Analiza politică a lunii august

„Partea cea mai șocantă de la înmormântarea lui Iliescu au reprezentat-o absențele”

– Moartea fostului președinte Ion Iliescu, la începutul lunii August, a polarizat încă o dată societatea românească în jurul controverselor legate de acțiunile sale politice din anii ’90. S-a spus, cu această ocazie, că istoria îl va judeca. Până atunci, care e moștenirea pe care ne-o lasă Ion Iliescu?

– S-a spus, într-adevăr, că istoria îl va judeca pe Ion Iliescu, cu bune și cu rele. Dar dacă justiția noastră, în 35 de ani, n-a fost în stare să soluționeze dosarele Revoluției și mineriadelor, unde Iliescu era inculpat pentru crime împotriva umanității, nu știu cum ar putea-o face istoria. Justiția noastră grozavă, cu magistrați unici, incomparabili, cum pretinde șefa Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), pentru care o pensie de 11.000 de lei este jignitoare, n-a fost în stare să rezolve aceste dosare, ca să nu mai vorbim de atâtea altele, amânate până la prescriere.

Partea cea mai șocantă de la înmormântarea lui Ion Iliescu au reprezentat-o absențele: și Klaus Iohannis, și președintele Nicușor Dan au lipsit. Au fost Emil Constantinescu și Traian Băsescu, foștii săi adversari politici. Așa cum a fost, bun sau rău, Ion Iliescu a fost președintele României. Exista o hotărâre de guvern pentru funeralii de stat – nefiind condamnat, avea dreptul acesta, prevăzut de lege. Cum să ignori, ca președinte în funcție, o hotărâre de guvern, și-apoi din punct de vedere uman, ce era dacă Nicușor Dan ar fi coborât 10 minute la funeralii? Indiferent ce părere ai despre omul respectiv, măcar în ziua îngropării lasă-l în pace, nu te război cu el! Mai ales că Nicușor Dan întotdeauna a declarat că va fi președintele care unește românii…

Evident, PSD a încercat să obțină capital politic pe seama înmormântării lui Ion Iliescu, dar și-a greșit socotelile, pentru că n-a fost nici pe departe emoția copleșitoare de la funeraliile lui Corneliu Coposu sau ale Regelui Mihai. Pe de altă parte, cei din PSD au încercat să îl prezinte pe Ion Iliescu ca pe cel care a dus România în Alianța Atlanticului de Nord (NATO) și în Uniunea Europeană (UE). Fals! Pașii hotărâtori în această direcție au fost făcuți pe timpul guvernării Convenției Democratice (CDR), când au și început negocierile cu UE și când li s-a acordat americanilor faimosul drept de survol în spațiul aerian al României, în contextul conflictului cu Serbia. Atunci, președintele Emil Constantinescu și guvernanții au avut, cum bine se știe, foarte mult de pierdut pe plan politic, pentru că mulți de la noi țineau partea Serbiei. Așa că România l-a dus pe domnul Ion Iliescu în NATO și în UE, nu invers! Domnul Iliescu a întârziat cu câțiva ani intrarea noastră în cele două organizații cu mineriadele, cu politica pro-rusă din primul său mandat, când a semnat cu Mihail Gorbaciov un tratat prin care ne angajam să nu intrăm nici în NATO, nici în UE. Până la urmă, el doar s-a conformat unei direcții, în condițiile în care dispăruse URSS-ul.

Dacă ne-a lăsat o moștenire Ion Iliescu, ne-a lăsat acest sistem care s-a consolidat în primii lui 7 ani de președinție: cei „7 ani de acasă” ai corupției. Sistemul nășit de Iliescu a acaparat tot, s-a infiltrat peste tot, și în afaceri, și în politică, a devalizat băncile, de ajunseserăm în incapacitate de plată la un moment dat. De el nu mai scăpăm nici azi, pare imposibil de zdruncinat. E atât de perfid, încât și-a creat și o alternativă la direcția din ultimii ani, prin Călin Georgescu sau George Simion, să fie sigur că rămâne tot în picioare orice s-ar întâmpla la alegeri.

„Reformă? Să fie la alții!”

– PSD s-a folosit de pretextul morții lui Ion Iliescu și de conflictul artificial cu USR, ca să blocheze avansarea pachetului 2 de măsuri fiscal-bugetare, care aduce atingere directă clientelei sale politice. Ce șanse mai are în acest context reforma promisă de premierul Ilie Bolojan?

– Toată lumea o ține cu lozincile legate de reformă, dar nimeni nu vrea ca schimbarea să se atingă de el. Să fie reformă la alții, asta mai merge, dar când e să se atingă de el, nu vrea nimeni. Când a venit vorba de Pachetul 2 de măsuri, primarii au început să amenințe cu greva, dacă li se taie din investiții, studenții, că nu se duc la cursuri, profesorii, că nu încep anul școlar, sindicatele vor apărea și ele în mod sigur în peisaj, vor fi și proteste spontane pe diferite ramuri profesionale. În aceste condiții, e greu de mișcat ceva, cel mult niște „ciupituri” pe ici, colo. Neîncrederea publică a pornit tocmai de la faptul că nu s-a pornit cu tăierile de la vârf, unde era osânza mare, s-a început de jos, de la amărâți. Încă nu s-a ajuns la magistrați, la companiile de stat cu salarii de zeci de mii de euro și cu nerușinare cât cuprinde. E adevărat că, din punctul de vedere al guvernului, prin creșterea TVA se luau cel mai repede banii de care aveam nevoie, dar asta nu ne încălzește cu nimic. Guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu, a confirmat că suntem aproape de incapacitatea de plată, că avem în spate o „cocoașă” frumușică. Ei, acum o s-o cam luăm pe cocoașă! Întrebarea e de ce nu a spus lucrurile astea mai devreme domnul Isărescu, când era premier Marcel Ciolacu, care arunca în dreapta și în stânga cu banii, ca să câștige alegerile. Culmea, tocmai cei din PSD, care au făcut un jaf de o nerușinare fără margini, sunt cei care se opun, nu admit să piardă nimic. George Simion a și sărit că zilele guvernului sunt numărate, că depune moțiune de cenzură, și a invitat PSD-ul să guverneze împreună, cu Călin Georgescu premier. Deocamdată, PSD a refuzat oferta, dar nu poți să știi: sunt primari din PSD care amenință că trec la AUR, dacă li se taie banii din programul „Anghel Saligny”. Tare mă tem că reforma în România e ca pacea în Ucraina: multă vorbă, rezultate slabe.

– Președintele Nicușor Dan n-a lipsit doar de la înmormântarea lui Ion Iliescu, ci și de la alte evenimente sau decizii importante din ultima vreme. E asta în măsură să nască dubii privind felul în care ar putea arăta mandatul său?

– Într-adevăr, nici de Sfânta Maria, de Ziua Marinei, când e o tradiție ca președintele țării, comandantul suprem al armatei, să fie prezent la ceremoniile de la Constanța, Nicușor n-a apărut. E prima oară când se întâmplă așa ceva! Și-a luat concediu și era pe la mănăstiri. A și obosit, după 3 luni îi trebuie concediu?! Apoi, a fost seara întâlnirii dintre Donald Trump și Vladimir Putin din Alaska. Toată lumea bună stătea cu sufletul la gură, în toate cancelariile mari oficialii erau atenți la declarațiile ce vor urma, iar președintele nostru, în loc să fie cu consilierii la Cotroceni să analizeze situația, că ne privea și pe noi – Doamne ferește, ne trezim vecini cu Putin! – nu a făcut-o. Iar era în concediu. Cum să ții mai mult la concediu decât la niște obligații elementare?! Venea la București în noaptea aia, își respecta obligațiile și pleca a doua zi la Roșia Montană. În plus, prin faptul că a lipsit de la funeraliile lui Ion Iliescu, organizate prin hotărârea de guvern a lui Ilie Bolojan, demonstrează o distanțare de acesta. Că s-a distanțat de Iliescu, hai să zicem, dar și de Bolojan și de Guvernul României? Văd că umblă numai cu USR-iști peste tot, iar cu Bolojan nu se afișează deloc. De altfel, am impresia că premierul Bolojan a fost lăsat singur cu deficitul: să se lupte, să facă ce-o ști, treaba lui, noi stăm deoparte și îl împungem, îl mârâim și protestăm. A rămas cam singur! Cu atât mai mult, nu știu ce poate să facă în condițiile astea, când nici președintele nu e solidar cu el, nici coaliția – PSD cârtește la toate, mai ales că se pregătește de congres, nici PNL-ul nu se înghesuie, doar USR-ul ce mai ajută pe acolo. Premierul a și amenințat voalat, că e gata să plece de la Guvern, dacă nu e lăsat să își impună planurile de redresare economică. A zis că ar fi o ușurare să nu mai fie premier. Cred și eu, cu o asemenea belea pe cap și nimeni alături de el. Are de luat măsuri dure, și să zicem mersi, dacă ele vor ajunge în pachetele acestea despre care se vorbește! Întâi, să vedem dacă le duce până la capăt și apoi, dacă sunt suficiente ca să redreseze cât de cât țara, să putem recupera la un moment dat.

„Putin vrea capitulare, nu pace!”

– După 3 ani de război, în sfârșit, am avut, la mijlocul lunii August, o întâlnire istorică a președinților SUA și Rusiei, în Alaska, urmată de venirea la Washington a lui Volodimir Zelenski, însoțit de marile forțe ale Europei. Cum se profilează primele concluzii referitoare la războiul din Ucraina?

– Partea foarte bună e că liderii europeni au fost solidari cu Volodimir Zelenski – l-au însoțit în SUA, au fost alături de el și sunt în continuare. Ei plătesc și armele americane, pentru că Trump e pe principiul: „Nu le dăm, le vindem!”. Ca și cum am un vecin căruia i-a luat foc casa și mă duc la el cu o canistră de apă: „Dai 100 de lei pe canistra asta?”. Meschin! O altă parte bună e că s-au așezat, totuși, la masă, Donald Trump și Vladimir Putin, și că s-a întâlnit Trump cu Volodimir Zelenski, întâi separat, și apoi cu delegația UE, de care nu dădea semne că ar vrea să audă. A fost o întâlnire civilizată, nu ca rândul trecut. S-ar părea că Trump a căzut de acord cu liderii europeni pentru negocierea unor garanții de securitate pentru Ucraina, similare articolului 5 din Carta NATO. Nu știm încă la ce concluzii s-a ajuns la partea cu cedarea de teritorii, dar e clar că acolo s-a discutat cu harta pe masă. Liderii europeni, ca și Zelenski, nu voiau să cedeze nimic. Și pe bună dreptate: vii peste mine, mă bombardezi, îmi distrugi casa mea, și tot eu să-ți mai dau și magazia, și hambarul?

Chiar în timpul discuțiilor, Rusia a bombardat în neștire, Putin declarând în acest timp, cu ipocrizie și cinism, că vrea pacea. El, de fapt, vrea capitulare, nu vrea pace. Va bombarda în continuare, va găsi pretexte să amâne cât mai mult semnarea unui acord, ca să mai câștige teren și teritorii. Plus că impune condiții imposibile: una dintre ele, dincolo de teritoriile pe care vrea să le ia, e ca limba rusă să fie limbă oficială. Asta înseamnă deznaționalizarea Ucrainei! Alta e ca Ucraina să nu se mai înarmeze, ca să poată veni oricând Rusia să mai anexeze o bucată. Oricum, pentru ruși, orice acord ai semna, nu valorează nimic, îl încalcă cum vor ei.

Întrebarea e de ce Trump, care face atâta pe grozavul (tocmai ce-a impus un acord comercial păgubos pentru UE) are această obediență față de Putin. Cred că rădăcinile se află în trecutul secret și rusesc al lui Trump, care se tot ducea la Moscova, și cred că KGB-ul are în arhive o mulțime de poze, filmulețe și documente compromițătoare. De asta și aveau rușii interesul să iasă Trump președinte în SUA, știau că merg la sigur. Suntem departe de lideri ca Margaret Thatcher, nu mai vorbim de Churchill, iar la americani de președinții republicani de odinioară. Nu știm cum se va termina. Mă tem că Rusia va trage de timp, va găsi pretexte, va pune condiții, ca apoi să spună că ea a vrut pacea, dar că ceilalți nu au fost de acord, timp în care bombardează și bombardează. În timpul ăsta, Trump, după 8 luni de mandat (el care a terminat războiul în 24 de ore!) vrea Premiul Nobel pentru Pace…