PRIMARII NOȘTRI

S-au mobilizat și au reușit să-și înscrie comuna în “Cartea Recordurilor”, datorită cepei, pe care o cultivă de sute de ani. Și la alegerile locale au preferat continuitatea, alegând același primar, încă din 1992.    O hotărâre cu urmările la vedere: sătenii din Pericei se bucură, fără să-și caute norocul în altă parte, de tot confortul secolului 21. Omul sfintește locul.

Tot mai bine e acasă

Comuna Pericei are în componență trei sate – Pericei, Bădăcin și Sici, și un cătun – Periceiu Mic. “La începutul anilor ‘90, mulți tineri au plecat în Europa. Lăudabil e că acum, ajunși la pensie, se întorc acasă. Se pare că, oricât de bine ar fi pe aiurea, tot mai puternică rămâne chemarea locului natal”, spune primarul Csaba Boncidai.

– Ce găsesc acești oameni reîntorși acasă, în sat? Ce s-a schimbat în comună, după 33 de ani petrecuți în fruntea ei, ca primar?

– Regăsesc normalitatea: drumuri asfaltate, apă, canalizare, gaz, școli și grădinițe modernizate. Nu e un lux, ci minimul necesar pentru o societate prosperă. Abia peste acest nivel se poate vorbi de dezvoltare și de bunăstare. Copiii au fost și ei, permanent, în grija noastră. Avem o grădiniță cu program prelungit, care funcționează de 21 de ani, cu șase grupe. Ne-am gândit că trebuie să le asigurăm mamelor o variantă de a-și lăsa copiii în siguranță, cât timp ele lucrează. Programul e între orele 6.30-17, iar copiii primesc mic dejun, prânz și două gustări. Sunt părinți și de la 20 de kilometri care și-au înscris copiii la noi.

La școală, împreună cu Fundația Diakonia, am implementat, cu mulți ani în urmă, un program after-school, după un model din Olanda. Sunt trei cadre didactice care se ocupă de copii, până după-amiază, nu creștem generații cu cheia la gât.

De asemenea, acum șase ani, am făcut un proiect prin care am reușit să achiziționăm instrumente muzicale în valoare de 60 de mii de euro, pentru că am dorit să specializăm școala pe sport, dans și muzică. Deși a fost foarte grea colaborarea cu inspectoratul școlar, am reușit ce ne-am propus, pe fonduri PNRAS, astfel încât, timp de doi ani, avem asigurate cheltuielile pentru acest proiect. Vin profesori de muzică din zonă, plătiți cu ora, ca să satisfacem dorințele părinților și ale elevilor din comuna noastră. Dorim ca oamenii să fie mândri că locuiesc aici și să le asigurăm un nivel de trai pe care nu-l găsesc în multe orașe din țară.

Funia din 45.000 de cepe

– Mai duce ceapa faima comunei în lume, cum o făcea altădată?

– Mult timp, legumicultura a fost principala ocupație a celor din Pericei. În 2007, comuna noastră a devenit renumită datorită culturilor de ceapă. Atunci, ca să ne facem cunoscuți, am împletit, din 45.000 de cepe, o funie lungă de 4.527 metri și am inaugurat și monumentul cepei, unic în lume.

Din păcate, conjunctura economică a făcut ca alții să negocieze mai bine ca noi desfacerea de ceapă, mai ales polonezii, care au invadat inclusiv piața românească cu produsele lor. Ei, dacă fac dovada că exportă produse, primesc subvenții care le acoperă cheltuielile și astfel ies în câștig, pentru că pot da marfa la un preț de dumping. Asta înseamnă să fii vizionar și, știind cum se lucrează în Europa, să-ți pui propriii cetățeni în avantaj.

– Aveți și investitori pe raza comunei?

– Da, avem. Avem firme de construcții, de prelucrări metalice, de prelucrarea lemnului; multe firme care construiesc inclusiv în Ungaria parcuri industriale au sediul la Pericei. La ora actuală, sunt mai mulți cei care vin să lucreze în sat, decât ai noștri, care lucrează în altă parte. Din păcate, deși firmele trebuie să-și facă planuri de afaceri pe termen lung, legislația nu permite asta nici pe termen scurt, ceea ce frânează dezvoltarea economiei, care ar mișca în sus bugetul. Mentalitatea trebuie schimbată de sus în jos.

“Plătim costurile indiferenței”

– În Pericei există un filon de apă geo-termală, care ar putea fi valorificat. Aveți vreun proiect de viitor?

– Avem, desigur, dar, din acest punct de vedere, le-aș arăta cartonașul roșu celor ce răspund de accesarea banilor europeni. În Decembrie 2019, am depus, la Ministerul Fondurilor Europene, un proiect pentru realizarea unui sistem de încălzire a spațiilor publice, a serelor și solariilor din gospodăriile populației, cu apă geo-termală. Abia în Aprilie 2023, mi s-a permis să semnez contractul de finanțare, dar lucrările trebuiau finalizate până în Decembrie 2023, și nimeni nu s-a angajat să execute lucrarea în termen așa scurt, așa că am pierdut finanțarea, în valoare de 3,5 milioane de euro. Acum ne pregătim să-l depunem iarăși, până la sfârșitul anului, și sper să fie tratat cu mai multă seriozitate de cei de la minister. Avem în derulare și un proiect cu Ministerul Muncii, un centru de zi de recuperare pentru vârstnici, unde să utilizăm această apă termală, cu proprietăți curative pentru sistemul locomotor.

În toate proiectele, încercăm să nu lucrăm haotic și să respectăm strategia de dezvoltare locală, pe care am realizat-o cu profesori, oameni de afaceri, consultanți externi. Am fi bucuroși dacă și strategia de dezvoltare națională, pe care noi am luat-o etalon, ar fi respectată, căci nerespectarea ei are efecte unde nu te aștepți, ceea ce se vede deja. Plătim costurile acestei indiferențe și nu știm cât vom mai avea de plătit.

– Cum vă afectează preconizatele reduceri de personal, din sectorul bugetar?

– Eu sunt adeptul responsabilizării administrației publice locale, dar, momentan, cu această reducere de personal, administrația va fi mai costisitoare ca și până acum. Sigur, trebuie făcută o descentralizare, pentru că noi, administrațiile publice locale, suntem plătiți să furnizăm servicii cetățenilor, nu ca să umplem organigrama și să organizăm alegeri. Trebuie să ne gândim că, acolo unde este o localitate, țara are ceva de administrat: poate o cale ferată, poate un drum național, o porțiune de autostradă, terenuri agricole ale cetățenilor. Dacă acest bunuri rămân ale nimănui, dacă nimeni nu le mai poartă grija, se vor distruge de la sine.

Deși avem în derulare trei proiecte pe programul “Anghel Saligny”, am fost atenționați de cei de la Finanțe să rectificăm bugetul pe minus. Avem firme de construcții care nu au primit banii din aprilie, pe PNDL și PNRR, una chiar își trimite oamenii în șomaj. Mă tem să nu ajungem ca pe vremea lui Băsescu, cu această criză financiar-economică, când s-a ajuns la evaziune fiscală de proporții.

“Tradițiile trebuie trăite!”

– Tradițiile mai sunt păstrate în comuna Pericei?

– Tradițiile nu trebuie doar protejate și păstrate, tradițiiile trebuie trăite! Ca să mai avem ce arăta copiilor noștri, am inaugurat anul trecut Muzeul Țesăturilor și al Pălincii. Avem un muzeu al satului, o biserică ortodoxă cu un muzeu al familiei, iar la Bădăcin, unde e și Casa Memorială Iuliu Maniu, construim, cu tinerii, o casă din pământ bătut, pentru că, din păcate, emanciparea a dus la părăsirea stilului tradițional, și în domeniul construcțiilor. Avem ruinele a două biserici medievale – una de la 1100, cealaltă de la 1400, incendiate, în 1668, de turci. Acolo există cripte de familii nobiliare, cu sarcofage din piatră, făcute de cel care a făcut și sarcofagul lui Ioan de Hunedoara, din biserica romano-catolică din Alba Iulia.

– Domnule primar, care e secretul longevității dumneavoastră în această funcție?

– Unde nu e continuitate, primarului îi trebuie timp să învețe legislația, să înțeleagă ce are de făcut, cum se atrag fonduri, cum funcționează dezvoltarea locală. Cu toate astea se pierde primul an de mandat și nu mai prea rămâne timp pentru fapte. Continuitatea e un atu pentru noi și mă bucur că avem o comunitate pretențioasă. Niciodată nu am fost supărat dacă oamenii au venit cu gând bun, cu idei și propuneri, să îmbunătățim, să ne modernizăm. Îmi place să fiu primarul unor cetățeni cinstiți și inteligenți, nu mi-ar plăcea să fiu primarul unor analfabeți, care nu știu să scrie și să se comporte. Biroul meu e deschis permanent, nu avem pază, nu ne-am izolat, cum fac cei din instituțiile centrale, unde cel mai mare accent se pune pe pază, nu cumva să aibă oamenii acces la ei. Suntem transparenți, pentru că și ultimul cetățean interesat trebuie să știe permanent ce se întâmplă.