Pentru toată lumea, luna Decembrie e un moment de bilanț înainte de trecerea în noul an. Pentru noi, românii, Decembrie n-ar trebui să însemne doar evaluarea eventualelor progrese față de anul precedent, ci și față de reperul istoric 1989. Într-un moment în care nostalgia e tot mai puternic manipulată în scopuri politice, apelul la puțină memorie începe să devină un act de sănătate socială. Iar dacă azi, după 37 de ani de democrație originală, libertatea de exprimare sau cea de conștiință le pot părea unora simple mofturi, concepte prea subtile, rămân destule alte comparații între 1989 și 2025, cât se poate de flagrante, chiar dacă nu atât de emoționante ca „fake”-urile realizate cu ajutorul Inteligenței Artificiale care storc șiroaie de lacrimi pe rețelele sociale din România.
Unul dintre reperele tari ar fi, bunăoară, libertatea de mișcare: în anii ’80, să ieși cu bune motive profesionale, fie doar și pe undeva prin Blocul de Est, era o grozăvie care presupunea să dai cu subsemnatul pe la Securitate, dacă nu să fii însoțit de o „umbră” peste tot. Să pleci de capul tău se lăsa fie cu împușcarea la granița cu Ungaria sau pe Dunăre, spre Iugoslavia. (Culmea, nici atunci nu se fugea spre Rusia!) În 2025, avem câteva milioane de români care trăiesc în Uniunea Europeană și au deplină libertate de mișcare și acces la piața muncii, după propriile interese. Și asta, vorba reclamei, „doar cu buletinul”…
Apropo de libertatea de mișcare: conform estimărilor economiștilor, românii au cheltuit în 2025 peste 10 miliarde de euro în vacanțe în străinătate. Nu doar că putem să plecăm unde vrem, dar ne și „prisosesc” niște sume de bani care, nu demult, însemnau, adunate, mai multe împrumuturi de la Fondul Monetar sau Banca Mondială, ca să plătim pensiile și salariile și să o ducem cumva de la un an la altul. Vacanțele afară nu sunt, desigur, un moft, dar erau, din toate punctele de vedere, o excepție pe vremea comunismului. Doamne ferește să-ți rămână prin buzunarele sacoului restul de la o cafea la Milano, că riscai să faci pușcărie pentru deținere de valută străină!
Că, în anii ’80, nu puteai ieși din țară e una, dar nici n-aveai de nici unele aici, la noi. Dacă scăpai în Ungaria, te întorceai cu plasele pline de gumă de mestecat și de ciocolată, care la noi, ori nu se găseau, ori aveau o calitate oribilă. Toate țările comuniste o duceau mai bine ca noi, poate cu excepția Albaniei. Până și de la bulgari ajunseserăm să „furăm” televiziune! Azi, indicele consumului individual real pe cap de locuitor, ajustat cu standardul puterii de cumpărare (un indicator mai relevant pentru nivelul real de trai al omului de rând, decât PIB-ul pe cap de locuitor) plasează România peste țări ca Polonia, Cehia, Grecia, Slovacia, Estonia, Bulgaria, Ungaria și Letonia și, nu departe de Portugalia sau Spania, ceva de neconceput în anii crunți ai tranziției.
E atât de schimbătoare lumea de azi, că nu mai poți ști ce urmează de la o lună la alta. Dar, dacă va fi să ne lovească cândva nostalgia și pe noi, cei ce am prins primul sfert al anilor 2000, măcar să o ducem și noi mai bine decât azi – cel puțin la diferența dintre cum o ducem acum, față de cum o duceam în 1989…
