Ne întâlnim într-o după-amiază caniculară de Iunie, cu zăpușeala reflectând din betoane, în fața locului său de muncă, „Universitatea București”. Profesor specialist în geografie și mediu, i-am solicitat un interviu, pentru a înțelege ce se întâmplă cu spațiile verzi urbane, în gestionarea cărora domnește un haos generalizat. În frunte cu Bucureștiul…

„Zonele verzi influențează sănătatea mentală”

– Domnule profesor, sunt cadrele didactice, cercetătorii, interesați de spațiile verzi, trec de la teorie la practică?

– Desigur. De pildă, deși specializarea mea este geografia, teza de doctorat are ca temă evaluarea calității mediului în spațiile rezidențiale din București. De atunci, din 2011, am tot lucrat, am avut proiecte de cercetare pe această temă, spații verzi, infrastructuri verzi-albaste, și sunt implicat și în proiecte ale colegilor. Apar, la nivel mondial, tot mai multe studii la limita dintre medicină, psihologie, protecția mediului, care arată importanța spațiilor verzi urbane în sănătatea mentală. În orașe, presiunea este mai mare, atât din cauza ritmului accelerat în care se desfășoară activitățile zilnice, cât și a factorilor direcți de stres, precum poluarea, zgo­motul. Prezența acestor zone verzi echilibrează lucrurile atât mental, cât și fizic. Uneori, nu este de-ajuns să existe, ci trebuie să se supună unor anumite reguli, structuri. Vedem spații plantate cu arbori precum platanul care, dincolo de beneficiile imediate, umbră, temperaturi mai joase, pot aduce cu sine alergeni, insecte cu probleme. Cu toată oferta foarte variată, speciile native sunt cele mai indicate. Dincolo de ceea ce apare la prima vedere, trebuie ca aceste spații să susțină un anumit echilibru ecologic, care să ducă la reziliența de care au nevoie orașele. Suntem într-o perioadă în care, atât la noi, la Geografie, cât și la facultățile de Biologie, Arhitectură, Urbanism, se lucrează la diverse studii legate de spațiile verzi.

Colegii de la Biologie au un studiu despre tipurile de microorganisme necesare pentru formarea solului, studiu care arată de ce nu este bine să înlăturăm materia vegetală, frunzele de pe spațiile verzi, așa cum vedem în mai toate parcurile bucureștene. Dacă nu lași frunzele toamna pe sol, acesta va rămâne fără aportul nutritiv necesar, va trebui să aduci un surplus din îngrășăminte, și dezechilibrezi un sistem care ar fi putut funcționa foarte bine. Astfel, ajungem tot mai des la acel sol sărăcit, incapabil să susțină vegetația. Tendința actuală este ca,    în spațiile verzi, să se păstreze zone    în care să se intervină cât mai puțin, să lași natura să-și urmeze cursul. Sub arborii mari, să lași o suprafață necosită, netratată, asta îți asigură diversitate, iar diversitatea înseamnă rezistență sporită la mai multe provocări. Dacă ai gazon, va consuma foarte multă apă, multe alte intervenții ale omului, multe resurse cheltuite, iar la un episod climatic extrem, poate ceda foarte ușor. Dacă ai o diversitate de specii de plante, ele vor înflori în perioade diferite, ceea ce înseamnă hrană pentru polenizatori, natura oferă mult mai multe și are modul ei de acțiune. Există studii și la Sociologie legate de zonele verzi cele mai atractive, sau de modul de acces pe caniculă al persoanelor vulnerabile, în parcuri. Apar studii, aplicații care spun ce aport are un cireș, de pildă, cât carbon stochează, ce impact are asupra sănătății celor din jur.

„Orășenii au nevoie și de parcuri de buzunar”

– Statistic, Bucureștiul are un procent infim de spații verzi, mult sub media europeană.

– Îngrijorătoare mi se pare, în primul rând, calitatea spațiilor verzi deja existente. Observăm tot mai mulți arbori de mari dimensiuni care se usucă. Putem noi să facem plantări, dar va dura o perioadă până ce acei arbori vor crește, dacă vor rezista în primii ani. În dezvoltarea unor noi spații verzi, trebuie luate în calcul necesitățile oamenilor și provocările specifice acestui oraș, dar primează partea estetică, trebuie să arate bine, funcționalitatea contează mai puțin. Trebuie să scăpăm de obsesia parcurilor mari, orășenii au nevoie și de aliniamente cu arbori, de parcuri de buzunar, accesibile în cartiere. Dezvoltarea orașului este un proces normal, însă atât autoritățile, cât și cetățenii trebuie să pună presiune pentru ca noile cartiere să respecte reguli. Acum câțiva ani, am văzut un proiect câștigător al concursului Fondului de Mediu, un spațiu verde în care s-au amplasat sute de bănci, coșuri de gunoi, dar… niciun arbore!

„Motivul meu de optimism este că am și studenți absolvenți implicați”

– La ani distanță, după ce multe orașe europene au început o luptă pentru înverzire, pentru a contracara atât poluarea, cât și schimbările climatice, noi    avem în continuare primari care betonează spațiile verzi, ciopârțesc arbori și așteaptă să se usuce, pentru a transforma locul într-o parcare cu plată.    Ar avea nevoie Bucureștiul de o revoluție verde, de un plan, de o strategie la nivelul întregului oraș?

– Știu că se lucrează la Planul de acțiune Oraș Verde, dar acolo sunt incluse și alte domenii, reziliență climatică, eficiență energetică. Multe capitale europene au strategii stricte pe spații verzi. Dar pentru asta ar trebui să avem un Registru Verde funcțional, care să includă toate tipurile de vegetație și să fie dinamic, o analiză clară a situației existente. Trebuie să lucrezi cu specialiști din diferite domenii, care să propună reguli pentru tot orașul. Ce tip de plante și de flori promovăm în orașul nostru? Câți specialiști avem care au absolvit cursul despre cum se tund copacii? Vrei să asfaltezi, să schimbi trotuarul, cum protejezi rădăcinile arborilor? Nu te apuci să ciopârțești din rădăcini ca să-ți intre pavelele, să instalezi sisteme de irigații, ceea ce se întâmplă de mulți ani, apoi te miri de ce au căzut copacii! Planul acesta ar trebui multifațetat și corelat cu alte domenii. Suntem departe de un astfel de plan, dar important, în primul rând, este să conștientizăm că avem această problemă, care probabil se va agrava, și să stabilim câteva direcții de acțiune. Deocamdată, suntem în situația de a stinge focuri pe unde apar. Nu de a stabili de la început unde punem hidranții, cum acționăm, nu. Cum apare un foc, sărim să-l stingem, iar asta nu va rezolva nimic pe termen lung. Aș vrea ca administrațiile să înțeleagă că, deși par costisitoare, pe termen lung, aceste investiții sunt mult mai eficiente ca alte inginerii, deoarece, pe lângă beneficiile directe, îți aduc o serie de alte beneficii greu cuantificabile, dar esențiale, precum starea de sănătate fizică și mentală, managementul apelor pluviale, filtrarea poluanților, biodiversitatea. Motivul meu de optimism este că am studenți și absolvenți implicați, care cred în meseria lor și, când vor ajunge în diferite administrații, sper să lucrăm la nivel interinstituționalizat pentru beneficiul tuturor, nu pentru a mulțimi un șef numit politic.