Provine din Japonia, unde poartă numele Shin­rin-yoku şi e testată încă din anii ‘80. Dar ce deo­sebeşte „baia de pă­dure” de o plimbare clasică? Ea se desfă­şoară cu partici­pa­rea unui îndrumător şi presu­pune o instruire a organelor de simţ, în vederea unei rafinări a percep­ţiilor. Bineînţeles că oamenii pot face aceasta şi singuri, numai că mulţi s-au dezobiş­nuit să trăiască fără o conexiune permanentă la smartphone şi in­ternet, deci au nevoie de cineva care să-i sensi­bi­li­ze­ze pentru lumina, so­norităţile şi aro­me­le pădurii. Şi nu e vorba de ezo­te­rism sau pro­mi­si­uni iluzorii, ci de un câştig pentru să­nătate, pe care s-a dovedit că un con­tact cu pădurea îl poate aduce efec­tiv. În unele ţări, se ia foarte serios în considerare posibi­litatea de însănă­toşire a bolnavilor cu ajutorul sil­vo­terapiei, în contextul unui plan de recuperare medicală.

Chiar şi o simplă plimbare prin pădure sti­mulează funcţionarea mecanis­melor imu­nitare. Însă atunci când o experimen­tezi conştient, se ob­ţine o li­niştire a sis­temului ner­vos, care de­clanşează pro­­cese de re­generare până la nivel celu­lar, prin acti­varea parasimpaticului, nervul calmului şi al rege­nerării.

De câtă pădure are nevoie un om?

Avem multe de învăţat din ex­perienţa şi cer­ce­tările specia­liştilor japonezi: „Omul nu poate supravieţui fără spaţiul lui vital creat de natură. A­ces­ta este şi moti­vul pentru care medicina pădu­rii s-a afirmat şi a do­bândit recu­noaştere oficială tocmai în Japo­nia. În Tokio, cea mai mare aglo­merare ur­bană de pe pla­neta noastră, lo­cuitorii aproape că nu ies pe stra­dă fără mască de protecţie pe figură. Ceea ce indică o lipsă dra­ma­tică de aer res­pirabil, sănătos. În­să împrejurul oraşu­lui Tokio există mul­te păduri, si­tua­te la distanţe accesi­bile. De aceea, me­dicina pădurii s-a dezvoltat acolo foar­te de timpuriu.”

Şi de câtă pă­dure avem nevoie? Recomandarea con­cretă a medicilor ja­ponezi sună astfel: petreceţi mini­mum două zile pe lună într-o zonă împădurită sau, și mai bine, să integrați în programul zilnic scurte ieşiri în natură şi pauze de odihnă „verzi”. Un lucru e sigur: dacă petreceţi mult timp între arbori, vă în­grijiţi de fapt sănătatea. Şi nu trebuie să transpiraţi făcând drumeţii, ori să puneţi la cale ci­ne ştie ce acţiuni spec­taculoase, ci doar să vă aflaţi acolo – şi să vă bucuraţi de liniştea naturii. Este de ajuns să vă odih­niţi, şezând pe un trunchi de copac.

Puterea vindecătoare din rămurişul verde

Respiraţi liber – Arborii (şi în special coni­ferele) emană uleiuri eterice, care au proprietatea do­vedită de a omorî germenii patogeni. Acele de brad constituie un remediu întrebuinţat în mod tradiţional pentru com­ba­terea inflamaţiei căilor respiratorii. Principiile lor active sunt incluse în prezent în compoziţia unor alifii, sau uti­lizate pen­tru băi ori inhalaţii, sub formă de uleiuri pure.

Frecţia alcoolică ar trebui să fie nelipsită din farmacia casei. Soluţia alcoolică cu extracte de molid sau pin calmează durerile musculare şi arti­culare.

Mergeţi desculţi – Să pipăi cu tălpile pămân­tul moale al pădurii sau pietrele unui pârâu în­seamnă mai mult decât un masaj reflexogen natural. Solicitarea muşchilor, a tendoanelor şi ligamentelor reprezintă un minunat antrenament, care face pi­cioarele mai vigu­roase.