Dacă e vară… ard depozitele de deșeuri în toată țara. Deși în sezonul de vară calitatea aerului crește, apar frecvent episoade acute de poluare pornite de la incendieri. Managementul depozitelor de deșeuri din România este unul dezastruos, iar în lipsa unor controale reale și a unor pedepse pe măsură, sunt provocate incendii care învăluie în fum toxic orașe întregi. Un recent exemplu este Târgoviște, asfixiat timp de patru zile de fumul de la depozitul Aninoasa. După patru ani în care a luptat ca senator pentru un mediu curat, Dragoș Popescu a fondat Asociația Ecolegal, prin care își continuă misiunea asumată.

„Inspecțiile nu vor să deranjeze afaceriști cu puternice conexiuni politice”

– Ce se întâmplă vara, de ce tocmai acum ard atâtea depozite de deșeuri?

– Explicația oficială este autoaprinderea, razele soarelui reflectate într-o sticlă inflamează gazul metan și așa pornește incendiul. În acest caz, responsabilitatea este a operatorului, care în cele mai multe dintre cazuri nu respectă măsurile din Autorizațiile Integrate de Mediu, ce spun că după fiecare strat de deșeuri trebuie așternut un strat de pământ, ceea ce ar împiedica declanșarea unui incendiu. Controlul din partea statului este ineficient și nu sancționează astfel de abateri. De exemplu, la Aninoasa nu erau așternute aceste straturi intermediare de pământ, instituția care ar fi trebuit să controleze, Garda de Mediu, nu a „observat” nici asta, nici faptul că depozitul nu avea autorizație și nu a transmis datele Agenției de Protecție a Mediului, așa cum ar fi avut obligația. O altă cauză a incendiilor este mâna criminală, care pune intenționat foc. Operatorul are tot interesul ca groapa să ia foc, astfel se face loc pentru noi deșeuri, care altfel ar fi eliminate, cu costuri pentru el. Avem un surplus de deșeuri în toată țara, nu se mai deschid depozite noi, pentru că nu mai există finanțare de la Comisia Europeană. Cantitatea de deșeuri ce ajunge la groapă este foarte mare: nu colectăm, nu reciclăm, nu tratăm deșeurile, și operatorul are interes să-și mărească spațiul de depozitare. După toate incendiile din acești ani, nu a fost identificat niciun incendiator, deși pompierii scriu în rapoarte că, uneori, e vorba de incendiu pornit de la flacără, nu s-a întocmit niciun dosar penal. Tot ce riscă sunt niște amenzi, pe care de multe ori le plătesc tot cetățenii ce au respirat fum, pentru că majoritatea depozitelor sunt gestionate de autoritățile locale, de primării, consilii județene. Controlul eficient al instituțiilor statului ar fi soluția, dar asta nu se întâmplă. De cele mai multe ori, controalele sunt făcute de inspectori din același județ, care nu vor să deranjeze interesele unor oameni cu conexiuni politice.

– Este recentul incendiu de la Aninoasa tipic pentru criza depozitelor de deșeuri din țară?

– Acolo funcționează un depozit construit în 2010 pe bani europeni, când s-au închis toate gropile comunale din județul Dâmbovița. La Aninoasa s-a depășit de mult capacitatea maximă de stocare, focul s-a extins foarte rapid la toate deșeurile și, timp de 4 zile, municipiul Târgoviște a fost cuprins de fum toxic. S-au pornit trei apeluri RO ALERT, pentru ca oamenii să stea în casă cu geamurile închise. Conform legii, responsabilul pentru asta este Consiliul Județean, care a vrut ca apoi să trimită deșeurile la groapa de la Titu, ce nu mai are autorizație din 2021. Deocamdată, deșeurile sunt duse într-o localitate ce are incinerator, însă localnicii se plâng de mirosuri greu de suportat. Nici la Aninoasa, nici la multe alte depozite din țară, gazele nu sunt captate, cum ar trebui legal, ci eliberate direct în atmosferă.

„Pot da un singur exemplu pozitiv: depozitul din Harghita”

– Tabloul general al situației nu este tocmai optimist…

– E de-a dreptul sumbru. Deșeurile țării sunt duse la depozite ce nu funcționează conform autorizației, asta, în cazul în care chiar dețin o autorizație. O altă problemă majoră este aceea că deșeul ajunge la groapă fără a fi tratat, așa cum sună obligația legală. Teoretic, trebuie să îl introduci într-o stație de sortare mecanico-biologică, pentru a trimite la groapă o cantitate de 10% din deșeul recepționat. Nici Bucureștiul, nici județele, cu două, trei excepții, nu au aceste stații de tratare. Achiziționarea acestor stații prin diferite investiții ar fi o șansă de a ieși din criză, dar doar dacă ar funcționa corect. Am vizitat o astfel de stație, gestionată de o firmă austriacă, și ceea ce ei aveau trecut drept compost era de fapt o tocătură de plastic, iar levigatul, lichidul acela toxic, curgea într-un pârâu din apropiere. Pot da un singur exemplu pozitiv, depozitul din Harghita, care funcționează cel mai corect din România. Criza pornește de la generator, cetățeanul care nu-și sortează corect deșeurile, până la operatorul depozitului. Sistemul nu trebuie regândit, ci doar impusă legea. Dar, deocamdată, există firme care fac averi de pe urma acestei crize. Atunci când primesc amenzi, ele înseamnă un mizilic față de valoarea contractului. În Dâmbovița, de pildă, costă 25 de milioane de lei plus TVA doar depozitarea, bani care acum se dovedesc că au fost încasați ilegal. Ca senator, am propus înființarea Cazierului de Mediu, care monitorizează activitatea unui operator și, la mai multe abateri, îi suspendă autorizația, dar proiectul a rămas blocat în Parlament, dosit undeva prin sertarele unei comisii.

– Bucureștiul, generator major de deșeuri, are la dispoziție un singur depozit unde situația e la fel de haotică. În vara trecută au avut loc numeroase incendii, Garda de Mediu a spus mult timp că totul este bine acolo, apoi a dat amendă, oficial, incendiile au fost catalogate ca fiind de vegetație…

– Nu își asumă nimeni să declanșeze criza ce ar fi generată de închiderea gropii de gunoi de la Vidra, așa că este lăsată să funcționeze, iar controalele, revizuirile de autorizație au grave sincope. Cantitatea de deșeuri de acolo este cu mult mai mare decât la alte depozite din țară. Atunci când s-a emis anul trecut mesaj RO ALERT, s-a menționat incendiu de vegetație, cum este deseori trecut în raport, în cazul incendierilor de deșeuri pe câmp, pentru că cei de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență nu vor să se complice cu actele. Incendierea de deșeuri ar însemna dosar penal.

– După încheierea mandatului de senator, ați înființat „Asociația Ecolegal”. În ce fel s-a schimbat modul de luptă?

– Am înființat asociația pentru a putea să mă judec cu ei, să atac autorizații de mediu. Am ales calea asta pentru a încerca să îndrept lucrurile în justiție, așa cum am făcut acum, când am atacat hotărârea Consiliului Județean ce trimitea deșeurile de la Aninoasa la depozitul ilegal de la Titu, și am câștigat. Am contestat în instanță modul de reorganizare a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, un lucru de neimaginat. În acest moment, există 2000 de angajați, funcționari publici, care semnează acte, deși nu mai sunt încadrați nicăieri, un haos. Cred că modalitatea de luptă pentru mediu în acest moment este cea în instanță, singura autoritate care poate întoarce autorizații, hotărâri de guvern prost emise. Altă pârghie legală, democratică, nu există, atâta vreme cât la nivel politic nu se simte ­nicio voință pentru a îndrepta lucrurile.