„Orice criză e o oportunitate” – auzi asta în orice conferință publică sau în orice carte care îți promite să te învețe, în 5, 7 sau 10 pași, cum să devii un om de succes. Necazul nostru e că, în ultimii 20 de ani, de la marea depresie economică din 2009-2010, o ținem dintr-o criză în alta, de nici nu mai avem timp să ne învățăm „lecțiile”. N-a trecut bine criza generată de pandemie, că ne-am trezit cu războiul la granițe și cu probleme mari în rețelele globale de distribuție, care au scumpit totul, de la hârtia de ziar, la cafeaua de dimineață. Când lucrurile păreau să intre într-o oarecare rutină, ne-am trezit, anul acesta, într-un veritabil război tarifar mondial, plus într-o criză bugetară locală, care se lasă cu creșteri dure de taxe, cu disponibilizări și cu o presiune suplimentară pe mediul privat onest, cel care duce în cârcă țara, de mai bine de 30 de ani.
E așa o avalanșă de măsuri luate în disperare de cauză, care afectează inclusiv fundamentele unei Românii mai bune pe viitor – educația și cultura – încât să te gândești la „oportunitatea” crizei actuale e ultimul lucru de care îți arde. Și totuși, strâmtorarea bugetară îi obligă pe decidenții guvernamentali să pondereze măsurile care afectează buzunarul omului de rând, cu „ajustări” în zona privilegiilor aparatului de stat. S-au perindat pe la Palatul Victoria, în 35 de ani, cam tot atâtea guverne, în combinații politice dintre cele mai pestrițe, care au facilitat scurgerea de informații compromițătoare, despre taberele aflate în jurul aceleiași mese. Legea tăcerii a prevalat de fiecare dată, când a trebuit acoperită marea rețea de scurgere a banului public, înspre conturile private ale „aleșilor”. Conștienți că fără să ofere publicului larg, plătitor de taxe, măcar satisfacția unei informări oneste, cu privire la prăduirea sistematică a bugetului, nu vor putea să facă reformele pe care le promit, cei din echipa premierului Ilie Bolojan au început o veritabilă campanie de demascare a celor mai nesimțite aroganțe din mediul public. „Operațiune de PR!”, au sărit unii din PSD, iar când PSD își iese din pepeni, e deja un semn că s-a ajuns cu sapa la rădăcina răului.
Operațiune de PR sau nu, avem ocazia să aflăm pentru prima oară, cu subiect și predicat, despre anomalii pe care doar în anchetele de presă, tot mai firave și rare, le putem afla: prime colosale la pensionare, la care nici șefii de mari corporații din Occident nu pot visa, indemnizații primite pe ochi frumoși, fără pic de sudoare a muncii, sporuri, care mai de care mai hilare, tratamente demne de personaje de ev mediu și tot felul de beneficii de castă, care să asigure liniștea socială și fidelitatea electorală. Chirii modice, pentru pensionari speciali, plătiți cu multe mii de euro după ieșirea din serviciul public, imobile proprietate de stat, pe care nu s-au perceput niciodată taxe de închiriere, „Dacii” de serviciu care consumă mai ceva ca un Lexus sunt doar câteva dintre „descoperirile” din ultimele zile!
E greu de spus acum, dacă dincolo de aceste dări de seamă despre starea de fapt a „României speciale”, guvernul va reuși să și termine cu aceste aberații. Dar dacă deconspirările vor continua și vom ajunge să înțelegem exact cum funcționează această oligarhie post-comunistă, care a dus țara la faliment, tot va fi ceva. Vom avea „oportunitatea” să alegem mai bine informați, dățile viitoare, și să nu ne mai lăsăm duși de nas. Ne costă mult adevărurile pe care guvernul Bolojan ni le oferă zilele acestea, dar era momentul să știm pe ce s-au dus banii noștri, în toți acești ani.
