• Fumigațiile cu plante uscate și cu rășini sunt vechi de când lumea, dar au același efect: ne purifică trupul și sufletul și au aceeași putere ca în vremurile străvechi •

Parfumurile ne pot influența viața emo­țio­nală, făcându-ne să asociem unele miro­suri speciale cu anumite stări sufletești. Cu milenii în urmă, acest simț era esențial pentru supraviețuire – mirosul de ars, de apă, de animale – și continuă să se manifeste și azi, în cazul fu­migației – un obicei practicat încă din vremea strămoșilor noștri, care în felul acesta căutau să se co­necteze cu ritmurile naturii. Din timpuri ime­moriale, zilele care marchează ciclul anual, precum echinocțiile sau solsti­țiile, ne-au ajutat să structurăm curge­rea timpului, să ne reconectăm cu sinele nostru și să reflectăm asupra lucrurilor aflate în imediata noastră apropiere.

În vremurile noastre atât de insta­bile, această capacitate se pierde tot mai mult. Însă nevoia de a o reinsta­ura este mai puternică decât oricând. Disponibilitatea de a ne aminti de aceste rădăcini ale noastre crește în special în perioada de iarnă a anului. Zilele devin mai scurte, iar lipsa lu­minii stimulează glanda pineală să producă hormonul somnului, mela­to­nina. Ne retragem în casă, sondăm li­niștea și ne îndreptăm atenția spre in­terior. Aici intră în joc și elementul foc. Acesta ne furnizează lumină și căl­dură, dar are și o capacitate trans­for­matoare, căci starea materiei se schimbă irevocabil prin ardere. Ceea ce există se pierde, dar în același timp este generată energie.

Un efect purificator

Observarea conștientă a acestui proces ne ajută să ne detașăm și să ne deschidem către impulsuri noi. Flăcările și fumul sunt semne vizibile ale transformării. Mirosul fumu­lui activează alți stimuli nervoși, care ajung nemijlocit la regiunile cerebrale implicate. Dar fumul poate face mai mult de atât: el transportă substanțele eliberate în timpul arderii materialului pentru fumigații, care, odată inhalate, pot avea de exemplu un efect analgezic, calmant, purificator sau de stimulare a metabolismului – în funcție de proprietățile uleiurilor esențiale folosite.

Pe lângă aceste efecte pozitive dovedite, fumi­gațiile acționează și asupra mediului ambiant. În zonele rurale, ierburile uscate erau folosite cu re­gularitate în timpul iernii la fumigații, de pildă în nopțile dintre Crăciun și Bobotează, pentru a eli­bera casa și gospodăria de influențele demonice și de boli. Conform vechilor tradiții, se combină în acest scop nouă plante diferite, datorită proprie­tă­ților magice care sunt asociate cifrei 9. Din așa-numitul „buchet al celor nouă” fac parte, de exem­plu, arnica, valeriana, sunătoarea, mușe­țelul, lumânărica, menta, coada-șoricelului, țin­taura și pelinul.

Legătură cu lumea de dincolo

Doar puțini oameni dispuneau, pe vremuri, de tămâie adevărată. Înlocuitorul obișnuit îl repre­zen­tau rășinile locale de molid sau de pin. Un substi­tut important pentru tămâie era și ienupărul, folosit ca simbol al forței vitale și pentru alungarea puterilor întunecate.

Fumul ca legătură cu lumea de dincolo juca un rol important și în cadrul unor culturi din regiuni îndepărtate. În Roma antică, oa­menii stabileau „per fumum”, adică prin fum, o legătură cu zeii, în ca­drul ceremoniilor în care se adu­ceau jertfe – de aici provine cu­vân­tul „parfum”. Fumigațiile cere­mo­niale sunt adânc înră­dăcinate în nume­roase culturi. Inclusiv în creș­tinism: tămâia și smir­na    fac parte din proce­sul de binecu­vân­tare și purificare din timpul slujbelor și pro­cesiu­ni­lor religioa­se.

Tămâia și smirna sunt esențiale pentru toate fumigațiile dato­rită numeroaselor refe­riri care se fac la ele în Vechiul și Noul Testa­ment. Ele provin din regiunile aride ale Africii de Nord și ale Africii ecuatoriale și erau conside­rate prețioase încă dinainte de epoca creștină. Magii i-au oferit Pruncului Iisus aflat în iesle aur, tămâie și smirnă – iar valoarea acestora nu era doar materială, ci și spirituală. Tămâia și smir­na simbolizează virtuți pământești complementare și principiul unitar al masculinului și femininului, al susului și al josului, al rațiunii și al sentimen­telor. În timp ce tămâia este încărcată energetic și subliniază nota de vârf masculină (susul), rășinile de smirnă transmit emoționalitatea feminină și ancorarea în pământ (josul).

Desigur, în acest sens joacă un rol și efectul stimulant al „fumului de tămâie” inhalat, în jurul căruia s-au creat multe legende și care face și azi obiectul unor dezbateri. În urmă cu câțiva ani, încă se mai spunea că tămâia ar conține THC (tetrahidrocanabinol), substanța activă prezentă și în cannabis, ceea ce a provocat discuții aprinse. Însă acest lucru nu a putut fi demonstrat științific până acum, iar spiritele s-au calmat. Cert este, în schimb, că arderea unor cantități mari de tămâie în încăperi închise poate pro­voca poluarea acestora, ducând la amețeală și stări de leșin.

Cum se realizează ceremonia

În orice caz, tămâia și smirna constituie în continuare baza multor amestecuri folosite la fumigații și sunt completate cu alte rășini, pre­cum chihlimbarul, cu ierburi uscate, rădăcini (ca angelica și iarba-mare) ori cu fructe, co­nuri și semințe. Cele mai cunoscute sunt aromele amare și condimentate de salvie, pelin, ienupăr sau cim­bru. Există însă o mare varietate de alte plante, pre­cum iarba-zimbrului, lavanda, coada-șori­ce­lu­lui, roinița, eucaliptul sau sunătoarea, care con­tribuie, fiecare în parte, cu o notă aparte. Pentru sărbători    există potpourri-uri gata preparate, dis­po­­nibile în magazinele de specialitate.

De asemenea, este necesar un vas termo­re­zistent sau un arzător de tămâie, cu o sită metalică permeabilă la aer, dar deasă. Pe sită se presară nisip, iar deasupra se așază, cu ajutorul unui clește, cărbunele incandescent folosit la fumigații. Pentru zdrobirea rășinilor sau semințelor mari se folosește un mojar. Materialul pentru fumi­ga­ții se pune apoi pe cărbunele încins, iar fumul se împrăștie în încăpere cu ajutorul unei pene mari. Pentru o fu­migație sunt necesare doar 1–2 lin­guri de amestec. În cazul unui pre­pa­rat făcut în casă, rășinile și plan­tele ar trebui amestecate în proporție de 1:4.

Bucurați-vă mai apoi de mo­men­tul magic din timpul fumi­ga­țiilor, în care sufletul plantelor se dezvăluie, permițându-ne să întrezărim pentru un scurt moment o latură a lucru­rilor care ne rămâne altfel ascunsă.

Ce plante se pretează bine la fumigații

Rășini: tămâie (Boswellia), smir­nă (Commiphora), mastic (Pistacia), benzoină (Styrax), lemn de santal (Santalum), chihlimbar, brad (Abies), pin (Pinus), cedru (Cedrus), molid (Picea), Palo santo (Bursera)

Partea aeriană a următoarelor plante: arnică, pelin, verbină, euca­lipt, sunătoare, mușețel, lumânărică, lavandă, dafin, iarba zimbrului, roi­niță, mentă, vetrice, rozmarin, coada-șoricelului, țintaură, cimbru.

Lemne/rădăcini/scoarță: iarbă-mare, ambră, galbanum, soc, ghimbir, iris, Palo santo, lemn de trandafir, ienupăr, scorțișoară, cistus, zadă.

Amestec pentru fumigarea casei: salvie, cimbru, crețușcă, sulfină, mușețel, vițelar, iarba zimbrului, mentă, isop.

Buchetul celor 9 plan­te pentru nopțile din­tre Crăciun și Bobo­tea­ză: ace de molid, rășină de molid, ienupăr, pelin, su­­nătoare, lumânărică, soc, pin (conuri și ace), pelin.

Amestec pentru a obține o stare de deta­șare: aici intervin proprietățile speciale ale zadei, care ne conferă o senzație eterică și de lejeritate. Un amestec din acele, conurile, lemnul și rășina acestui conifer ne induce, în timpul fumigațiilor, o stare plăcută, de liniște sufletească.