Folosirea alunelor ca aliment pare să coboare în preistorie, după cum rezultă din resturile fosilizate găsite în mormintele neolitice. E posibil chiar ca oamenii acelor timpuri, care nu cunoșteau conservarea fructelor, să fii adus alunul din păduri mai aproape de casă, pentru a-i avea fructele la îndemână. Cert este că în antichitatea romană, el devenise celebru, nu doar pentru virtuțile sale alimentare, ci și ca medicament. Astfel, în secolul unu, Dioscoride recomanda alunul împotriva tusei și a bronșitei, în vreme ce Caton îl lăuda ca antidot pentru impotență. Chiar și astăzi, li se recomandă persoanelor obosite, confruntate cu stres sexual, să mănânce cât mai multe alune.
Arbust cu ramuri flexibile, dotate cu însușirea prea minunată de a descoperi izvoarele ascunse în pământ, alunul atinge 2-5 metri înălțime și crește mai ales în luminișurile din păduri. Fructele lui, îmbrăcate într-o cămașă verde, sunt foarte bogate în potasiu, calciu și fosfor și în hidrați de carbon. Pentru sănătate, se folosesc atât scoarța, frunzele și florile, cât și fructele (semințele din interior).
Tratamente interne
Anemie
Se face toamna o cură de alune curățate de coajă, neprăjite și nesărate.
Diabet
Alunele trebuie incluse în mod constant în hrana diabeticilor. Ca supliment, se ia de două ori pe săptămână câte o linguriță de ulei de alune, dimineața, pe stomacul gol.
Curățarea sângelui
Preparați o infuzie din 25 g frunze de alun opărite cu un litru de apă în clocot. Strecurați, îndulciți cu puțină miere și beți trei cești pe zi, între mese.
Hemoroizi
Se prepară un decoct dintr-o lingură de frunze uscate și măcinate la o cană de apă. Se fierbe 5 minute la foc potrivit. Se strecoară. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
Obezitate
Beți la discreție un decoct preparat din 30 g flori (amenți, florile masculine, în formă de ciucuri) fierte într-un litru de apă, vreme de un sfert de oră, pe foc mic. Se lasă să se răcească și se strecoară.
Hepatită, emfizem pulmonar, silicoză pulmonară
Infuzie din 1-2 linguri de muguri opăriți cu 250 ml apă clocotită. Se lasă ceaiul acoperit 15 minute. Se beau 2 căni pe zi.
Tuse
Luați 30 grame de alune decojite și spălate în apă caldă. Pisați-le într-o piuliță de lemn sau de piatră și vărsați apoi peste ele 150 ml de vin alb. Adăugați 30 ml de sirop de patlagină și amestecați. Veți obține o emulsie care se administrează în caz de tuse rebelă. Dimineața se bea o cană pe stomacul gol, la prânz – după masă, iar seara la culcare.
Varice, ulcere varicoase
Fierbeți 40 g coajă de alun într-un litru de apă, până rămâne la jumătate. Beți două căni pe zi din acest decoct. (Coaja de alun trebuie recoltată de pe ramurile tinere, la sfârșitul iernii. Se usucă la loc cald și umbros.) Contra varicelor este foarte eficientă tinctura din frunze de alun. Se iau de două ori câte 60 de picături pe zi, diluate în ceai.
Tratamente externe
Dureri de urechi
Macerați, vreme de 7 zile, pețioli de crin alb în ulei de alune. Conservați-i într-un recipient închis ermetic, iar la caz de nevoie, înmuiați o vată în ulei și introduceți-o în conductul auditiv.
Reumatism
Fricționați locurile dureroase cu un unguent preparat din frunze uscate de alun și de nuc, în părți egale. Adăugați o linguriță de scrum de țigară și un vârf de cuțit de sare fină. Se fierbe totul în ulei de măsline, vreme de o jumătate de oră, pe foc foarte mic. Se utilizează mixtura astfel obținută, cât este călduță.
Edeme
Aplicați pansamente impregnate cu lichidul obținut după ce ați infuzat 50 g coajă uscată de alun cu un amestec format din o jumătate de litru de vin alb și o jumătate de litru de apă.
Răni, zgârieturi
Se prepară o infuzie din 25 grame frunze de alun la un litru de apă. Se aplică comprese pe locul bolnav.
De știut
• Alunele au valoare nutritivă foarte mare. 100 g alune conțin 700 kcal, care sunt preluate de organism aproape integral. Persoanele supraponderale să le consume cu precauție. • Încorporate în dulciuri preparate cu cacao și cafea, valoarea lor energetică sporește și mai mult.
