Lansat în această vară, studiul „Bucureș­tiul sub caniculă”, realizat de doi climatologi și un sociolog, atrage atenția că încălzirea continuă a orașului nu mai este doar o problemă de mediu, ci și de sănătate publică și justiție socială. Bucureștiul înregistrează o creștere accelerată a numărului de zile și de nopți tropicale, iar amplificarea acestei tendințe, în deceniile următoare, va avea un impact major asupra populației, în special asupra celei vulnerabile, impact insuficient luat în seamă de politicieni și de administrații. În timp ce multe orașe europene au trasat de mult planuri pentru combaterea caniculei, în București spațiile verzi se află sub o continuă presiune, culoarul verde albastru al Dâmboviței rămâne nevalorificat, iar mulți primari de sector se ocupă de betonare, nu de înverzire, incapabili să se gândească la binele public. L-am rugat pe Sorin Cheval, unul dintre autorii studiului, climatolog în cadrul Administrației Naționale de Meteorologie, profesor asociat la Universitatea București și la European School for Management and Technology din Berlin, să ne explice concluziile acestuia.

„Nu vorbim de confort, ci de probleme grave de sănătate”

– Care au fost temele principale abordate de studiul la care ați participat?

– Studiul merge pe două direcții. Cea care se referă la provocarea climatică actuală și de viitor, la temperaturile tot mai mari, la problema tot mai acută a valurilor de căldură ce ajung în mediul urban, și direcția legată de impactul acestora asupra populației, în special asupra categoriilor vulnerabile, aspect ce a fost mai puțin abordat până acum. Nu vorbim aici de confort, ci de probleme grave de sănătate și de rata crescută de mortalitate, ce afectează toate păturile sociale. Nu toți bucureștenii își permit măsuri de protecție! (aer condiționat, evitarea ieșirii la orele de vârf ale caniculei). Mulți oameni muncesc afară, ca zilierii, alții n-au adăpost, postașii, curierii, ei ce pot face?

– Ce înseamnă conceptul de „insulă de căldură” în care se transformă Bucureștiul?

– Temperatura Bucureștiului este mai mare ca a mediului înconjurător, ca cea înregistrată în Câmpia Română. Principalele cauze sunt: materialele din care este construit orașul, lipsa vegetației, suprafața acvatică mică, care înseamnă o capacitate redusă de evaporare și, implicit, de răcire. Temperatura medie a orașului este cu 4-5 grade mai mare. Problema gravă apare noaptea, când orașul rămâne cald, undeva la 25 de grade, în timp ce temperaturile din jur scad sub 20. Asta pune mare presiune asupra orășenilor, pentru că organismul nu are timp să se refacă după episoadele de caniculă de peste zi, atâta timp cât și noaptea e insuportabil de cald. Diferențele între temperaturile înregistrate de stațiile noastre meteorologice de la Filaret și Băneasa ne arată o încălzire accelerată a zonei dezvoltate, zona de blocuri a orașului. Avem insule de căldură și în interiorul insulei mari de căldură care este Bucureștiul, așa numitele „cartiere dormitor”, din fostele platforme industriale, cu puțină vegetație: Pantelimon, Colentina, Militari, acolo unde impactul caniculei este mai pronunțat ca la periferii. În zonele cu blocuri compacte, de zece etaje, temperaturile sunt în medie cu 4-5 grade mai mari.

– Care sunt previziunile legate de creșterea temperaturilor în București?

– La stația Filaret, se strâng date de peste 100 de ani, de 20 de ani monitorizăm și prin imagini satelitare, avem o abundență de date care ne spun ceea ce resimțim    fiecare din noi: este tot mai cald. Și va continua să se încălzească, vom avea tot mai multe zile tropicale, cu temperaturi de peste 30 de grade, și nopți tropicale, de peste 20 de grade. Datele ne permit să trasăm două scenarii până în 2100. În primul, cel optimist: dacă luăm imediat măsuri, reducem amprenta de carbon, reducem activitățile ce sporesc efectele gazului de seră, trecem la un mod ecologic de construcție, facem planuri de adaptare la schimbările climatice, temperatura în București va crește cu 1,5-2 grade în medie. Scenariul pesimist ne spune că, dacă nu facem nimic și continuăm așa, temparatura va crește cu peste 3 grade Celsius, ceea ce înseamnă un impact dublu. În loc de 40-41 de grade, vom avea 42-43 frecvent, cu maxime 44-45. Vom avea o lună în plus de temperaturi extreme, Septembrie va deveni și ea caniculară, foarte probabil și Iunie. Riscul de mortalitate va crește și el. Un studiu recent al Băncii Mondiale plasează Bucureștiul pe locul 3, după Atena și Istanbul, în ceea ce privește creșterea indicelui de mortalitate cauzată de valurile de căldură până la sfârșitul secolului.

„Sunt multe măsuri ce s-ar putea lua, dacă politicul și administrațiile și-ar dori”

– Parisul a investit enorm pentru a transforma Sena în râu curat și pentru un plan clar de combatere a schimbărilor climatice…

– Autoritățile din Paris implementează „insule de răcoare”, adică spații în care cetățenii se pot adăposti pe durata valurilor de caniculă. Aceste spații iau forma unor mici grădini ce pot fi mutate în oraș.    Municipalitatea finanțează scoaterea betonului și reînverzirea spațiilor, ștranduri publice, clădiri monumentale istorice în care temperaturile sunt mai scăzute (muzee, biserici etc). Accesul în aceste spații, pe perioadele de căldură extremă, este gratuit. Rotterdam implementează politica Rotterdam Rooftop Walk, prin care acoperișurile clădirilor sunt înverzite și interconectate cu pasarele pietonale. Orașul Sevilla implementează politica „umbrei”, pentru a răcori suprafețele. Autoritățile au ca țintă plantarea a 5.000 de copaci pe an și, totodată, au decis utilizarea unor materiale de construcții care să respingă căldura. Atena a pornit un proiect în care a creat un geamăn digital al său, ce are ca scop previziunile impactului valurilor de căldură asupra populației. Și Bucureștiul ar putea face asta, în cadrul unui proiect european. Însă toate cercetările noastre nu au valoare dacă primăriile și politicul nu sunt interesate și dispuse să își asume măsuri.

„E nevoie de voință politică”

– Practic, ce măsuri s-ar putea lua pe termen scurt în București?

– Utilizarea suprafețelor acvatice ar avea impact imediat, cum ar fi amenajarea râului Dâmbovița ca refugiu pentru populație, culoar albastru de-a lungul orașului. Avem de 15 ani planuri pentru asta, însă nu s-a mișcat nimic. Verdele înseamnă enorm, dar suprafața spațiilor verzi în oraș este mult prea mică. În plus, distribuția acestora este inegală, ducând la cartiere și zone deficitare. Bucureștiul are parcuri mari, însă și cele mici ar fi importante, la fel și grădinile din jurul blocurilor. Vedem însă ce se întâmplă cu parcul IOR, în care o suprafață foarte întinsă a fost defrișată, sau cu grădinile de blocuri betonate de unele primării de sector. Potențial pentru extinderea spațiilor verzi există, și un exemplu în acest sens este Parcul Liniei, amenajat într-o fostă zonă industrială. Reglementarea traficului, încurajarea folosirii mașinilor electrice și a bicicletelor, prin construcția de piste, ar avea impact. Modul în care orașul se va dezvolta în continuare va avea un impact uriaș. De pildă, am făcut o modelare computerizată ce ne-a arătat că, dacă am înlocui blocurile de 8-10 etaje cu case și blocuri de 2-3 etaje, temperatura orașului ar fi în medie cu 5-6 grade mai scăzută. Managementul corect al arborilor, implementarea campaniei „Opreș­te motorul!” în staționare, chiar și regândirea stațiilor de tramvai și autobuz pentru a proteja călătorii, sunt multe măsuri ce pot fi luate. Trebuie doar să existe voință politică în acest sens.