– Oase puternice pentru o viață întreagă –

• Osteoporoza nu ne este predestinată. Boala avan­sea­­ză lent și oricine poate acționa pentru a-și menține multă vreme oasele sănătoase •

Scheletul uman este format din peste 200 de oase – de la craniu până la vârfurile degetelor de la picioare. Ele îi conferă corpului nostru structură și susținere, ne permit să ne mișcăm și ne protejează organele vitale, pre­cum inima, plămânii și creierul. În plus, în inte­riorul lor se desfășoară un proces vital: formarea celulelor sanguine. Acestea sunt esențiale pentru furnizarea oxi­genului și pentru siste­mul imunitar. Oa­sele sănătoase sunt, așadar, cu mult mai mult decât simple ele­mente sta­tice. Însă, odată cu îna­intarea în vârstă, densitatea lor scade, for­ma­rea țesutului osos în­ce­tinește, iar riscul de osteo­po­roză – așa-nu­mita pierdere a masei osoa­se – crește.

Pericolul constă în faptul că boala avansează silențios

O femeie din trei, în vârstă de peste 50 de ani, și un bărbat din cinci, suferă de osteoporoză: oasele devin poroa­se, fragile și își pierd stabilitatea. Riscul de fracturi crește. În timp ce la per­soanele tinere se formează continuu țesut osos nou, odată cu înaintarea în vârstă, acest proces încetinește. Când balanța începe să se în­cline în partea opusă, a degradării, oasele își pierd din densitate și elasticitate. Acestui risc îi sunt expuse în special femeile trecute de me­no­pauză. Asta, deoarece nivelurile lor hor­mo­nale – în spe­cial estrogenul – se re­duc. Estro­genul stimulează formarea oaselor, iar un deficit fa­vorizează, în con­secință, degradarea acestora. În plus, tulbu­rările hor­monale, precum hiper­tiroi­dismul, influ­ențează negativ metabo­lismul osos și pot accen­tua procesul de pierdere a masei osoase. (L-tiro­xina este un medicament pentru tratarea tiroidei, des­pre care se crede că favo­rizează os­teo­poroza.) Tratamentul de lungă du­rată cu cortizon și chi­mio­terapia cresc, de ase­menea, riscul degradării osoase. Ceea ce multă lume nu știe este că scă­derea treptată a testos­te­ronului, odată cu vârs­ta, joacă un rol și în cazul băr­baților.

Din păcate, această boală care ne afectează scheletul este adesea diagnosticată târziu. În ca­zul osteoporozei, vorbim despre o boală silen­țioa­să, pierderea masei osoa­se se des­fășoară pe ne­simțite și rămâne neob­servată – nu rareori, până în mo­mentul primei frac­turi. Aceasta poate sur­veni foar­te brusc, de exemplu atunci când ne împie­dicăm din greșeală sau ridicăm un obiect greu. Fracturile afectează în spe­cial șol­dul, coloana vertebrală și înche­ieturile mâinilor – adică acele zo­ne ale corpului care sunt supuse unei soli­citări intense. Ur­mările sunt de an­vergură: durerile, limitarea mobilității și teama de a cădea ne pot influența puternic viața de zi cu zi și pot duce, în cel mai rău caz, la izolare so­cială, dacă această frică determină persoanele afectate să nu se mai depla­seze în mediul lor obișnuit. Există însă sem­ne tipice de avertizare, care indică os­teo­poroza: durerile de spate, pos­tura defec­tuoa­să și, înainte de toate, pier­derea în înălțime. Aceasta se produce atunci când vertebrele co­loanei se ta­sează din ca­uza reducerii den­sității osoase. Vestea bună este că cei care iau în serios aces­te simptome pot pre­veni agra­varea bolii.

Cel mai bun medicament: un stil de viață sănătos

„Prevenția este cea mai bună protecție”, spun medicii. Nu e de mirare: sti­lul nostru de viață con­tribuie într-o mare mă­sură și la sănătatea osoa­să. Nici măcar cele mai puternice oase nu pot face față pe termen lung unor condiții necores­pun­zătoa­re. Prea mult stat pe scaun, lipsa de mișcare, fumatul și consumul ex­cesiv de alcool le pro­voacă proble­me oaselor. Stre­sul cro­nic, somnul insu­fi­cient, pre­cum și ali­mentația de tip junk-food pot afecta la rândul lor să­nătatea osoasă. Pre­­venția ar trebui să în­ceapă încă din prima parte a vie­ții noas­tre de adulți. Densitatea osoa­să ma­ximă este atinsă în jurul vârstei de 30 de ani – ceea ce se for­mea­ză până atunci cons­tituie baza pen­tru mai târ­ziu. Ori­cine poa­te con­tribui cu ceva la sănă­tatea oaselor sa­le, având grijă să stea suficient de mult la soare pen­tru a obține un ni­vel bun de vita­mina D, să mănânce echili­brat și să facă cu regu­la­ritate miș­care sau să prac­tice un sport. Nici la o vârstă înaintată nu este prea târziu să acționăm pentru combaterea osteopo­rozei.

Mușchi puternici – articulații puternice

Activitatea fizică constituie un element central în prevenirea osteoporozei. Antre­na­mentul de forță e cel care ne ajută să ne întărim oasele. Pentru că o masă musculară bună le stimulează și pe ele. Oasele reacționează la so­licitările cu care se confruntă: cu cât sunt mai in­tense trac­țiunile și presiunile la care le supunem, cu atât mai dense devin. Odată cu înaintarea în vârstă, antrenamentul de coordonare devine, de ase­me­nea, important, deoarece îmbunătățește echili­brul și previne riscul de a cădea. O cădere de la mică înălțime poate fi de ajuns pentru a provoca o fractură și ne poate restrânge într-o mare măsură autonomia de mișcare. E greu de spus care sport este cel mai potrivit. Un rol îl joacă vârsta, forma fizică de bază, starea oaselor și bolile preexistente. În plus, mișcarea ar trebui să ne facă și plăcere, ca să ne ținem de treabă. Experții ne recomandă mersul nordic, drume­țiile, dansul, yoga sau antrenamentul la aparate. Pentru sănătatea oaselor, putem face câte ceva și acasă, precum și în viața de zi cu zi: urcatul scă­rilor întărește mușchii și antrenează echili­brul, la fel ca și mersul pe distanțe scurte pe vârfurile picioarelor sau statul într-un picior în timp ce ne spălăm pe dinți. Genuflexiunile întă­resc femurul.

Hrană pentru oase

Pentru a continua să ne mișcăm sănătoși și voioși, trebuie să ne hrănim oasele cum se cuvine. În absența nutrienților potriviți, lipsește fundamentul pe care se pot construi fermitatea și stabilitatea. Cel mai important material de construcție este calciul. Nici magneziul nu ar trebui să ne lipsească. Acest mineral susține metabolismul calciului și stimulează formarea oaselor. Aproximativ 20 la sută din masa mus­culară este alcătuită din proteine, de aceea este important un aport suficient al acestora. Nu este    deci de mirare că dietele radicale sau mal­nu­triția sunt nocive pentru oasele care ne sus­țin. Așa-numiții „hoți de calciu” precum cola, ciocolata sau arahidele prăjite nu ar trebui consumați decât cu moderație. Aceste produse conțin mult fos­for, care poate împiedica im­por­tanta absorb­ție a calciului. Mezelurile, sa­rea și grăsimile ani­male nu sunt interzise, dar ar trebui să se gă­sească pe masă doar în can­tități mici. În schimb, putem consuma din bel­șug legume și fructe. Un rol cheie îl joacă vita­mina D. Un deficit de vita­mina D care persistă cu anii este nefavorabil. În absența vitaminei D, calciul nu poate fi în­corporat în oase, indiferent cât de bogată ne-ar fi alimentația cu acest mineral întăritor. Nivelul vitaminei D poate fi determinat cu ajutorul unei analize a sângelui, efectuată la medicul de fa­milie sau în farmacie. Ulterior, putem stabili doza optimă.

Drumul către diagnosticul corect: analize de sânge și urină, raxe X

Durerile în timpul mersului, cifoza sau afec­țiunile la nivelul spatelui: toate acestea pot, dar nu trebuie neapărat să indice osteoporoza. Nu ne putem lămuri decât în urma unui diagnostic țintit. Deoarece osteoporoza evoluează fără a prezenta inițial simptome, trebuie identificate acele persoane care se con­fruntă cu risc crescut de osteo­poroză. Dacă boala este diagnos­ti­cată devreme, se poate interveni la timp, înainte să apară fracturile. De aceea, spe­cia­liștii reco­man­dă verifi­carea sănă­tății osoase, în cazul băr­ba­ților de peste 50 de ani și al femei­lor tre­cute de menopau­ză. Osteo­po­­roza se poate depista prin ana­lize de sânge și urină. Tes­tul cheie este mă­surarea den­sității osoa­se prin absorb­țio­me­trie duală cu raze X (DEXA). Pro­cedura este nedu­re­roasă și precisă. Cu ajutorul ei se măsoară densi­ta­tea oaselor în zone deosebit de expuse riscului, cum ar fi colul femural, coloana lombară și capul fe­mural. Rezul­tatul este in­dicat sub forma unui scor T. Valorile sub -2,5 indică os­teoporoza. Da­că os­teopo­roza este într-adevăr confirmată, este impor­tant ca, printr-o analiză de sânge, să fie excluse al­te cauze, precum diabetul sau bolile cronice. În plus, ar trebui stabilit prin metode imagistice, da­­că la nivelul coloanei to­racice și lombare au apă­­rut deja fracturi vertebrale ră­mase neobservate.

Important: un tratament individualizat

Scăderea densității osoase progresează lent. Și tocmai de aceea, nu suntem incapabili să-i facem față. Medicina modernă ne oferă astăzi o gamă largă de posibilități – de la diagnosticarea țintită și medicamentele eficiente până la tera­piile inovatoare. În majoritatea cazurilor, în sta­diile incipiente sunt suficiente anumite măsuri neinvazive: mișcarea, alimentația echilibrată, apor­tul de vitamina D și calciu. Dacă osteo­poroza se află într-un stadiu avansat, se folosesc medicamente. Sunt administrate substanțe care opresc pierderea masei osoase – așa-numiții bi­fosfo­nați – și substanțe care stimulează forma­rea acesteia, ca de exemplu teriparatida. Fe­meilor aflate la postmenopauză li se prescriu uneori și modulatori selectivi ai receptorilor de estrogen (așa-numiții SERM), care acționează asupra oaselor la fel ca estrogenii, fără a pro­duce efectele adverse ale acestora. În anumite cazuri poate fi luată în considerare și terapia hormonală. Tratamentul medicamentos trebuie întotdeauna completat cu un program specific de exerciții fizice. Scopul fiecărei terapii este stabilizarea densității osoase, menținerea mobi­li­tății și, mai ales, prevenirea fracturilor. Dacă se produce totuși o fractură, ne stau la dispoziție mai multe metode chirurgicale. Majo­ritatea fracturilor afectează vertebrele și ar­ti­culația șoldului. În ciuda progreselor înregis­trate de chirurgia modernă, ideal este să nici nu ajungem să ne confruntăm cu o fractură. Fiecare zi în care oasele ne rămân puternice ne ajută să fim independenți și activi la bătrânețe.    De aceea este atât de important să nu ignorăm semnalele cor­pului, ci să acționăm. Cine se gândește la sănă­tatea oaselor sale și le întărește, își asigură astfel o mai bună calitate a vieții. Acum, dar și mai târziu.

Ce le priește oaselor

Mineralele: acordați neapărat aten­­ție unei alimentații bogate în cal­ciu. Brânza (în special parme­zanul), ia­urtul și fructele de pădure conțin mult calciu. Acesta se găsește, de asemenea, în le­gume precum broccoli, varză crea­ță, fe­nicul, praz, dar și în susan. Apa minerală recomandată este cea cu un conținut de calciu de minimum 150 miligrame pe litru. Și magneziul este im­­portant pentru formarea și stabi­li­tatea oaselor, deoarece contribuie la va­lorifi­ca­rea calciului și a vitaminei D. Printre sur­sele bune de magneziu se numără produsele in­te­grale, fulgii de ovăz, leguminoasele și le­gumele verzi. Util poate fi și aportul mineralelor im­portante sub formă de suplimente alimentare.

Vitamina D: în absența vitaminei D, oaselor le este greu să absoarbă calciul. Vitamina soa­relui este de fapt un hormon. Organismul o poa­te produce singur cu ajutorul radiațiilor UVB, însă numai dacă pe piele ajunge sufi­cien­tă lu­mină solară. Potrivit Institutului Robert Koch, regula de fier este următoarea: între Mar­tie și Oc­tombrie, e bine să ne expunem la soare fața, mâinile și brațele neacoperite și nedate cu cremă de protecție solară, de două-trei ori pe săptămână, câte cinci până la treizeci de minute în funcție de tipul de piele (evitați cu orice preț arsurile solare!). În alimente, vitamina D se gă­sește mai ales în peștele gras precum he­ringul, somonul, macroul și tonul. Se găsește, de asemenea, în uleiul de ficat de cod, gălbenușul de ou și ciupercile comestibile. Însă cantitatea nece­sară nu poate fi acoperită doar prin alimen­tație. În plus, odată cu vârsta, este nevoie de mai multă vitamina D, pentru a compensa scăderea producției proprii a organismului. De aceea, OMS recomandă, cu începere de la vârsta de 65 de ani, un aport zilnic eficient de 800 UI. Și pre­paratele cu vitamina D ne ajută să ne completăm rezervele. O analiză de sânge ne arată care este cantitatea de care avem nevoie.