­mele de iarnă țin picioarele calde, însă nu trebuie să fie strâmte.

Țineți mereu glicemia sub observație

Diabetul este o boală perfidă și larg răs­pândită. Nu e dureros și poate genera nu­­meroase afecțiuni secundare. Pe par­cursul anilor, hiperglicemia netratată poate afecta vasele de sânge și nervii, ceea ce poate cauza boli cardiovasculare, probleme de rinichi, disfuncții erectile, depresii și chiar pierderea vederii. În cazul diabeticilor, riscul de accidente vasculare cerebrale și infarct este semnificativ crescut. Cercetări recente arată, de asemenea, că diabeticii prezintă un risc crescut pentru anumite forme de cancer, cum ar fi cel hepatic și mamar.

Pentru a preveni aceste complicații, este esențial un control strict al glicemiei. Sis­te­mele moderne de măsurare le permit pa­cien­ților să își monitorizeze constant valorile glicemiei și să reacționeze în funcție de ele. Însă și con­troalele preventive regulate pot face diferența. E recomandabil să verificăm, la fiecare două­spre­zece luni, valorile grăsimilor din sânge, pentru a evalua riscul apariției unor boli cardiovasculare. În plus, diabeticii ar trebui să meargă cel puțin o dată la doi ani la oftalmolog. Acesta poate depista din timp eventualele leziuni ale retinei. Im­portant de reținut este, de asemenea, că dia­beticii ar trebui să efectueze de două ori pe an și un control stomatologic, deoa­rece prezintă un risc crescut de parodontită.

O rază de speranță: noile medicamente

Reprezentanții comunității medicale caută în permanență să descopere noi terapii împotriva diabetului. În special dez­voltarea medicamentelor personalizate, adaptate metabolismului individual al pa­cientului, devine din ce în ce mai importantă. Printre cele mai promițătoare terapii actuale se numără așa-numiții analogi de incretină, adică terapiile care au ca efect reducerea glicemiei. Acestea nu contribuie doar la pierderea în gre­utate, ci și la întârzierea semnificativă a unor com­pli­cații precum infarctul miocardic și afecțiunile renale. Dezvoltarea unor metode inovatoare de tratament va juca și pe viitor un rol decisiv.

Cum să ne hrănim, să facem mișcare și să ne tratăm corect

Diabeticii de tip 2 pot face ei înșiși multe pentru a combate boala.

Puterea naturii

Persoanele cu diabet de tip 2 pot contribui în mod activ la menținerea sub control a valorilor glicemiei. Aceste măsuri au totodată un efect preventiv.

• Alimentație: diabeticii au voie să mănânce orice, dar ar trebui să acorde atenție unei alimen­tații echilibrate. Ar fi recomandabil să reducă glucidele și alimentele bogate în calorii și să opteze, în schimb, pentru produse din cereale integrale și legume.

• Mișcare: studiile arată că sportul activează celulele musculare, făcându-le mai receptive la glu­coza din sânge, deoarece au nevoie de zahăr ca sursă de energie.

• Terapie prin post: postul ținut sub supra­veghere medicală le poate fi benefic diabeticilor de tip 2, deoarece poate contribui la îmbunătățirea valorile glicemiei și la combaterea hipertensiunii arteriale.

Ajutor medical

Diabetul de tip 1 este tratat, în principiu, prin administrarea de insulină. În cazul diabetului de tip 2, sunt folosite în terapie o multitudine de me­dicamente. Analogii GLP-1, precum și inhibitori SGLT-2 reduc riscul de complicații precum infarctul miocardic.

• Metformina: scade glicemia prin inhiba­rea producerii și eliberării de glucoză la nivelul ficatului. În același timp, stimu­lează arderea glucozei în țesu­tul muscular și adipos.

• Analogii GLP-1: imită e­fec­tul hormonului intestinal GLP-1 și stimulează pancreasul să secrete insulină (GLP vine de la „glu­cagon-like peptide”).

• Inhibitorii SGLT-2: substanțe active, pre­cum da­pagliflozina și em­pa­gliflo­zina favorizează eli­minarea crescută de za­hăr prin urină și reduc astfel glicemia.

Sănătatea oaselor

În rândul diabeticilor e întâlnit un risc crescut de osteoporoză. Creșterea masei musculare și o ali­men­tație bogată în calciu pot preveni fracturile.

• Risc: studiile ara­tă că riscul de fracturi o­soa­se este de până la șase ori mai ma­re la per­soa­ne­le cu dia­bet de tip 1, com­­parativ cu ce­­le care nu au a­ceastă boală. În cazul celor ca­re suferă de dia­bet de tip 2, riscul es­te a­pro­ximativ du­­blu.

• Cauză: tul­­bu­rările meta­­bo­lice provo­cate de di­abet in­fluen­țează și metabo­lismul osos. Pe de o parte, gli­cemia crescută redu­ce pe termen lung calitatea oaselor. Pe de altă par­te, sănătatea oaselor poate fi in­fluențată negativ și de unele medicamente folo­site în tratamentul diabetului.

• Prevenție: mișcarea întărește nu doar musculatura, ci și oasele. O alimentație bogată în calciu este, de asemenea, esențială, deoarece cal­ciul este componenta principală a unor oase puternice. Apele minerale cu proprietăți tera­peutice care sunt bogate în calciu pot reprezenta o alternativă la produsele lactate, în special în cazul persoanelor care suferă de intoleranță la lactoză.

Sfaturi simple pentru diabetici

Cum trebuie îngrijite picioarele diabeticilor

Când boala avansează, primele lovite sunt pi­cioarele. Degetele se înnegresc și ajung, adesea, la can­­grenă. Picioarele trebuie spălate zil­nic cu apă călduță, fără săpun. Se pun pe picior pastile pisate de ni­troglicerină (2-3 comprimate) și se acoperă cu foi de varză dulce. Pro­cedura se repetă 1-2 zile. În ziua când nu se aplică nitroglicerină, du­pă sim­pla spălare se tamponează picioarele cu câteva pi­că­turi de lapte dulce (seara) și se spală dimineața, un procedeu care trebuie repetat timp îndelungat.

• Nu se stă cu picioarele încru­ci­șate, pentru că se comprimă arterele și se reduce aportul de sânge. Ciorapii să fie din bumbac și să fie schimbați de mai multe ori pe zi.

Tratarea diabetului cu usturoi

Se zdrobesc 3 căpățâni de usturoi, se introduc într-o sticlă de un litru, care se umple cu rachiu de secară de 30-40 grade, se lasă să stea 10-11 zile la macerat. În fie­care zi, înainte de micul dejun, se ia o lingură plină din acest ma­cerat.

Cura cu păpădie

Înainte ca păpădia să înflo­reas­că, se folosesc tijele cu bo­boci sau frunzele proaspete. Plan­ta trebuie să fie consumată în ziua în care a fost culeasă sau cel mult la 24 de ore după cule­gere, cu condiția să fi fost păs­tra­tă la rece (în frigider) și într-un am­ba­laj ermetic, așa încât să nu se deshi­drateze.

Mod de administrare: • se administrează câte una-două tije înaintea fiecărei mese, mestecându-se bine înainte de a fi înghițite sau se consumă o mână de frunze (circa 50 g) pe zi, în reprize, înainte de fiecare masă. Timp de un sfert de oră de la adminis­trarea păpădiei, nu se consumă nici un fel de aliment. Cura durează cel puțin 14 zile.

Sucul de spanac

Sucul de spanac se poate prepara prin centri­fugare, prin mixare și ma­nual. Centrifugarea este o mare con­su­matoare de materie primă.

Prepararea manuală: se taie două mâini de frunze de spanac cât mai fin posibil, apoi peste frunzele tăiate se adaugă 200 ml apă (un pahar). Se amestecă cu o lingură de lemn, așa încât frun­zele de spanac să lase cât mai mult suc. Se lasă la mace­rat 4-6 ore, la temperatura camerei, după care se strecoară. Zeama ob­ți­nută se consumă imediat după filtrare, în timp ce frunzele rămase pot fi folosite în mâncăruri, salate etc.

Prepararea cu mixerul: se pune în vasul mi­xerului un pahar cu apă, apoi se adaugă treptat două mâini frunze de spanac tăiate. După ce spa­nacul este mărunțit până formează o pastă, se pune într-un vas de ceramică și se lasă la macerat 2-3 ore, după care se strecoară. Sucul se bea ime­diat după filtrare, pasta pu­tând fi adă­u­gată la mân­cărurile gă­tite.

Mod de administrare: sucul de spa­nac se bea dimineața, pe stomacul gol. Pentru a-i îm­bună­tăți gustul săl­ciu, se poate com­bina cu puțin suc de morcov și lămâie.

Sucul de urzici

Preparare manuală: se taie „tăi­ței” două mâini de urzică (cât mai fin) și se adaugă peste frun­zele tăiate un pahar cu apă. Cu o lingură de lemn se freacă bine ames­tecul. Se lasă să stea la macerat 4-6 ore, la tempe­ratura came­rei, după care se strecoară. Zeama ob­ținută astfel va fi consumată ime­diat după filtrare. Frunzele rămase pot fi folosite în mâncăruri, salate.

Preparare cu mixerul: se pune în vasul mixe­rului un pahar de apă, apoi se adaugă gradat, în timp ce se face mărunțirea, două mâini de frunze de urzică. După ce urzica formează cu apa o pastă, se pune în­tr-un vas ceramic și se lasă să mace­re­ze 2-3 ore, după care se strecoară. Sucul se bea ime­diat după filtrare, pas­ta putând fi adăugată la mâncă­ru­rile gătite.

Mod de administrare: sucul se bea pe stomacul gol; timp de un sfert de oră după consumarea sa nu se mănâncă.

Decoctul de urzici tinere

Mod de preparare: se culeg 1/2 kg urzici tinere. Se înmoaie frunzele în apă, timp de 5 mi­nute, pentru spă­lare. Se pune 1 litru de apă la fiert și, când clocotește, se pun urzicile. Cu o lingură de lemn se tasea­ză până devin moi. Se lasă la răcit, apoi se storc în mâini. Sucul care se lasă se pune în­tr-o sti­clă. Decoctul de urzică astfel obținut se pune la frigi­der, iar urzicile fierte rămase se pre­gă­tesc ca și spanacul.

Mod de administrare: se beau de 3 ori pe zi câte 50 ml de decoct, după care se mănâncă, la o jumătate de oră, o cantitate echiva­len­tă din urzicile fier­te. Apoi, se poate începe masa pro­priu-zisă, cu men­țiu­nea că este bine ca ea să înceapă cu crudi­tăți.

Precauții: decoctul de urzică este foarte con­centrat, putând produce temporar stări de inape­tență, ușoară greață. De aceea, este util să fie băută, în paralel, o in­fu­zie de chimen (o linguriță de se­min­țe la o cană de apă în clocot) sau să fie consu­mate câteva coji de lămâie.