PRIMARII NOȘTRI
În Transilvania, animozitățile istorice dintre români și maghiari, manifestate mai pregnant în cele două județe din inima țării – Harghita și Covasna, au devenit, de mult, o obișnuință. Și totuși, mai există localități în care cele două naționalități conviețuiesc în bună înțelegere. Este ceea ce se întâmplă și la Tulgheș, comuna din nord-estul județului Harghita, cu patru sate în subordine: Hagota, Pintic, Recea și Tulgheș.
„Dacă te tot uiți înapoi, rămâi cu capul întors”
– Vă aflați în fruntea comunei Tulgheș încă din 2012, majoritatea mandatelor de primar câștigându-le cu peste 80 la sută din voturi. Cum ați reușit să-i mulțumiți, atât pe români, cât și pe maghiari, într-o singură comunitate, liniștită și bine închegată?
– În 2012, în Tulgheș încă exista această fragmentare etnică, pentru că populația comunei e formată din români, 70 la sută, și maghiari, 30 la sută. Mi-am dat seama că e un aspect negativ, i-am pus la masă, am discutat, ne-am înțeles, pentru că toți trăim în această comunitate, iar interesele noastre sunt aceleași. Am organizat evenimente culturale și sportive, care i-au adunat laolaltă și așa i-am împăcat.
– Cum de ați decis să candidați?
– Eu am lucrat mereu în sectorul privat, am avut afaceri în comună, pentru că de mic copil mi-am dorit ca, indiferent unde mă va duce viața, să mă întorc și să trăiesc aici, printre români și maghiari. Îmi doream să arate și comuna noastră așa cum vedeam că arată altele, dar asta nu se întâmpla. Am avut două mandate de consilier local, care m-au ajutat să înțeleg multe despre cum funcționează administrația locală. Dar, în perioada aceea, se prefera să nu se facă nimic, ca să nu fie nimeni tras la răspundere.
Însă nu vreau să privesc în urmă, ci doar înainte, dacă te tot uiți înapoi, rămâi cu capul întors, nu te mai poți concentra pe ceea ce ai de făcut. Mi-am canalizat încă de la început atenția pe oportunitățile de finanțare pentru investițiile necesare în comună, astfel încât acum mă pot mândri că Tulgheș a ajuns, la rândul ei, un model pentru multe alte comune din țară. N-am avut doar succes, evident că ne-am confruntat cu o grămadă de probleme, dar mi-am propus să nu treacă nici o zi fără să fac ceva care să se cunoască, ceva palpabil.
– Cu ce anume vă mândriți, în mod special?
– Sunt foarte multe, dar nimic nu s-a făcut peste noapte, ci pas cu pas, cu muncă, răbdare și perseverență. Avem drumuri asfaltate în proporție de peste 90 la sută, rețele de apă și canalizare, poduri și podețe reabilitate, școli renovate, iluminat public modern, spații verzi îngrijite. Am investit în cultură, sport, tradiții și turism local. Am căutat să avem investiții echilibrate, ca să acopere orice categorie socială sau de vârstă, de la copii până la pensionari.
„Poți să le oferi oamenilor orice. Dacă nu ajungi la inima lor, n-ai succes”
– Mai sunt copii în comună?
– Ne confruntăm și noi cu declinul demografic, dar avem finalizate de curând două grădinițe, una cu program normal și una cu program prelungit. Suntem în proiect să primim două autobuze electrice, pentru transportul elevilor, și sper să vină până la începutul noului an școlar. Chiar înainte să înceapă pandemia, am fost prima localitate din România ai cărei elevi au primit tablete și acces la internet, finanțate de primărie. Ba, mai mult, tot primăria a cumpărat pentru fiecare copil câte o periuță de dinți electrică și, cu sprijinul unor medici stomatologi, am organizat acțiuni care să-i conștientizeze de mici cât de importantă e igiena orală. Poate pare ciudat, pentru mulți, că vorbesc despre așa ceva, dar în cei 12 ani de mandat, mi-am dat seama că oamenii își doresc și lucruri strict personale, să le porți grija de zi cu zi. Nu-i poți mulțumi pe toți, că n-ai cum, dar important e să mulțumești o majoritate.
– Cultura e trecută și ea pe lista de investiții?
– Am considerat o prioritate păstrarea tradițiilor și culturii locale, atât maghiare, cât și românești, dar și a unor oferte, dincolo de etnii. Am fost prima localitate din mediul rural din România în care s-a organizat un concert de operă, am avut invitați Filarmonica din Brașov și Teatrul Bacovia din Bacău. Ne-am gândit că trebuie să le deschidem oamenilor orizontul, că, poate, singuri nu s-ar fi gândit niciodată să meargă la asemenea spectacole. Așa, le-am adus acasă evenimente cultural-artistice și am urbanizat, într-un fel, comuna, prin ele. Cred că ăsta e succesul, să faci pentru fiecare câte ceva. Asta e, de fapt, satisfacția cea mai mare: să văd în ochii oamenilor bucurie, pentru că viața este așa cum este, deloc ușoară, iar când reușesc să creez bucurie, mă bucur și eu foarte tare. Poți să le oferi oamenilor orice, dacă nu reușești să ajungi la sufletul și inima lor, nu ai succes.
„Sunt tot mai mulți cei care se întorc decât cei care pleacă”
– Cu ce anume se ocupă oamenii din zonă?
– Nu avem mari investitori în zonă, dar avem spitalul de psihiatrie, poate cel mai mare din țară, iar aici sunt angajați 300 de locuitori ai comunei. Mai sunt firme de exploatarea și prelucrarea lemnului, alții lucrează în stațiunea Borsec, la firma de ape minerale, iar în ultimii ani, s-au deschis câteva pensiuni și restaurante, suntem în continuă dezvoltare. Nu avem șomeri, iar beneficiari de ajutor social, doar câteva cazuri izolate. Sunt și tineri plecați la muncă în străinătate, dar mă bucură că mulți au început să se întoarcă, cu bani și experiență, și își deschid mici afaceri. În ultima perioadă, chiar sunt mai mulți cei care se întorc decât cei care pleacă.
„Ar trebui luate măsuri din vârf spre bază și nu dinspre bază spre vârf”
– Alegerile s-au încheiat, începe lupta ieșirii din datorii. Credeți că România se îndreaptă într-o direcție bună?
– Cred că trebuie luate niște măsuri corecte, să fie reduse anumite cheltuieli, dar ar trebui luate măsuri din vârf spre bază și nu dinspre bază spre vârf. Îmi dau seama că mulți vorbesc din statistici, cum că în administrațiile locale lucrează foarte mulți oameni. În statistici, asistenții personali ai persoanelor cu dizabilități figurează ca angajați ai primăriilor, dar în realitate ei sunt plătiți de stat, în proporție de 90 la sută, așa spune legea, dar de multe ori nu se ajunge aici, iar primăriile trebuie să achite diferența. Noi, la Tulgheș, ne confruntăm cu o astfel de situație: la o populație de 3000 de locuitori, avem 60 de asistenți personali, care apar ca bugetari, dar nu sunt.
„Tot aud că dispar banii cash. Ce e cu prostia asta?”
– Comuna Tulgheș ar fi vizată de reorganizarea administrativ-teritorială, despre care se tot vorbește?
– Încerc să fiu obiectiv. Am discutat și cu colegii din Asociația Comunelor, iar concluzia unanimă e că e o prostie. Comuna Tulgheș se învecinează cu comuna Grințieș, din județul Neamț. Chiar dacă e o distanță de doar câțiva kilometri între noi, diferențele, din toate punctele de vedere, sunt foarte mari. Nu mai vorbim de faptul că aceste localități se întind pe suprafețe enorme. Tulgheș, ca să-l traversezi, are vreo 20 și ceva de kilometri, Grințieș, la fel. Comasând, ajungi la 40 km, cu oameni care sunt complet diferiți și ca tradiții, și ca mentalitate. Or fi și cazuri izolate, unde există posibilitatea comasării voluntare a comunelor, dar în zonele montane e foarte greu. Nu poți duce un om la 40 km, să-și rezolve problemele la primărie, sunt oameni în vârstă, nu au transport în comun, sunt neputincioși.
Sigur, încercăm să digitalizăm, dar trebuie să ținem cont și de acel segment de populație îmbătrânită, care nu este familiarizată cu tehnologia. Tot aud că dispar banii cash. Ce e cu prostia asta? Păi, la noi, dacă vine o furtună, curentul cade și se repară peste două zile. Am fost printre primele cinci comune din țară cu supermarket, acum zece ani. Când se ia curentul, nu merge internetul, nu mai merg casele de marcat, nu mai poți plăti, nu mai poți ieși, nu se pot accesa bani de la bancomate. Eu sper că semnalele care se trag din teritoriu vor fi luate în considerare de factorii decidenți, să gândească bine și în interesul omului simplu, al oamenilor în vârstă.
