După alegerile de la sfârșitul anului trecut, marile partide au spus răspicat că și-au învățat lecția și au promis că nu vor mai face greșeli care să balanseze România înspre extremism. A trecut aproape un an, iar opoziția de la AUR a ajuns la aproape 50% în sondaje, fără să facă nimic, profitând, pur și simplu, de deriva coaliției de guvernământ. Reformele anunțate n-au venit, blocate cele mai multe în interiorul coaliției, iar dacă nu, mai târziu, la Curtea Constituțională (CCR). Un joc de-a „fă-te că lucrezi!”, prelungit cu încă un an, spre profitul celor care nici măcar nu mai mimează munca și așteaptă, lună de lună, privilegiile obișnuite de la bugetul de stat. În tot acest timp, orice măsură mai curajoasă propusă de premierul Ilie Bolojan și de mâna de miniștri mai ambițioși din Guvern a fost imediat torpilată de partenerii de la PSD și de cercul lor de acoliți din presă și din instituții. Nu poate fi o întâmplare că pachetul privind pensiile magistraților a căzut la Curtea Constituțională, tocmai cu voturile exclusive ale celor patru judecători propuși de PSD, plus cel propus de Klaus Iohannis, după cum nu e o întâmplare că liderul PSD, Sorin Grindeanu, a fost primul care a încercat să puncteze eșecul premierului în fața CCR.
Același Sorin Grindeanu a blocat continuu funcționarea coaliției, pe motivul alegerilor interne din PSD, pe care, în fine, le-a câștigat zilele trecute, deși a candidat singur. Ai putea zice că e un bun moment pentru turarea motoarelor reformiste în coaliție, asta, dacă n-ai văzut desantul de la Congresul PSD și întoarcerea fățișă spre trecut (dacă-l mai ținea sănătatea câteva luni, Ion Iliescu ar fi fost prezent alături de întreaga galerie de lideri care ne-au tras în jos în toți acești ani). Pus cu spatele la zid de sondaje, PSD nu doar că nu regretă erorile din ultimii 5 ani, dar nu regretă nici anii de jaf masiv, lăsat cu condamnări penale, pe vremea când justiția încă mai muncea. La PSD, acum, lucrurile sunt limpezi: învățatul lecției de anul trecut înseamnă și mai mult populism, doar-doar va reuși să-și ia înapoi electoratul acaparat de cei de la AUR. Prezența Ancăi Alexandrescu, fostă consilieră a majorității liderilor PSD din ultimele decenii, pe lista pentru Primăria Capitalei (PMB) – culmea, din partea partidului „anti-sistem” AUR! – naște suspiciuni și mai serioase privind adevăratele jocuri ale așa-zișilor social-democrați.
Dar nici celelalte partide sancționate de electorat anul trecut nu par să își fi învățat lecția. PNL, care a virat spre Ilie Bolojan, ca să intre, totuși, în Parlament, după „experimentul” Nicolae Ciucă, nu pare deloc acomodat cu noul lider și joacă o carte mare, pe candidatura lui Ciprian Ciucu la PMB. Dacă va câștiga, conducerea va ieși întărită, dacă nu, șansele de ruptură sunt foarte mari. Și USR riscă mult, prin candidatura lui Cătălin Drulă. Împreună, PNL și USR ar fi avut șanse bune să ia Primăria Bucureștiului, pe modelul în care Nicușor Dan, cu susținerea explicită a lui Ilie Bolojan, a ajuns președinte. Așa, însă, șantajul PSD de a se merge cu câte un candidat separat în coaliție, dar și orgoliile, încă mai mari decât șantajul PSD, riscă să provoace o înfrângere usturătoare pentru centru-dreapta. Că pierd PNL sau USR postul de primar general e una, problema e că o înfrângere în alegerile pentru București ar fi implicit o înfrângere pentru firavele forțe reformiste din coaliție. „Noul” PSD și cei din jurul său își doresc asta mai mult chiar decât victoria în Capitală…
