Timp de nouă ani, Mira, cățelușa noastră, fostă pui de maidanez, adusă în Moldova tocmai de pe Feleacul Clujului, ne-a oferit multe momente fericite. A crescut sub ochii noștri – dintr-un ghemotoc fragil, neajutorat, până la talia unui ciobănesc german mijlociu. Între noi s-au statornicit relații de prietenie și dragoste reciprocă. Toți membrii familiei – copii, părinți, bunica – o iubeam nespus de mult. După această perioadă fericită din viața noastră, a sosit, din păcate, la începutul lunii Noiembrie 2024, un moment dramatic, când draga noastră cățelușă s-a îmbolnăvit rău de tot. Nu știu din ce motiv (nu fătase recent), uterul ei a ieșit cu totul în afara corpului. De urgență, am urcat-o în mașină și am dus-o la un renumit cabinet medical veterinar din municipiul Suceava, cu speranța în suflet că poate fi tratată. Ajunși acolo, dezamăgirea a fost totală. După ce a consultat-o cu atenție, medicul mi-a spus că nu poate să facă nimic pentru ea, informându-mă că are și formațiuni tumorale, bănuite a fi maligne. Vestea rea m-a dărâmat complet, pe moment. Dar era numai ora 11, și nu puteam pleca spre casă fără să mai încerc și în altă parte. Mă încăpățânasem să cred că, totuși, mai poate exista o rezolvare medicală, științifică, a cazului nostru. Speranțele s-au dovedit a fi însă deșarte. După o nouă consultație deosebit de minuțioasă la un alt cabinet veterinar, medicul a dat același verdict: efectiv, nu se poate face nimic pentru a-i da o șansă de supraviețuire. Resemnat și trist, am pornit spre casă fără nicio speranță. Boala era incurabilă. Mai mult, în primele zile după acest episod nefericit, situația s-a agravat, zona respectivă începând să sângereze și să aibă un miros dezagreabil. Diferiți cunoscuți îmi sugerau să chem un tehnician veterinar să o eutanasieze ori un vânător să o împuște, pentru a-i curma suferințele grele. Așa ceva eu nu puteam să fac.
Aflat în această situație deosebit de dificilă, din care nu mai vedeam nicio ieșire, am început să cred cu ardoare că o minune o mai poate salva pe Mira. Agățându-mă de această ultimă speranță, am început să mă rog pentru sănătatea ei, să cred în puterea rugăciunii și într-o minune înfăptuită de bunul Dumnezeu. Și minunea nu s-a lăsat așteptată. În doar câteva zile, sângerarea a încetat și, puțin câte puțin, zi de zi, uterul ei a început să se micșoreze, cicatrizându-se. Acum, după cinci luni de evoluție favorabilă, Mira este din nou sănătoasă, frumoasă, puternică, reluându-și „serviciul” de paznic exigent și eficient al curții noastre.
Am relatat această întâmplare tristă, dar cu final fericit, pentru a-i încuraja pe semenii noștri aflați în situații dificile să creadă în puterea rugăciunii, să spere, chiar și atunci când rațiunea și știința nu mai pot face nimic pentru ei.
PAVEL C. – loc. Corocăiești, jud. Suceava
