• Primele leacuri ce trebuie adunate primăvara sunt lăs­tarii și mugurii. Energia lor biruie o mulțime de boli •

Primăvara, natura reînvie cu o energie ex­plozivă, care se trans­for­mă în sănătate. Cir­cuitele clorofilei se reactivează, iar substan­țele active din plante sunt ca aurul pur. Re­venind la tradiție, să ne amintim că ciobanii noștri, când urcau cu tur­mele în munți, primăvara, mâncau frecvent muguri de fag și mesteacăn ori lujeri de zmeur și mure, care îi întremau și îi țineau sănătoși. Dacă vă numărați printre cei care cred în puterea tămă­dui­toare a naturii și obișnuiți să plecați în pădure, ca să adunați primele plante medicinale, ridicați-vă ochii și către mugurii din copaci. Dar faceți-o cu gri­jă și cu măsură, fără să răniți crenguțele tinere. De altfel, cel mai bine este să culegem mugurii de pe cren­gile tă­iate anume primă­vara, iar mugurii de brad şi de pin se cu­leg numai de pe copacii maturi, de pe crengile late­rale. Este bine să fim stăpâni grijulii ai naturii, să nu dis­trugem copăceii tineri, să nu-i lă­­săm fără mu­guri, dar mai ales fără vârf!

Conservare

Perioada de uscare a mugurilor este mai lungă decât a frunzelor. Se usucă în straturi subţiri, la temperatura de până la 20 de grade, ca să nu se piardă calităţile tera­peutice, vitaminele şi enzimele. Ca să nu mucegă­ias­că, se afânează cu mâ­­na de două ori pe zi sau se usucă pe rame în­velite în tifon sau pânză topită. Se păs­trează în locuri uscate, în pungi de hârtie sau în bor­cane bine închise. Mu­gurii de conifere se păstrează şi în con­gelator, pentru a fi folosiți în stare proas­pătă.

Mugurii de mesteacăn

Primăvara, când se curăţă copacii, se taie cren­guţe de mesteacăn de 25-30 cm. Se leagă în „bu­chete” câte 12-15 bucăţi şi se usucă în locuri cu cir­culaţie bună de aer, afânându-i mereu. Mugu­rii se păs­trează în pungi de hârtie sau în borcane cu filet, iar crenguţele se folosesc pen­­tru ceaiuri sau băi. Au numeroase calități terapeutice: sunt diuretici, dezin­fec­tanți, expec­toranți, antiinflamatori, sudorifici etc.

Preparate din muguri de mesteacăn

Infuzia: se prepară în termos, timp de 1-2 ore, din­tr-o linguriţă de muguri şi 250 ml apă clocotită. Se beau în 3-4 reprize, cu 20 – 30 minute înainte de me­sele principale.

Decoctul: 10 g de muguri se aduc până la fier­bere, în 200 ml apă. Se lasă pe foc mic 15 minute şi se stre­coa­ră. Se bea câte o lingură, de 3-4 ori pe zi, îna­inte de masă. Se adaugă şi în băi datorită efec­tului antiin­fla­mator.

Tinctura: se prepară din jumătate de sticlă umplută cu muguri şi o sticlă de ţuică. Se lasă la macerat timp de o lună, într-un vas închis ermetic, pus la întuneric. Se beau câte 30 picături, de 3-4 ori pe zi, dacă reţeta nu prevede o altă doză. Se foloseşte şi extern, pentru tam­ponarea rănilor, arsurilor, es­carelor, crăpăturilor pielii, iritaţiilor, erupţiilor. În caz de dureri de dinţi, tamponul îm­bibat cu tinctură se ţine pe dintele cu probleme. În cazuri de dureri nevral­gice, miozite, se masează locul cu tinc­tură, iar pentru artrită şi reu­matism, se apli­că comprese pe articulaţiile bolnave.

Tratamente

• Amigdalită. Bătrânii de la ţară se tratau în caz de dureri de gât mestecând încet 1-2 linguri de mu­guri proaspeţi, apoi făceau gargară cu infuzie con­centrată de muguri. Pentru răceli, se făcea ceai din muguri şi se consuma cald, în timpul zilei.

• Litiază urinară. Pentru persoanele care suferă de pietre în vezica urinară, se prepară infuzie dintr-o linguriţă de muguri şi 150 ml de apă cloco­tită, care se ţine în termos sau pe băi de aburi (bain-marie), timp de 15 minute, apoi se lasă 45 de minute la tem­peratura camerei. După răcire, lichidul se stre­coară şi se împarte în trei doze, care se beau în tim­pul zilei, la intervale egale de timp (de exem­plu la orele 7, 14 și 21), cu 30 de mi­nute înainte de masă.

• Afecţiuni gastro-intestinale. Se prepară un decoct din două linguri de muguri şi un litru de apă. Mugurii se pun în apă rece, se aduc până la fierbere şi se ţin sub capac la foc mic timp de 20 de minute. După răcire, lichidul se strecoară prin pânză topită sau printr-un strat subţire de vată, pus între două straturi de tifon. Se bea câte un pahar dimineaţa, pe stomacul gol, şi cu o oră după masă, timp de 7-10 zile.

• Bronșită, traheită. Pentru afecţiu­nile siste­mului respirator, peste 20 g de muguri uscați se toarnă 100 ml de alcool de 70% şi se macerează timp de trei săptămâni. Alcoolul se strecoară, iar mugurii se storc bine printr-un ciorap de damă. Se admi­nistrează câte 20-30 de picături (în funcţie de greutatea corporală), amestecate cu o lingură de apă, cu 20 de minute înainte de masă. Se iau de 3 ori pe zi.

• Ulcer stomacal şi duode­nal. Mugurii se ames­tecă cu ţuică în proporţie 1:10 (de ex. 50 g de muguri și 500 ml de alcool) şi se macerează timp de 10 zile. Bol­navii beau câte 1/2–1 linguriţă de pre­parat, ames­tecat cu o lingură de apă, de trei ori pe zi, cu 15-20 de mi­nute înainte de ma­să.    Mugurii de mesteacăn se folo­sesc şi în combinaţii cu alte plante, în afec­ţiuni mai grave, precum tuberculoza sau cance­rul.

• Tuberculoză. Pentru prepa­rarea reţetei ce ur­mează    este nevoie de 5 linguri de muguri de mestea­căn, 200 g miere de tei, un pahar de terci din frunze de aloe, 10 g flori de tei, 100 ml ulei de măsline, 500 ml apă. • Mugurii şi florile de tei se pun în apă rece, se aduc până la fierbere şi se lasă 3 minute pe foc mic. Se trage vasul şi se infuzează acoperit o oră, apoi se stre­coară şi se stoarce bine. Aloe se amestecă cu ulei şi se fierbe 5 mi­nute pe un foc foarte mic. Se ră­ceşte puţin şi se amestecă cu prima infuzie, apoi se ada­ugă mierea şi se omo­ge­ni­zează. Prepa­ratul se păstrează în sticle de culoare închisă, la frigi­der. Se consumă câ­te o lin­gu­ră, de 3 ori pe zi, timp de 1,5-2 luni. Du­pă o pauză de 21 de zile, cura se repetă.

Mugurii de plop negru

Mugurii de plop negru sunt un ade­vărat dar al naturii pentru oamenii bol­navi. Rășina din mu­guri intră și în com­poziția propolisului, cel mai pu­ter­nic antibiotic natural. În medicina populară, infuziile și tincturile ajutau în lupta cu hemoroizii, febra, se foloseau pentru efec­­­tele lor sudo­rifice, diu­retice, cal­man­­te.

Tratamente cu muguri de plop

• Irascibilitate, nervo­zi­tate ri­dicată. Se mace­rează 100 g de muguri într-un litru de ţuică, în sticlă de culoare în­chisă, timp de trei săptă­mâni. Periodic se agită. Se beau câte 1-2 linguri, „lun­gite” cu 50 ml de apă, de 3-4 ori pe săptămână. Rezultatele poziti­ve apar mai repede dacă admi­nistra­rea se asociază cu băi calde, de două ori pe săptă­mână.

• Dureri reumatice, prurit cutanat, căde­rea pă­rului, hemo­roizi. Mugurii proas­peţi se pi­sea­ză până se obţine o pastă. Se iau două lin­guri de pastă şi se amestecă cu 5-6 linguri de unt de casă sau vaselină farmaceutică, până se obţine o masă omo­genă, care se păstrează la rece, în borcan cu fi­let. Se foloseşte pentru masaje în zonele cu proble­me.

• Altă rețetă contra căderii părului: mu­guri de plop bine uscați se râșnesc și se amestecă cu ulei de ricin, în proporție de 1:4.

Mugurii de brad și pin

Aerul din pădurile de conifere este deosebit de curat şi aromat. Din timpuri străvechi s-a observat că el este benefic pentru bolnavii de tuberculoză. Iar gustul siropului de muguri de brad ne este cunoscut din copilă­rie, când bunicile ne tratau de ră­ceală. Acum, în lunile de primă­vară, mugurii de pin şi de brad con­ţin tot ce este necesar or­ganis­mu­lui uman pentru menţinerea să­nă­tăţii şi pentru vindecare: substanţe fi­to­chimice, uleiuri vo­latile. Mu­gurii mai conţin răşini, princi­pii amare, pinitol, conife­ro­zidă, vitamina C, flavonoizi, tocoferol (vitamina E), caro­tene, microele­mente (Fe, Cu, Al) şi fitoncide.

În medicina populară, un remediu cunoscut din moşi-strămoşi este mierea de brad. Mugurii de co­nifere proaspăt culeşi se spală sub un jet de apă rece. Într-un vas emailat se pune o parte din muguri la 3 părţi de apă, se acoperă cu un capac, se aduce până la fierbere şi se lasă pe foc slab 15 minute. După răcire şi strecurare, lichidul ob­ţinut se amestecă cu za­hăr în proporţie de 1:2, și iar se aduce până la fierbere, pe foc mic. Preparatul obținut se foloseşte în cazuri de răceală şi de astm bronşic, de trei ori pe zi, cu o lingură cu apă sau lapte călduţ. Ajută și la re­stabilirea vocii, în cazul per­soanelor care își so­licită des corzile vocale.

În medicina populară se mai foloseşte şi suc din mu­guri şi lăstari tineri de co­ni­fere, care întăresc va­sele san­guine, rinichii şi organis­mul. El se mai foloseşte și pentru vin­decarea tuber­culozei, ast­mu­­lui bronşic, pneumoniei, pentru bronşită şi traheită.

Prepararea sucului. Mu­gu­rii și lăstarii se spală în apă rece, se usucă pe un prosop şi se taie mărunt. Se aşează într-un borcan de sticlă, alter­nând un strat de masă verde şi un strat de zahăr. La un borcan de 5 litri, se pune 1 kg de zahăr. Bor­canul se lasă 12 ore, apoi se amestecă conţinutul cu o lin­gură de lemn. Se leagă bor­canul cu o pânză de bumbac şi se ex­pu­ne la soare 10 zile. Sucul se strecoară, se păs­trează în sticle şi se consumă pe stomacul gol, copiii câte o lingură, iar adulţii câte două linguri pe zi.

• Tuberculoză. Un efect bun pentru creşterea imunităţii se obţine prin prepararea unui decoct din 75 g muguri de brad şi 75 g de conuri tinere. Peste ames­tec se toarnă un litru de apă rece, se aduce până la fier­bere şi se ține pe foc 10 minute. Se lasă vasul învelit într-un prosop flauşat timp de 8-10 ore, apoi se stre­coară. Se bea câte 1/2 de pahar, de 3 ori pe zi, între me­sele principale.