• România este denumită „Grădina Maicii Domnului”, dar, în același timp, este copleșită de gunoaie. O parte din acestea le aruncăm noi, cu mâinile noastre, în spatele blocului sau pe geamul deschis al mașinii. Sunt însă și deșeuri aduse din afara țării, unele transporturi sunt ilegale, aparțin unor afaceriști lipsiți de scrupule. Sezonul estival 2025 este încă în desfășurare, mergem în vacanțe, facem poze la Marea Neagră și în Carpați, ca să arătăm splendoarea locurilor vizitate, dar, simultan, pe întinsul patriei sunt dosite mormane de deșeuri. Legi pentru combaterea acestor năravuri toxice există. E pregătit guvernul de la București să fie necruțător în a le combate? •

Un rai maculat

Deșeurile aruncate anapoda sunt un flagel al lumii moderne. Plasticul a ajuns să formeze insule în oceane. Omenirea produce mai multe gunoaie decât poate recicla. Numeroși pământeni nici nu își pun această problemă. Aruncă resturile consumului lor unde le vine la îndemână, fără respect pentru natură și pentru semeni. Am descoperit, acum câțiva ani, într-o pădure subcarpatică, straturi peste straturi de mizerii aduse acolo de prin sate. Plastice, mai ales, dar și textile, metale, sticlă, cartoane. Crescuse iarba printre peturi și țoale putrezite. Călcam contrariat printre stejari și piciorul mi se afunda în gunoaiele lăbărțate pe jos. Raiul acela, care i-ar exalta pe pictori, fusese maculat de localnici, cu mâna lor. Între timp, la nivelul țării, gestionarea gunoaielor menajere, din fericire, s-a îmbunătățit simțitor. Primăriile comunale au fost obligate prin lege să încheie contracte cu firme de salubritate pentru colectarea deșe­urilor din gospodării. Locuitorii au primit tomberoane în care sunt obligați să arunce resturile din casă și curte. Merg des prin țară și întâlnesc mașina de salubritate, chiar în cele mai îndepărtate cătune. E mult mai bine decât în trecut. Există și programul guvernamental de reciclare a recipientelor din plastic. De obiceiurile proaste nu am scăpat însă cu totul. Unii șoferi și pasagerii lor încă mai aruncă pe geamul mașinii, în mers, pachete goale de țigări sau de biscuiți. Își fac din mers curățenie în mașină. Unii cetățeni încă mai descarcă la marginea localității sau în pădure mormane de gunoaie strânse din ogradă sau de pe șantier, chiar dacă primarul a instalat în zonă camere de luat vederi. Garda de Mediu, instituția cu drept de control în domeniul gestionării gunoaielor, publică, deseori, comunicate despre acțiunile efectuate în teritoriu. De pildă, o echipă de inspectori din județul Prahova a monitorizat un amplasament aflat în satul Strejnicu, comuna Târgșoru Vechi, cunoscut pentru abandonarea ilegală a deșeurilor din construcții, a celor reciclabile și menajere. În timpul monitorizării, echipa de control a surprins în plină acțiune șoferul unei autobasculante care descărca deșeuri și un muncitor care manevra un buldoexcavator, folosit pentru împingerea și nivelarea lor. Inspectorii au aplicat două amenzi în valoare totală de 100.000 lei și au confiscat cele două utilaje.

Transferuri de deșeuri

Pe lângă aceste vechi năravuri proaste, România este afectată și de deșeuri aduse din afara țării, deseori prin ocultarea legii. Anul trecut, prin noiembrie, Garda de Mediu a anunțat că a oprit la frontieră    „14 transporturi încărcate cu aproximativ 227 de tone de deşeuri (camioane scoase din uz, anvelope uzate, material plastic, cauciuc, deşeuri de aluminiu, resturi de la sortarea hârtiei şi cartonului, piese auto uzate etc.) şi bunuri second hand (obiecte de îmbrăcăminte, încălţăminte, saltele, anvelope etc.). „Deşeurile şi bunurile second hand proveneau de la diferite societăţi comerciale din Germania, Cehia, Austria, Ungaria, Bulgaria, Letonia, Italia şi Olanda. Toate state europene, dar să ne înțelegem: Uniunea Europeană a elaborat și adoptat o legislație foarte bună privind gestionarea, transportul, depozitarea și reciclarea deșeurilor menajere și industriale. Legile există, dar mai trebuie și respectate. Cei opriți la frontieră sunt operatori economici, camioanele nu au fost expediate de doamna Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene! Unii conaționali fac o confuzie gravă între o companie și o instituție, le amestecă, le bagă la grămadă și ajung să tune și să fulgere împotriva Uniunii Europene. Citind acest pasaj, unii dintre dvs. poate v-ați și aprins: „Uite, d-le, cum U.E. ne transformă într-o groapă de gunoi!” Nimic mai fals. Instituțiile europene au dat legile necesare pentru protejarea mediului și a sănătății publice, nu le putem pune în seamă transporturi ilegale de de­șe­uri. Cui nu mă crede, îi recomand să consulte Regulamentul 1157/2024 al Parlamentului European și al Consiliului privind transferurile de deșeuri. Iată, pentru edificare, primul paragraf: „Este necesar să se stabilească norme la nivelul Uniunii pentru a proteja mediul și sănătatea umană, împotriva efectelor negative care pot fi cauzate de transferurile de deșeuri. Aceste norme ar trebui, de asemenea, să contribuie la facilitarea bunei gestionări a deșeurilor din punctul de vedere al mediului”. Să ne înțelegem: transferuri de deșeuri nu înseamnă automat transportul acestora pentru a fi depozitate și uitate în cine știe ce colț al continentului, pe vreo vale din România, de pildă. Transfer înseamnă și transportul deșeurilor către fabrici de reciclare, în cadrul a ceea ce numim „economie circulară”. Un deșeu nu este un nimic absolut. Acesta poate fi procesat pentru fabricarea unor noi produse finite. Din deșeurile de plastic, de pildă, pot fi obținute fibre textile.

Avertisment ministerial

Am citit recent o postare pe Facebook a ministrului Economiei, Radu Miruță (USR), care comunică public, constant, despre deciziile sale. Postarea sa, trebuie să recunosc, m-a inspirat să scriu acest articol. E o punere în alertă, un avertisment, o promisiune. Preiau integral postarea ministrului, fiind­că este elocventă: „Gata cu gunoaiele din alte țări! Haine vechi, încălțăminte ruptă, anvelope auto inutilizabile, încadrate ca deșeuri, fentează legea în România și «se consideră» produse second hand la noi pentru a nu fi importate la preț de deșeuri.    Care-i, de fapt, schema? În străinătate, depozitarea acestor deșeuri costă de vreo 10 ori mai mult decât în România. Ajunse, astfel, în România, pentru aproximativ 10% dintre produse se găsește o utilitate, însă restul ajunge să fie aruncat pe câmp. Așa vedem munți de gunoaie. De fapt, sunt produsele altor țări, care scapă de ele, fiindcă în România e o zonă a legislației care poate fi astăzi interpretată. Ei bine, ce-i deșeu în străinătate e deșeu și în România, iar împreună cu Diana Buzoianu (ministrul Mediului n.r.), vom co-ini­ția un proiect de ordonanță de urgență prin care tratăm cauza care ne umple câmpurile și albiile râurilor de gunoaie: ce-i deșeu punem într-o parte, ce-i produs second hand, în alta. Lăsăm piața second hand să se desfășoare, dar eliberată de grămada de deșe­uri cu care astăzi vine la grămadă. Da, se poate! Facem să fie clar ceea ce până acum fie nu s-a vrut, fie nu s-a putut”. Ministrul Economiei devoalează în postarea sa schema de ocolire a legii: deșeurile sunt prezentate în acte drept bunuri second hand. În acest mod, cheltuielile firmelor sunt mai mici. Prima categorie este destinată depozitării în siguranță, pe perioade lungi, distrugerii sau reciclării. Asta costă! Cea de-a doua categorie este pentru refolosire. O haină purtată de un berlinez, cu sau fără mici recondiționări, poate ajunge să țină de cald unui locuitor din București. Comerțul cu bunuri second hand din Vest este legal și destul de răspândit, după 1990. Deșeurile industriale sunt însă marea problemă. Să sperăm că Radu Miruță și alți miniștri vor reuși să câștige lupta cu grupurile de interese care ridică în țară munții de gunoaie!

Foto Pexels.com