• Nimic nu funcționează în corpul nostru fără enzime. În plus, ele cal­­mează durerile și pot grăbi vindecarea. În America, enzimele își îm­part celebritatea cu Ozempicul, injecția-minune pentru slăbit •

Scânteia vieții

Ce sunt, de fapt, enzimele? Și cum ac­ționează ele? Sunt mulți care nu știu prea bine ce înseamnă acest termen. Și totuși, în organismul uman nu funcționează nimic fără aceste molecule proteice. Enzimele sunt scânteia vieții. Ele fac ca reacțiile biochimice să decurgă într-un mod ordo­nat. În corp nu există niciun loc în care aceste substanțe să nu fie active.

La om, se cunosc circa 5.000 de tipuri diferite de enzime. Din păcate, producția proprie de enzime a corpului începe să scadă treptat încă de la vârsta de 30 de ani. Capacitatea organismului de a pro­duce suficiente enzime e redusă și de stresul cronic sau de toxinele din mediu. Meta­bolis­mul devine lent, riscul de intoleranțe alimen­tare crește, iar ca­pacitatea celulelor de a se regenera scade. Capaci­tatea sistemului imunitar de a regla inflamațiile se diminuează tot mai mult. În anumite situații, admi­nis­trarea de preparate enzi­matice poate contribui la lichidarea unor astfel de deficite.

Asta funcționează, de pildă, în cazul celei mai cunoscute forme de deficit enzimatic: incapacita­tea organismului de a digera lactoza. Ea se ma­ni­festă prin intoleranța la lac­toză, adică la zahărul din lapte, pentru că celor afectați le lipsește enzima nu­mită lac­tază. Simptome: balonare, crampe sau diaree. În cazul unei sen­sibilități sporite, pot fi de ajutor    comprimatele cu lactază. Dacă le lu­ăm înainte de a savura un cappu­ccino sau un iaurt, ele ajută corpul să digere mai bine lactoza.

Enzimele oferă susținere în cazul multor boli

În comparație cu alte metode comple­mentare de tratament, terapia enzimatică este destul de recentă. Cercetătorul austriac dr. Max Wolf (1885–1976) a în­ceput în anii 1930 să facă experimente cu enzi­me. Mai întâi a utilizat amestecuri de enzime îm­potriva tumorilor maligne, iar mai târziu, pentru com­baterea infecțiilor virale, inflamațiilor și dure­rilor. Biologul german Karl Ransberger (1931–2001) s-a numărat printre primii în­treprinzători care au produs la scară industrială medicamente pe bază de enzime pentru diverse afec­țiuni. În plus, a fondat Societatea pentru Cer­ce­tarea Medicală a Enzimelor, care există și astăzi.

Între timp, mulți medici au ajuns să aprecieze proprietățile terapeutice ale enzimelor. Acestea joacă, de pildă, un rol consacrat în tratarea bolilor care sunt însoțite de procese inflamatorii și dureri. Printre acestea se numără inflamațiile de la nivelul ar­ticulațiilor, si­nusurilor, venelor sau pielii. Infla­ma­țiile mucoa­selor, care apar ca efect secundar al chi­mioterapiei, pot fi de asemenea atenuate.

Spre deosebire de analgezicele clasice, aceste ajutoare bio­logice nu blochează, pur și simplu, faza infla­matorie, ci susțin retragerea naturală a infla­mației. Pacienții pot renunța mult mai repede la ibuprofen sau la medicamente similare.

În cadrul unei meta-analize cu peste 750 de pa­cienți care sufereau de artroză a genun­chiului, te­rapia enzimatică s-a dovedit la fel de eficientă ca tra­tamentul cu antiinfla­matoare nesteroidiene. En­zimele sunt la mare căutare și ca terapie adjuvantă după operații sau în urma unor leziuni spor­tive. Adminis­trate cu circa 14 zile îna­inte și după o inter­venție chirurgi­cală, aceste preparate fac ca hematoa­mele și durerile să se reducă, la fel și ris­cul de a contracta o infecție nosocomială.

Entorsele, hematoamele sau contu­ziile sunt adeseori însoțite de inflamații, umflături și dureri. Enzimele descom­pun proteinele pătrunse în țesutul lezat, care contribuie la formarea edemului. Când umflătura se reduce, se diminuează presiunea asupra țesutului și, odată cu ea, scade și durerea. În aceste cazuri, s-a dovedit eficientă, în special enzima bromelaină, care se obține din ananas. Acesta este de altfel și motivul pentru care ea este aprobată și ca medi­cament pentru ameliorarea umflăturilor, după leziuni sau operații.

De ce enzimele acționează mai bine în echipă și la ce trebuie să fim atenți când le luăm

Substanțele folosite în terapia enzimatică pro­vin de obicei din plante (de exemplu, bromelaina, din ananas și papaina, din papaya) ori din surse animale (lizo­zima, tripsina și chimotripsina). Da­că se reunesc mai multe enzime într-o singură tabletă, biocatalizatorii acțio­nează sinergic, adică mai bine decât ar face-o în doze indi­viduale izolate. Pentru un tra­ta­ment complet al inflama­țiilor poate fi de ajutor com­bi­nația dintre brome­laină, papa­ină și lisozim. Enzimele mo­du­lează sistemul imunitar, ate­nuează reacțiile inflamatorii și favorizează reducerea um­flătu­rilor dureroase.

Din păcate, consumul de ananas sau papaya nu înlocuiește tratamen­tul enzi­matic propriu-zis, deoarece aces­te fructe tropicale conțin prea pu­țini inhibitori ai inflamației. Pen­tru a atinge o doză terape­u­tică de bromelaină, ar trebui să consumăm mai multe ki­lo­grame de ananas. În plus, enzimele administrate pe cale orală sunt distruse de acidul gastric. Pentru ca mo­leculele sensibile să ajungă până în intestinul subțire și în sânge, producătorii de preparate enzimatice acoperă produsele cu un strat protector rezistent la sucul gastric.

Un alt avantaj important al terapiei enzimatice constă în faptul că aceasta este, în general, foarte bine tolerată. Dacă ne confruntăm cu probleme simple, cum ar fi cele digestive sau o întindere mus­culară, putem lua pe cont propriu preparatele cores­punzătoare. Important este să ținem seama de ur­mă­torul sfat al specialiștilor: „Împotriva infla­mațiilor sau a leziunilor sportive, preparatele enzi­matice se iau pe stomacul gol, fie cu o oră înainte de masă, fie la circa două ore după aceea. În caz contrar, moleculele proteice sunt descom­puse de enzimele digestive din alimente înainte de a fi apucat să-și manifeste efectul”. În cazul bolilor cronice, al alergiilor sau dacă deja luăm și alte me­dicamente, e de preferat să discutăm cu un medic despre schema de tratament.

Utilizate în viața de zi cu zi

De altfel, enzimele nu sunt folosite doar în me­dicină, ci și în industrie, meșteșugărie, agricul­tură și cercetare, Brutarii, de pildă, folosesc fermenți la coacerea pâinii pentru a da mai mult volum alua­tului. Fermierii își hrănesc vacile cu furaje pe ba­ză de porumb îmbogățite cu enzime, pentru ca ani­malele lor să digere mai bine hrana. În detergenți, enzimele elimină petele persistente.

Faptul că enzimele au utilizări atât de diverse se explică prin principala lor calitate: „Enzimele accelerează reacțiile chimice din natură, fără a fi ele însele modificate. În calitate de catalizatori, ele fac în așa fel încât procesele metabolice să se ac­celereze – nu doar la nivelul celulelor corpului uman, ci pretutindeni unde au loc procese biologice”.

Cele mai importante enzime

Farmaciile și drogheriile oferă enzime sub for­mă de mono-preparate sau amestecuri, ca tablete, capsule, unguente și picături. În preparatele enzi­matice sunt folosite, în funcție de indicație, atât enzime vegetale, cât și enzime animale.

Papaina: este o enzimă vegetală extrasă din se­­mințele și coaja de papaya. Susține vindecarea ră­­ni­lor, are efect antiinflamator și ajută la dige­rarea proteinelor. Popoarele indigene din America de Sud curățau leziunile cutanate cu suc de papaya.

Bromelaina: este o enzimă obținută din ana­nas, mai ales din tulpină și pulpă. Stimulează di­ges­tia, are efect antiinflamator și sprijină vindeca­rea după accidente sau operații.

Lizozimul: este o enzimă care, în cazul omu­lui, e produsă în tractul respirator, mucoasa intes­tinală și de celulele imu­nitare. Lizozimul are efect antibacterian, ata­când și distrugând pereții celu­lari ai bacteriilor. În preparatele enzimatice, lizo­zimul se obține din albuș de ou.

Tripsina: e o enzimă digestivă umană produsă de pancreas. Are efect antiinflamator și sprijină vindecarea rănilor. În plus, regenerează mucoasa orală iritată și combate uscăciunea gurii.

Pancreatina: este un amestec de enzime di­ges­tive (lipaze, amilaze, proteaze), obținut din pan­crea­sul porcilor. E folosită la tratarea bolilor care afec­tează producția naturală de enzime pan­cre­a­tice.

Iată cât de gustoase pot fi enzimele

Includeți mai des în alimentație ananas, mango, papaya și kiwi! Aceste fructe sunt deosebit de bogate în enzime digestive naturale. Merele, stru­gurii, salata și germenii conțin, de asemenea, astfel de substanțe bune pentru sănătate. Ele îi permit corpului să prelucreze mai ușor hrana, ajutându-l să descompună mai eficient proteinele, carbo­hidrații și grăsimile. Enzimele participă și la pro­cesul metabolic, în ansamblul său, de exemplu – la re­generarea celulară, detoxifiere și susținerea sis­temului imunitar – asta chiar și în condițiile în ca­re un platou cu fructe nu are același efect terapeutic ca administrarea de produse enzimatice farma­ceu­ti­ce. Este important de știut că enzimele sunt sensi­bile la căldură și sunt distruse în timpul gătitului. Doar alimentele crude furnizează enzime active.