• Uleiurile esențiale obținute din plante sunt o al­ter­na­tivă naturală valoroasă la antibioticele sinte­tice. În plus, substanțele lor active pot acționa preven­tiv, limitând răs­pân­­di­rea germenilor patogeni •

Ucigașii parfumați ai microbilor

Fie că este vorba de o răceală, de o bronșită, de nas înfundat sau de o sinuzită, uleiurile aro­matice de calitate ne pot completa în mod eficient farmacia naturistă de acasă, mai ales în caz de afecțiuni ale căilor respiratorii, dar și pen­tru în­tărirea sistemului imu­nitar, pre­cum și ca sedativ ușor.

Experiențele practice acu­mu­late în domeniul aromate­rapiei arată că aceste uleiuri nu sunt utile ca adjuvante doar în cazul unor infecții ușoare. Ele exercită o imensă putere vin­decătoare și în cazul unor in­fecții mai grave — iar asta fără să contribuie la temuta rezis­tență la antibiotice, care poate să apară în urma unui tratament conven­țional. Și, nu în ultimul rând, uleiurile esen­țiale pot elimina din fașă încărcătura microbiană din aer, de pe mucoase și de la nivelul pielii, scăzând astfel riscul de contagiune.

Miros plăcut și atingere vindecătoare

În funcție de planta din care sunt făcute, ule­iurile aromatice au proprietăți imu­no­stimulatoare, antibacteriene, antivirale sau antimicotice, expec­torante ori mucolitice și antispastice. De pildă, uleiurile de cimbru și eucalipt dizolvă mucusul vâscos și eli­berează căile respiratorii. Dacă le inhalăm când avem sinuzită sau le aplicăm pe piele ca balsam împotriva răcelii, absorbind prin căile respiratorii vaporii uleiurilor esențiale (a se vedea caseta), simțim de îndată efectul lor eliberator. Numeroșii compuși individuali ai uleiurilor esențiale acțio­nează împreună – și nu doar asupra mu­coaselor. În decurs de câteva mi­nute, ei pătrund și în fluxul sanguin. Deși, în cazul oamenilor, acest lucru n-a fost dovedit științific decât în privința anumitor compuși, în cadrul experimentelor de laborator el a fost deja confirmat și în ceea ce privește amestecurile din mai multe substanțe.

Însă uleiul esențial nu trebuie ales doar în funcție de afecțiunile pa­cientului, ci și de preferințele lui în privința aromelor. Pentru că uleiurile esențiale au efect mai ales atunci când parfumul lor e perceput ca fiind frumos și plăcut. Prin urmare, nu are rost să tratăm pe cineva cu un ulei aromatic al cărui miros nu-i e pe plac. În rândul pacienților se numără destui care nu agreează, de pildă, mirosul de lavandă. În special persoanele mai în vârstă manifestă, adesea, o adevărată aversiune față de parfumul acestei plan­te, deoarece asociază lavanda cu amintiri neplă­cu­te din copilărie, legate de protecția împotriva mo­liilor. Iar acest fenomen are o cauză mai profundă: celulele olfactive din sistemul limbic al creierului se află în apropierea regiunii responsabile cu emo­țiile și amintirile – iar cele două sunt strâns legate între ele. Însă aromaterapia nu acționează doar prin intermediul uleiului esențial folosit, ci și da­torită sprijinului emoțional și atingerilor care o în­soțesc. Dacă masăm, de exemplu, un membru al fa­miliei cu un balsam bronșic, felul afectuos în care îl îngrijim contribuie la procesul de vin­decare. De aceea, în cazul persoanelor în vârstă și singure, aplicarea compreselor sau cataplasmelor aromatice nu numai că ameliorează infecțiile, ci constituie totodată un balsam pentru suflet.

Catalogul premianților

Uleiurile esențiale pot ameliora simptomele diverselor tipuri de infecții, stimulează procesul de însănătoșire și întăresc forțele de auto-vin­de­care. În plus, pot fi folosite în foarte multe feluri:

• Cimbrul: frunzele mici, veșnic verzi ale cimbrului mediteraneean, au un parfum intens, con­dimentat. Uleiurile sale esențiale au efect anti­bacterian, mucolitic și expectorant, în caz de tuse. Pot preveni gripa și acționează ca un imu­no­sti­mulator general.

• Eucalipt: uleiul esențial al frunzelor al­bastru-argintii de eucalipt are un miros proaspăt și înțepător. Eliberează căile respiratorii, este an­tibacterian și dizolvă mucusul. Uleiul de eucalipt poate aduce ușurare, mai ales în caz de nas în­fun­dat, însoțit de dureri de cap, resimțite ca o senzație de presiune.

• Menta: mentolul cu efect antibac­terian conținut în planta medicinală cu miros aromatic eliberează căile respiratorii, di­zolvă mucusul vâscos în caz de sinuzită și ușu­rează respirația în timpul tusei.

• Lavanda: uleiurile acestei plante apreciate pentru efectele sale calmante și sedative sunt eficiente împotriva germenilor: reduc bacteriile și virusurile și pot atenua tusea iritativă.

• Chiparosul: uleiurile aromatice ale acestui conifer cu parfum rășinos au pro­prie­tăți decongestionante, diuretice și stimulează circulația limfatică. Chiparosul calmează bronhiile, poate reduce simptomele alergiei și dezinfectează aerul din încăperi.

• Mirtul: parfumul mirtului veșnic verde amin­tește de eucalipt – uleiurile sale aromatice eli­berează căile respiratorii și calmează infla­mațiile de la nivelul cavității bucale. Au efect antibacterian și calmant și dezinfectează aerul din încăperi în perioadele de răceală.

• Angelica: această plantă medicinală are un miros intens, condimentat și ușor dul­ceag. Încălzește corpul, întărește imu­nitatea și are un efect echilibrant, care contribuie și la calmare.

• Cedrul: parfumul său cald, lem­­nos, are efect antispastic și re­la­xant, în special asupra musculaturii netede din pereții bronhiilor. Aplicat ex­tern, uleiul are un efect antiinfla­mator și regenerant asupra pie­lii.

• Jneapănul: uleiurile sale cu parfum rășinos și pă­mân­tos stimulează circulația și au efect antiinflamator și anal­ge­zic. Ele ajută în caz de ten­siune și inflamație musculară, iar în caz de răceală au efect mucolitic și eliberează căile respiratorii.

• Cajeputul: planta originară din Malaezia are un miros proaspăt și limpede. Uleiul ei este antiseptic, antispastic, stimulează circulația și are efect revigorant. Cajeputul se regăsește și în binecunoscutul „Balsam de tigru”.

• Uleiul de arbore de ceai: uleiurile aromatice, condimentate și ierboase ale arborelui de ceai australian, utilizate intern sau extern, au un spectru larg de acțiune împotriva germenilor: ele au atât proprietăți antivirale, cât și antibac­teriene și sunt folosite cu precădere pentru combaterea proceselor inflamatorii ale pielii.

Calitatea e importantă!

Atenție la uleiurile esențiale pe care le găsim în piețe sau târguri, la prețuri care par avan­ta­joase! În majoritatea cazurilor, este vorba des­pre produse contrafăcute. Nu­mai uleiurile esențiale de bună ca­litate își mani­festă pe deplin puterea vindecătoare. De aceea, folosiți doar produse ve­rificate, cumpărate de la farmacie, de preferat cu certificare bio. Datorită proceselor complexe de pre­lu­crare, substanțele active esen­ția­le ale plan­telor medicinale se păs­trează și ajung la o con­cen­trație care le face deosebit de eficiente din punct de vedere terapeutic.

Cine dorește să parfumeze încăperile în scop profilactic sau atunci când suferă de ră­ceală poate folosi un pul­ve­rizator sau un difuzor. Pie­trele aromatice stropite cu ulei, sau să­culeții cu plante, care pot fi reîmprospătați mereu cu uleiuri aromatice, răspândesc miro­surile într-o manieră mai delicată. Atunci când călătorim, pu­tem lua în geantă un creion nazal sau săruri aro­mate cu parfumul dorit. Astfel avem mereu la îndemână remediul potrivit pentru a ne oferi ali­nare, inclusiv atunci când ne aflăm în deplasare.

Utilizarea uleiurilor aromatice

Pentru că uleiurile esențiale irită pielea și mucoasele, ele nu trebuie aplicate decât după ce au fost diluate și trebuie adminis­trate intern doar așa cum ne-a indicat medicul. Copiii, femeile însărcinate și persoanele cu astm ar trebui să evite uleiurile care conțin camfor sau mentol.

• Inhalare: se adaugă 1-2 picături într-un vas cu apă fier­binte și se inhalează 5–10 mi­nute, acoperind capul cu un prosop.

• Frecție: se amestecă 1-2 picături de ulei esențial cu 1 lingură de ulei purtător (de exemplu, de migdale, cocos sau jojoba) și se masează pieptul sau spatele, după trebuință. Se pot folosi de asemenea comprese sau cataplasme îmbibate cu acest amestec.

• Baie aromatică: se dizolvă 5-10 pi­că­turi de ulei aromat în lapte sau smân­tână (ca emulgator) și se adaugă în apa de ba­ie.

• Aromatizarea aerului: în funcție de di­fuzor, se adaugă 3–6 picături pentru purifica­rea aerului, în cazul în care ne con­fruntăm cu un risc de răceală ori cu alergii, sau pentru îmbună­tățirea stării de spirit, conform instrucțiunilor din manualul de utilizare al aparatului.

Atenție cum folosiți uleiurile esențiale pentru a trata copiii!

Pentru copii, se aplică reguli speciale, și în cazul uleiurilor aromatice. Deoarece creierul celor mici are o reacție deosebit de nuanțată la stimuli, substanțele active din uleiurile esențiale pot provoca, în cazuri extreme, crize convulsive, care pun viața în pericol. Prin urmare, unele ule­iuri, cum ar fi cele de eucalipt, mentă, cim­bru sau rozmarin, cu conținut ridicat de camfor sau mentol, trebuie evitate com­­plet în pediatrie. O al­ternativă este, de exemplu, uleiul de lă­mâie sau de man­da­rină, puternic diluat, pi­cu­rat pe o piatră de aro­materapie. Putem face asta și cu uleiul de la­vandă, care are efect cal­mant și poate ajuta copilul să adoarmă. Ci­tiți însă întotdeauna cu atenție descrierea pro­dusului respectiv, pen­tru a verifica dacă este cu adevărat potri­vit pentru copii.

În principiu, sunt valabile urmă­toarele reguli:

• Apelați la aromaterapie doar după ce v-ați consultat cu medicul pediatru.

• Uleiurile aromatice trebuie admi­nis­trate copiilor în doze mult mai mici, de­oarece aceștia sunt mult mai sensibili la ele decât adulții: în cazul copiilor de vârstă școlară se folosește aproximativ ju­mătate din doza recoman­dată adulților, iar în cazul copiilor mici, circa 20%.

• Uleiurile ar trebui uti­lizate doar extern, de pil­dă, sub forma unui ma­saj sau ca odorizant, iar copiilor tre­buie să le placă mirosul.

• Uleiurile esențiale nu trebuie administrate intern co­piilor cu o greutate cor­porală mai mică de 20 de kilo­grame.