Boala

Nu-mi dau numele. Faptul că am învins can­cerul nu este un triumf, ci ajutorul lui Dumnezeu. Totul a început înainte de ‘90, când mi s-a depistat o formațiune tumorală malignă la sânul stâng. Asta însemna amputarea sânului, care la vremea aceea era singura asigurare că boala nu va invada organismul, așa că am acceptat. După intervenție, mi s-au făcut mai multe ședințe de cobaltoterapie – o iradiere traumatizantă, periculoasă, dar pe care am suportat-o cu stoicism, pentru că voiam să trăiesc, voiam să fiu alături de fiul meu, care era de vârstă școlară. Dar după trei ani, mi-a apărut din nou o formațiune canceroasă. Nu mi-am pierdut speranța și am mers mai departe. Am făcut o nouă operație și o nouă serie de raze. După trei ani, celălalt sân de­venise o masă tumorală care necesita intervenție. S-a procedat din nou la amputare și cobaltoterapie. Au mai trecut trei ani grei: am făcut recidivă tumorală pe peretele toracic drept. Au urmat a patra intervenție și a patra cobaltoterapie…

Relatez punct cu punct lupta mea disperată cu boala, pentru că a fost incredibil ce mi s-a întâmplat și, mai ales, relevant pentru cei care susțin orbește, metodele alopate. Lucrurile au fost de data aceasta ținute sub control până în 1999, când au apărut dureri tot mai accentuate, mai ales în zona lombară. Mă simțeam tot mai rău. Analizele evidențiaseră cancer osos. Lucrurile n-au mers deloc bine și după o luptă de aproape două decenii, simțeam că pu­terile mă părăsesc. Privind-o pe ma­ma (care în toți acești ani a fost „îngerul meu păzitor”, având grijă de mine cu toată durerea din suflet), am văzut disperarea din ochii ei și atunci am hotărât că trebuie să merg mai departe. A fost momentul decisiv.

Două semne

Odată hotărârea luată, Dumnezeu a ordonat lucrurile în jurul meu. O prie­tenă mi-a adus ca dar de Crăciun niște produse americane, pe bază de aloe… Atunci când ești la limita dintre viață și moarte, te agăți de cea mai mică spe­ranță. Așa că am început să mi    le administrez. Mai târziu, am făcut un pro­gram mai extins cu aceste supli­men­te nutriționale americane, chiar dacă din pensia mea de mizerie le cum­păram cu greu. Primele rezultate ale acestor produse înce­puseră să se vadă, mai ales că trecusem și la un regim vegetarian. Deși abia mă mișcam, psihic, mă sim­țeam mai bine, îmi regăsisem ceva din puterea de altă­dată.

Atunci am primit al doilea semn: o prietenă radiestezistă s-a oferit să-mi facă masaj și terapie energetică. S-au mai scurs câteva luni și încet, cu răbdare, datorită tratamentului, am început să mă deplasez ceva mai ușor, în timp ce tonusul meu era în creștere. Deja devenisem curioasă cu privire la terapia aceasta energetică, care, împreună cu ali­mentația vegetariană și produsele pe bază de aloe, avusese asupra mea un efect extraordinar. Cu­rio­zi­tății mele Dumnezeu i-a răspuns printr-o cunoș­tință, de la care am aflat despre cursul de Tai-chi, adică exer­ciții tradiționale chinezești de respirație și au­tocontrol corporal. După doi ani rezul­tatele n-au în­târ­ziat să apară: boala nu a mai evoluat și mi-a re­venit apetitul de viață. Alți oameni deosebiți mi-au recomandat să fac încă o „încercare”: Qi-gong, o te­rapie    concentrată asupra corpului energetic – o rea­litate de care puțini oameni sunt    conștienți, care de­termină toate fenomenele fizice, fiziologice. Per­soa­ne cu cunoștințe temeinice m-au introdus în lu­mea vindecării prin controlul energiei lăuntrice, învă­țân­du-mă ce trebuie să fac pentru a dobândi starea de bi­ne și armonie. Poate paradoxal pentru unii, prin practicarea acestor tehnici vechi chinezești, am înțe­les va­loarea unor virtuții umane universal-valabile, adi­că: răbdare, încredere, curajul de a ne face singuri bine, fără să așteptăm să vină alții s-o fa­că în locul nos­tru…

De atunci, mă mișc, sunt un om activ, practic, am învins boala, deși nu mi se mai dădea niciun fel de șan­să, medicii declarând că au făcut tot ce se putea face. Tratamentul meu a avut drept „ingrediente” ali­mentația vegetariană, produsele cu aloe, gimnastica respiratorie, operarea conștientă asupra corpului energetic, răbdarea, speranța, credința… În câțiva ani, am învățat despre viață și despre mine cât nu reu­șisem în cei cincizeci de ani de dinainte. La lista de „in­grediente” ale supraviețuirii mele am omis însă intenționat unul, care este cel mai important și asupra căruia fiecare om cred că are de meditat.

„La necaz omul Îl descoperă pe Dumnezeu”

De fapt, acest element ar trebui să fie primul în viața fiecăruia dintre noi: credința în Dumnezeu. Fiind născută în anii ‘50, în vremuri tulburi, nu am primit o educație religioasă. Prima rugăciune am învățat-o de la bunica mea, pe în­tuneric, și fără știrea cuiva. Mai târziu, îmbolnăvindu-mă, L-am des­co­perit pe Dum­ne­zeu sin­gură. Este teribil cum, în necaz, omul știe să ceară ajutor de la Dumnezeu și cum Îl desco­peră. Și dovezile Lui de iubire și milă față de mine au fost cu totul apar­­te. Azi pot spune că fără Dum­nezeu nu aș fi reușit în a­ceastă luptă cu moartea. El a fost Cel care l-a îndrumat pe medicul care m-a operat. El mi-a trimis prietenii care m-au aju­tat, El mi-a dat putere atunci când sim­țeam că nu mai pot merge îna­inte, El este Cel care mă ajută și azi. În prezent, sunt un om care caută să-i ajute pe cei din jur. Iminența morții mi-a dat o viziune nouă asupra sensului existenței. Știu că BINELE este sarea și piperul vieții, iar IUBIREA – singurul mod de a fi cu    adevărat fericit. Noua mea meserie este de a… citi în fiecare zi de joi, cu nesaț, rubricile din „Formula AS”. Am răspuns de mai mul­te ori în cadrul rubricii „Cititorii răspund” apelurilor unor oameni care suferă de aceeași boală pe care am avut-o eu. Acum, sper ca și relatarea experienței mele    să fie de folos. Iată câteva date despre trata­men­tul pe care l-am urmat.

• Alimentație: am o alimentație vegetariană (nu am mai mâncat deloc carne; mănânc doar fructe și le­gume, trei zile pe săptămână; am exclus complet za­hărul, înlocuindu-l cu miere și stafide; am consu­mat foarte mult orez; am făcut cure cu grâu încolțit, pe care l-am obținut casnic și l-am consumat foarte proas­păt; am înlocuit pâinea albă cu cea integrală; am exclus toate sucurile și alimentele cu aditivi.

• Suplimente nutriționale: am consumat mai multe produse americane, care sunt accesibile și la noi. Am folosit Gelul de Aloe, cu care am făcut cu­re de lungă durată. Am mai luat comprimate nu­mite Lycium Plus, care au contracarat efectele ne­faste ale cobaltoterapiei; AbetaCarE – un vita­mi­ni­zant foarte bun; Absorbent C – de asemenea cu efecte vitaminizante, care joacă și rol de adjuvant în te­rapia anticancer.

• Qi-gong-ul (o metodă orientală de operare cu energie) poate fi practicat și la noi.