Respirația este începutul și sfârșitul vieții

• Respirația este cea care pune în mișcare motorul vieții noastre în fiecare secundă, un lucru resimțit mai ales de per­soa­nele care su­feră cronic de astm sau BPOC (boala pul­monară cronică obs­truc­tivă). Pentru ca plămânii să rămână pu­ternici și sănătoși, este nevoie de mult mai mult decât aer curat. Un rol cel puțin la fel de im­portant îl joacă psihicul, un sis­tem imunitar eficient și, implicit, micro­biomul intestinal și cel pulmonar •

Când rămânem brusc fără aer

Putem trăi șase săptămâni fără hrană și trei zile fără apă, dar fără aer supraviețuim doar câ­teva minute. Respirația este începutul și sfâr­șitul vieții. Dar, pentru că respirația se produce involuntar, adică complet automat, cei mai mulți oameni nu se gândesc aproape deloc la să­nătatea plămânilor lor. Plămânii sunt organe pe care le dăm uitării. Ne dăm seama cât sunt de importanți abia atunci când nu mai putem respira cum trebuie, așa cum se poate întâmpla, de exemplu, în cazul unei in­fecții respiratorii. Pentru persoanele care suferă o boală pulmonară cronică, aceasta este însă o stare per­manentă.

Minunea numită plămân

Plămânii sunt expuși constant la pericole. Ei pot fi atacați de tot ceea ce inhalăm prin gură și nas, fie că este vorba despre agenți pa­to­geni, substanțe toxice din mediul încon­jurător, particule de praf fin sau păr de animale, praf de prin casă ori fum de țigară. Din fericire, căile respiratorii dispun de un sistem de curățare sofisticat, cu ajutorul căruia se pot apăra cu succes împotriva intrușilor. Specialiștii îl numesc „transport muco­ciliar”. Particulele mai mari sunt reținute imediat de firele de păr din nas. Parti­culele ceva mai mici sunt opri­te în laringe și apoi sunt eliminate pur și simplu prin tuse sau înghițite împreună cu secreția nazală. Tot ceea ce este și mai mic e reținut de stratul de mucus care căp­tușește pereții bronhiilor. Acest mucus este produs de două tipuri de glande din mucoasa bron­șică: celulele calciforme și cilii (firele vi­bratile). Cilii fini împing cons­tant pelicula de mucus și tot ce s-a prins în ea în ea îna­poi, spre laringe. Apoi eliminăm mucusul pur și simplu tușind sau suflându-ne nasul. Însă cine fu­mează oprește acest sistem de curățare din bronhii. Fumul de țigară paralizează cilii timp de opt ore și blochează astfel me­ca­nismul vital de curățare.

Mai există un motiv pentru care agenții pa­togeni care pătrund în bronhiile tubulare au foarte puține șanse de supraviețuire. În mucoa­sa bronșică se găsește, într-o concentrație mare, imunoglo­bulina A, un anticorp care res­pinge constant agen­ții patogeni. Particulele stră­ine minuscule sunt apoi distruse în alveolele pulmonare de celulele fago­cite aflate acolo, iar resturile sunt transportate mai departe, prin sânge și limfă. Un alt mecanism de apărare deosebit de eficient este tusea. În timpul acesteia, aerul, agenții patogeni și mucusul sunt ex­pulzate cu o viteză de până la 480 de kilo­metri pe oră.

Centrul vieții

Când căile respiratorii sunt complet libere, res­pirația poate curge regulat și natural. Pentru ca acest lucru să fie posibil, plămânii și inima lu­crează strâns împreună – practic, aproape de la egal la egal. Dacă unul dintre aceste organe nu mai funcționează destul de bine, celălalt suferă de regulă și el. Așa se explică faptul că simptomele tipice ale astmului, cum ar fi tusea uscată, persistentă, ori dificultățile de respirație, pot semnala o insuficiență cardiacă. Invers, se poate întâmpla la fel: dacă schimbul dintre oxigen și dioxid de carbon nu se desfășoară cum trebuie, inima muncește mai mult și, cu timpul, slăbește. Acesta este motivul pentru care persoanele care se numără printre mi­lioanele de oameni care suferă de boala pul­monară obstructivă cronică (BPOC) se confruntă cu un risc ridicat de a se alege și cu insuficiență cardiacă sau cu o boală co­ronariană.

Însă respirația este mult mai mult decât un act mecanic. Un plămân care funcțio­nează bine este important nu doar pentru sănătatea tuturor organelor, ci și pentru mintea și sufletul nostru, deoarece un ritm respirator echilibrat susține sistemul nervos vegetativ. Noi, oamenii, suntem singura specie care are capacitatea de a-și controla voluntar și conștient respirația și de a o transforma astfel într-un instrument pentru experiențe spirituale – pentru a medita și a-și liniști mintea. În cel mai bun caz, respirația poate deveni o sursă de reînnoire constantă, chiar zilnică, și ne poate înaripa, la pro­priu și la figurat. Poate nu întâmplător forma plă­mânilor, organe țesute cu multă delica­tețe, amintește de două aripi întinse.

Astm și BPOC: respirație îngreunată cronic

În cazul unei boli respiratorii cro­nice, precum astmul bronșic, respi­rația nu mai curge mereu lin și regulat. În timpul unui atac de astm, per­soanele afectate nu reușesc să expire corect, inspiră din nou prea repede, iar respirația devine superficială. Cei care vor să înțeleagă această senzație sunt sfătuiți de specialiști să încerce să respire prin trei paie. Ma­joritatea nu rezistă prea mult.

În peste 90% din cazuri, astmul este ca­uzat de reacții alergice la substanțe inofen­sive din mediu, cum sunt polenul, praful din casă sau părul de animale. Sistemul imunitar al pacienților identifică în mod eronat aceste substanțe ca fiind dăunătoare și declanșează o reacție de apărare. În câteva minute, mus­culatura bronhiilor se contractă și se îngus­tează. De regulă, se adaugă treptat și un al doilea mecanism, considerat și mai peri­culos: celulele inflamatorii încep să pătrundă lent în mucoasa căilor respiratorii și a bronhiilor, provocând umflarea acesteia. În acest fel, o rinită alergică inițial banală, deși supărătoare, se poate transforma treptat într-un astm alergic, devenind motorul unei re­acții infla­matorii alergice. În aceste condiții, inflamația mucoasei nu mai dispare nici dacă persoanele afectate nu mai intră în contact cu alergenul declanșator. Persoanele cu astm ajung adesea să se confrunte și cu alte vulnerabilități, precum der­­ma­tita atopică. În cazul unora dintre ele, sis­te­mul imunitar trece de la o manifestare alergică la alta.

Praful fin – un factor de risc

Un alt factor de risc este poluarea aerului. Expunerea prelungită la particule fine de praf crește riscul de astm, în special în cazul copiilor. Se pare că aceștia sunt deosebit de vulne­rabili, deoarece bronhiile lor sunt mai delicate decât ale adulților, iar sistemul lor de curățare e mai puțin eficient. Dar ce face ca praful fin să fie atât de periculos? Cu cât particulele de praf sunt mai mici, cu atât pătrund mai adânc în plămâni și cu atât este mai puțin probabil să fie elimi­nate prin expirație. Cele mai fine particule ajung chiar și până în alveolele pulmonare și trec cu ușurință prin membrana subțire. Ele pătrund astfel în sânge și în sistemul limfatic, afectând, pe termen lung, nu doar plămânii, ci și sistemul cardio­vas­cular. Ozonul este o altă substanță iritantă pe­ricu­loasă, care poate afecta plămânii, declanșând o inflamație cronică a căilor respiratorii. Același lucru este valabil și pentru dioxidul de azot toxic și coroziv, rezultat din arderea combustibililor fosili.

• Aer curat: pentru protejarea populației, este recomandabil să se creeze „insule verzi” în zonele urbane aglomerate. În plus, medicii le recomandă astmaticilor și persoanelor cu sensibilitate crescută a căilor respiratorii ca, în măsura posibilităților, să se mute în zone mai verzi și să-și aleagă locuințe în regiuni mai răcoroase. În zilele toride de vară, frecvența respirației crește, deoarece corpul elimină căldura nu doar prin piele, ci și prin plămâni. De aceea, dificultățile de respirație sunt, vara, motivul cel mai des întâlnit pentru care oamenii ajung la urgențe.

• Comportamentul în cazul alertei de ozon: rămâneți în casă atunci când concentrațiile de ozon sau nivelurile de praf fin sunt ridicate. Faceți sport doar în perioade cu nivel redus de ozon, ca de pildă în zilele ploioase. Pentru a afla cât de ridicat e nivelul de poluare în care locuiți, puteți folosi o aplicație pentru telefonul mobil. Utilizatorii sunt notificați când nivelurile de praf fin, ozon sau dioxid de azot sunt ridicate.

• Nu exagerați cu igiena: o altă cauză im­portantă a problemelor pulmonare cronice identi­ficată de cercetători este igiena excesivă. Dacă co­piii nu intră decât arareori în contact cu murdăria, organismul lor nu are ocazia de a-și dezvolta o apărare eficientă prin expunerea la microbi și paraziți. În plus, persoanele cu astm au tendința de a hiperventila în situații de stres. Asta duce la uscarea căilor respiratorii și agravează astmul.

• Psihicul joacă și el un rol important în apariția astmului și, prin urmare, și în trata­mentul acestuia, în cadrul unei terapii multi­modale. „Multimodal” înseamnă în acest caz că terapia medicamentoasă de bază se completează cu tratamente holistice. Acestea pot contribui în primul rând la reducerea necesarului de medi­camente, fără a periclita controlul crizelor.

• Tratamentul medicamentos: Indiferent dacă este vorba despre astm sau BPOC, atunci când căile respiratorii se confruntă cu inflamația, prio­ritatea absolută este combaterea acesteia. Ad­ministrarea unor medicamente de bază este, așadar, utilă și necesară. Inhalarea într-un mod con­­secvent și cu regularitate a medicamentelor antiastmatice și antiinflamatoare cu cortizon adu­ce rapid alinare și sta­bilizează evo­luția bolii.

• Respirația anti-stres: Cu ajutorul unor terapii respiratorii, cum ar fi metoda Buteyko (pre­zentată pe larg în Formula AS și Asul Verde), per­soanele afectate pot învăța să-și lase respirația să curgă în mod natural.

Prevenirea și tratarea infecțiilor respiratorii

Fie că este vorba despre astmatici sau pacienți cu BPOC, orice infecție respiratorie poate duce la o agravare semnificativă a simptomelor. Această deteriorare de temut a funcției pulmonare este denumită de medici „exacerbare”. Un sistem imu­nitar bine antrenat îi poate însă proteja pe pacienți.

Microbiom intestinal puternic – plămâni sănătoși

De microbiomul intestinal depinde, în primul rând, cât de rapid și flexibil reacționează sistemul nostru imunitar la agresiunile externe. Prin axa intestin-plă­mân, microbiomul intestinal influen­țea­ză toto­dată microbiomul pulmonar, care, îm­preună cu stratul superior al mucoasei, joacă un rol crucial în apărarea imunitară a organului respirator.

Atât intestinul, cât și plămânii au de câștigat în urma unei alimentații bogate în legume și fructe, precum și în nuci și cereale integrale. Deoarece pentru persoanele care suferă de boli pulmonare este deosebit de important să-și extindă constant spectrul de apărare, medicii avertizează că adminis­tra­rea rapidă de antibiotice în caz de infecții poa­te duce la perturbarea durabilă a echili­bru­lui imu­nitar. În schimb, dacă sistemului imu­nitar i se oferă prilejul să reacționeze activ îm­potriva unui anumit agent patogen, acest lucru poate chiar să-i întărească apă­rarea. La o a doua expunere la același mi­crob, orga­nismul va produce imediat anticorpi.

Protejarea căilor respiratorii și prevenirea agravării bolii

Persoanele cu afecțiuni pulmonare trebuie să facă tot posibilul pentru a-și pro­teja căile respiratorii. Până și simpla inha­lare a aerului rece poate declanșa un stimul iritant, care duce în cel mai rău caz la o reacție astmatică alergică. Chiar dacă sportul de anduranță practicat cu moderație este indispensabil atât pentru astmatici, cât și pentru pacienții cu BPOC, acestora nu li se recomandă să alerge sau să facă mișcare în condiții de frig. Când e frig, majoritatea oamenilor respiră pe gură, ceea ce provoacă uscarea mucoasei bucale și iritarea ramificațiilor fine ale bronhiilor. În ge­neral, e recomandabil să inspirăm și să expirăm exclusiv pe nas. Acesta funcționează ca un aparat de aer condiționat pentru corp și reduce factorii iri­tanți. În caz de uscăciune a mu­coasei bucale, se re­co­man­dă masarea regu­lată a glandelor secretoare de mucus, pentru a sti­mula producția acestuia.

Și dacă tot nu scăpăm…

Cavitatea bucală, na­sul și faringele repre­zintă prima linie de apărare, în caz de infecție a căilor respiratorii. Mai ales persoanele cu boli pulmonare ar trebui să facă tot posibilul pentru a preveni extinderea infecției spre bronhii și plămâni, prin stimularea mecanismelor proprii de apărare ale organismului. Prima măsură pe care o pot lua este să poarte zi și noapte un fular și să-și mențină tot timpul picioarele calde.

Băile alternante cald-rece pentru picioare îi ajută pe cei care suferă cronic de picioare reci. Din­colo de faptul că aceste băi sunt relaxante și re­confortante, căldura de la nivelul picioarelor sti­mu­lează în mod reflex circulația sângelui la nivelul că­ilor respiratorii superioare, al nasului și sinusurilor.

• În cazul problemelor cronice la nivelul nasului și sinusurilor, se recomandă căldura, cum e cea furnizată de lumina infraroșie, care stimulează circulația. O cataplasmă cu hrean aplicată pe ceafă acționează, și ea, în mod reflex asupra nasului și regiunii nazofaringiene. Radeți rădăcină proaspătă de hrean, puneți-o într-o bucată de material textil, faceți din ea o mică compresă și aplicați-o, timp de până la zece minute, cu partea acoperită de un singur strat de material, deasupra celei de-a șaptea vertebre cervicale. Hreanul poate fi, de asemenea, consumat în cantități mici, pentru a stimula fluxul de mucus și procesul natural de curățare a căilor respiratorii.

• Pacienții cu astm sau BPOC ar trebui să bea ceai cald de cimbru. Un unguent apli­cat pe piept sau picăturile cu uleiuri esen­țiale din iederă, eucalipt sau pin au la rândul lor un efect antispastic.

• Uleiurile esențiale de eucalipt, pin, roz­marin sau cimbru stimulează și procesul natural de curățare a bronhiilor. Turnați câteva picături dintr-unul dintre uleiurile dvs. plăcut mirositoare pe o piatră, o batistă sau o pernă, și lăsați-le să se eva­poreze. Cei care nu au probleme cu par­fumul îl pot și mirosi.

Atenție însă: astmaticii pot fi hipersensibili la mirosuri. Medicii descurajează cu fermitate folo­sirea lămpilor parfumate sau inhalarea uleiurilor esen­țiale cu ajutorul nebulizatorului, pentru că astfel se pot declanșa inclusiv crize astmatice severe. Ace­lași lucru este valabil și în cazul mentolului. Deoa­rece astmul este o afecțiune foarte complexă, cu evoluții diferite, pacientul însuși e cel mai în măsură să evalueze ce sfaturi și terapii i se potrivesc. El este ade­văratul expert, căci își cunoaște cel mai bine boala.

Informații esențiale

Astmul și bronhopneu­mo­patia obstructivă cronică nu pot fi întotdeauna clar diferențiate. Există treceri graduale, iar unele cazuri întrunesc cri­teriile ambelor diagnostice. Administrarea me­dicamentelor de bază este inevitabilă.

Astmul bronșic

Simptome tipice: crize de dispnee (senzația de lipsă de aer), însoțite de tuse și mucus vâscos, greu de eliminat prin tuse. Expirația este dificilă. Crizele de tuse, mai ales dimineața devreme, pot indica astm.

Tratament convențional: pacienților li se ad­mi­nistrează, de regulă, două tipuri de medi­camente, pe care le inhalează: un preparat cu cortizon pentru reducerea inflamației și un beta-2-simpatomimetic pentru dilatarea bronhiilor. În prezent, se prescriu de obicei preparate de tip „doi în unu”.

BPOC (bronhopneumopatie obstructivă cronică)

Simptome tipice: principalul simp­tom este dificultatea de respirație, mai ales la efort (urcatul scărilor), însoțită de tuse cronică și expectorație. Pacienților le este greu mai ales să expire.

În mod clasic, se disting două tipuri de BPOC, însă, în practică, apar forme combinate:

– „Blue Bloater”: mucoasa căilor respi­ra­torii este inflamată și încărcată de mucus. Per­soa­na suferă frecvent de lipsă severă de oxigen, iar nivelul de dioxid de carbon în sânge este crescut.

– „Pink Puffer”: mucoasa nu este inflamată. Pacienții nu expectorează, ci suferă mai degrabă de o tuse uscată iritativă. Toracele capătă forma unui butoi și devine aproape imobil. Din cauza dilatării excesive a alveolelor pul­monare, se activează muscu­la­tura respi­ra­to­rie auxiliară, iar res­pirația devine extrem de solici­tantă din punct de vedere fizic.

Tratament conven­țio­nal: cei care suferă de „Pink Puffer” pri­mesc de re­gulă doar medicamente bron­ho­dilatatoare. Pacienții care se con­fruntă cu „Blue Bloater” sunt tratați cu cortizon pentru com­ba­terea inflamației. În plus, sunt sfă­tuiți să urmeze terapii respi­ratorii (tehnica „bu­zei strânse”, inspirați și ex­pirați cu buzele apropiate și în­tredeschise, și tehnici pentru con­tro­larea tusei). În acest fel, se produce o ușoară rezis­tență, datorită căreia căile respiratorii se dilată, iar presiunea asupra bronhiilor se reduce.

Important

Pentru a inhiba reacția inflamatorie, tra­ta­men­tul de bază cu medicamente este de neîn­lo­cuit atât în astm, cât și în BPOC. Tehnicile de res­pirație și terapiile psihologice complementare pot contribui la creșterea calității vieții.