Analiza politică a lunii iunie

„E obiceiul PSD-ului ca după ce golește vistieria țării, să revină ca salvator”

– Avem un nou guvern, după o lună de negocieri între președintele Nicușor Dan și liderii partidelor pro-europene. Se putea face totul mai bine, în condițiile în care era obligatoriu ca PSD să fie parte din ecuația politică?

– Faptul că după o lună de negocieri, cu suceli și răzgândiri, guvernul a fost făcut în trei zile, arată că se putea face mult mai repede. Luna aceea n-a fost altceva decât o ocazie pentru partide să-și schimbe pretențiile și să tot traseze linii roșii. În fond, nici nu era treaba președintelui să formeze o majoritate, trebuia lăsat premierul să se ocupe de asta. Dacă se făcea imediat guvernul, PSD, care era încă bulversat de pierderea alegerilor, nu mai avea vreme să se regrupeze. S-a pierdut timp și, ce e mai prost, s-au pierdut și bani, pentru că în fiecare minut, România pierde 28.000 de euro! Calculați cât s-a pierdut într-o lună! În fine, s-a făcut guvernul, PSD și-a tras sufletul și a obținut rocada premierului în partea a doua a guvernării. E obiceiul PSD-ului, ca după ce golește vistieria țării, să îi lase pe alții să tragă ponoasele, după care revine ca salvator. În ce privește celelalte partide, ai fi crezut că după dușurile reci prin care au trecut în alegeri, s-au speriat un pic. Dar, cum au scăpat de spaimă, cum au revenit la vechile numiri politice, fără nicio legătură cu competența. USR s-a dovedit a fi sfidător: să îi pui, în plin război, în perioadă de tensiuni diplomatice, când totul se negociază la sânge, cu săbiile pe masă și cu banii alături, pe Ionuț Moșteanu la Apărare, care nu are nicio legătură cu domeniul, și pe Oana Țoiu la Externe, cu zero experiență diplomatică, e de neconceput. Dar culmea culmilor tot PSD-ul a atins-o, numindu-l la Curtea Constituțională pe Mihai Busuioc. Celor de la CCR nu le ajunge că au salarii incredibile, că iau sporuri peste sporuri, fără nicio legătură cu realitatea economică, acum, la final de mandat, își dau și primă de „La revedere!”. Asta, într-o perioadă în care se fac tăieri peste tot…

„Pe liderii de sindicat nu-i atinge nimeni și nimic”

– Nici nu s-a instalat bine guvernul, că sindicatele amenință deja cu greva generală… Ai, n-ai motiv, suntem în perioada în care e obligatoriu să fii nemulțumit. Liderii de sindicat, care, la rândul lor, au niște lefuri extraordinare, sunt aceiași de 20 de ani. Politicienii mai au emoții la alegeri, se mai mănâncă unii pe alții, își mai pierd posturile, dar pe liderii de sindicat nu-i atinge nimeni și nimic. Avem o pătură supra-bugetară, care trăiește într-o Românie suprarealistă, fără legătură cu ce produce țara, cu ce produc ei. Sunt într-o irealitate și abuzează în continuare de ea. Ne iluzionam, la un moment dat, că dacă alegem pe unii mai bogați, mai înstăriți, ei nu mai au nevoie să fure, își văd de treabă. Ei bine, nu! Ăștia, de ce au, de-aia se lăcomesc mai tare. Cine are un miliard, vrea două. Cine primește 12 salarii, vrea 24. Cine are două case, vrea patru. Nu se mai opresc, deja e o boală. De la un nivel în sus, societatea e bolnavă de arghirofirie în cel mai mare grad. Și asta, pe spinarea țării! N-au nicio milă, sunt banii țării și nu-i interesează, se comportă ca niște ocupanți străini, ca niște dușmani. Te uiți și la „talibanii” care se vor a fi alternativa. Și ei fac la fel, doar că n-au puterea! În Parlament și-au băgat rudele și prietenii, la europarlamentare la fel, au case în București, dar iau și chirie de la stat.

„Să începi să tai de la educație, să tai de la cultură, de la sănătate și de la sport, înseamnă să-ți distrugi generațiile viitoare”

– Cât de gravă e, de fapt, situația economică a țării, și ce măsuri propune noul guvern?

– În timpul Guvernului Ciolacu, auzeam mereu de la premier că avem cea mai mare creștere economică, că avem cele mai mari investiții din Uniunea Europeană, totul era pe roze. Lumea cu capul pe umeri știa că sunt minciuni gogonate. Acum, că noua coaliție, formată tot din cei vechi, plus USR, a venit la putere, auzim în fiecare zi că e grav, că suntem pe buza prăpastiei, că avem cel mai mare deficit din UE, cea mai mare inflație din UE, că n-am absorbit fondurile europene, ba riscăm să pierdem altele, că riscăm să ne depuncteze agențiile de rating și să ne împrumutăm și mai scump. Se zice că avem un guvern de sacrificiu. Păi, dacă guvernul e de sacrificiu, populația cum mai e? Sigur că trebuiesc ajustate cheltuielile, dar contează felul în care o faci, contează cum mărești veniturile statului și cum reprioritizezi investițiile, și ele făcute cam aiurea, de am ajuns să avem stadioane pe unde nu există echipe de fotbal!

S-a făcut un plan de măsuri, vreo sută, fiecare partid a venit cu câte o idee. Primul lucru despre care se vorbește, spre spaima întregii populații, e creșterea taxelor. Problema e dacă vor ști să taie, pentru că întotdeauna ne trezim că taie de unde nu trebuie și taie mai cu milă acolo unde risipa e aberantă. Întrebarea e dacă guvernanții au suficient discernământ să separe ceea ce trebuie tăiat de ceea ce nu trebuie tăiat. Să începi să tai de la educație, să tai de la cultură, de la sănătate și de la sport înseamnă să-ți distrugi generațiile viitoare. Avem oricum generații care învață de pe TikTok cum să mănânce, cum să se drogheze, pe cine să voteze, cum să-și facă idoli din infractori și șarlatani. Adevărat, nici în Educație banii nu sunt folosiți exact cum trebuie, cu eficiență, dar tot guvernanții sunt de vină pentru asta. Sunt o mulțime de sporuri, vreo 12, pe care guvernul nu le-a tăiat, doar le-a limitat. Sporul pentru condiții vătămătoare a fost limitat la 300 de lei. Și cei de la CCR au spor de condiții vătămătoare: ce condiții vătămătoare au ei acolo, în birourile de la Curtea Constituțională, unde nici măcar nu se întâlnesc în fiecare zi?! Ei trăiesc în condiții vătămătoare pentru noi, ne vătămează toate perspectivele. Există spor de antenă, spor de praf, spor de confidențialitate, numai aberații. Cum s-au atins de ele, cum au sărit unii ca arși! Sunt proteste peste proteste, inclusiv la ANAF, care nu și-a făcut treaba niciodată.

„Să fi început cu comasările de instituții, și abia apoi să aibă obrazul să impună creșteri de taxe”

– Credeți în capacitatea noului guvern de a mișca măcar puțin lucrurile spre bine?

– Sunt sceptică privind forța sau priceperea actualului guvern de a rezolva lucrurile, de a o scoate la capăt. Sigur, n-ai cum să redresezi în doi ani o gaură la care se sapă de 30 de ani, dar măcar să vedem un semn bun. Ar fi fost un semn bun dacă începeau cu desființarea unor institute sau agenții create numai ca să aibă cineva o sinecură. Cu asta trebuia să înceapă, ca să convingă lumea! Crești TVA sau mai pui o taxă, dar măcar omul vede că se taie și de colo, și de colo. Să fi început cu comasările de instituții, și abia apoi să aibă obrazul să impună creșteri de taxe. Altfel, nu vor face decât să scoată toată lumea în stradă și să enerveze populația. Ar trebui să fie conștienți de un lucru: de felul în care se descurcă acum coaliția depinde compromiterea sau nu a ideii de democrație europeană. Dacă nu se descurcă, le vor da apă la moară „talibanilor”, celor ce sunt cu dictatura în gând și în faptă. Guvernul are, deci, o răspundere dublă… Deja a zis premierul slovac, Robert Fico, care e din aceeași familie de spirite cu Viktor Orban și cu George Simion: „Dictaturile sunt mai eficiente decât democrațiile din punct de vedere economic”.

– Războiului din Ucraina i s-a adăugat războiul din Iran. Toată Europa e în alertă și se informează, deși bombele cad, deocamdată, departe de ea. Cum stă România la capitolul capacitate de apărare?

– Suntem într-o perioadă pe muchie de cuțit, cu multe probleme, dar ne înarmăm. Crește peste tot procentul din PIB pentru apărare, industria de armament prosperă, te întrebi ce fel de viitor ne așteaptă. E un climat de insecuritate totală, generală, mondială, și în climatul ăsta de insecuritate e greu să construiești ceva durabil sau să ai o perspectivă cât de cât normală. Suntem într-o perioadă grea și rea, și pe plan mondial, și în fiecare țară în parte. Chiar și țările care erau mai ferite, mai „sănătoase”, mai așezate la locul lor sunt în pericol. Țările nordice au intrat în NATO și trebuie să se înarmeze, pentru că Rusia a masat trupe la granița cu Finlanda. Îți mai poți vedea de treabă și de viața ta normală în condițiile astea? Focarele sunt peste tot și odată pornit tăvălugul, încurajezi pe oricine să mai vrea un teritoriu. Vladimir Putin vrea toată Ucraina și apoi și Europa, Donald Trump vrea ba Canada, ba Groenlanda, China ar vrea Taiwan-ul, mâine poimâine te trezești că Turcia vrea Ciprul, iar Ungaria, Ardealul. Și până acum se amestecau unele țări în treburile altora, dar parcă mai cu fereală, mai finuț. Acum e totul pe față. Omenirea se cam joacă cu propriul ei viitor…

„Bolojan trebuia să înceapă invers, să taie de sus”

– Și din felul în care s-a format guvernul, și din felul în care se prezintă public, partidele din arcul guvernamental dau senzația că nu au nicio intenție să se reformeze. Vedem că Ilie Bolojan are parte de o opoziție fățișă în PNL. E vreo șansă ca zonele mai curate din partidele pro-europene să se repoziționeze și să apară o forță politică nouă?

– Se vorbește că Nicușor Dan ar vrea să-și facă un partid prezidențial cu unii din USR, din PNL, din fostul Reper. Din cioburi adunate de peste tot nu iese nimic nou și nimic bun. Aduni o groază de petice, iese un preș, vai de mama lui! Partidele au promovat tot timpul personaje care mai de care mai obediente, iar acum, și să vrea, nu au cum să scoată ceva serios. Asta e marfa, nu ai cum să faci dintr-o stambă, rochie de catifea. S-ar putea să mai apară partide și în zona „suveranistă”. Victor Ponta parcă și-ar face partid, Gigi Becali la fel, Claudiu Târziu și-a făcut deja. Luaseră unii foc pe la televiziuni că e persecuție, că noua ministră de Externe, Oana Țoiu, a retras-o pe fata lui Radu Cristescu, un traseist politic notoriu, de la consulatul din Statele Unite. Ce căuta fata aia acolo, după numai 4 luni muncite într-o primărie, la Sectorul 4, la PSD? Cu astfel de oameni ne facem noi de râs pe afară. Și atunci, cum să vorbim de oameni noi și de partide noi? UDMR l-a pus la Cultură pe Demeter Andras Istvan: două versuri din Mihai Eminescu n-a știut să recite! Nici măcar din „Somnoroase păsărele”! Nicușor Dan zicea că traversăm o perioadă critică și că e ca atunci când ești bolnav – iei o pastilă și te faci bine. Le-ar trebui și lor. O pastilă pentru competență? Chiar nu găsesc niște oameni mai buni? Au pretenția să îi înțeleagă lumea, dar ei sunt de neînțeles. Nu ne dau un motiv, acolo, de încredere, de speranță. Parcă sunt făcuți să nu lase nici urmă de speranță. Ilie Bolojan pare că știe ce e de făcut, dar dacă nici el nu își dă seama că trebuia să înceapă invers, să taie de sus… Au tăiat dintr-un comitet de la Eximbank: foarte bine, dar cu o floricică nu se face primăvară! Trebuia să vină cel puțin cu zece exemple pe săptămână! Nu, ei vin cu un exemplu și apoi cresc zece taxe, care lovesc în omul de rând. E obligatoriu pentru guvern să lase un pic de loc pentru speranță, nu să creeze numai loc de nemulțumiri, pentru că asta îi va costa și pe ei, dar mai ales pe noi.