Nireș, Vechea, Vultureni, Răchițele, Țaga, Cornești, Borșa, Ciurila, Mintiu Gherlii, Aluniș, Câțcău, Chiulești sunt cele mai noi popasuri transilvane în care bibliotecile pe roți ale Asociației „Cărțile pe față” s-au întâlnit cu copiii. Proiectul BookTruck a pornit în urmă cu patru ani, din dorința de a aduce cărțile cât mai aproape de copiii din zonele rurale, a le stimula astfel creativitatea și a combate abandonul școlar.

„Mâinele meu e în cărțile din mâinile mele”

– Bibliotecile mobile nu reprezintă prima campanie a ascociației, aveți un istoric bogat în încercarea de a face oamenii să citească.

– „Cărțile pe față” este o campanie și o asociație cu o vechime de aproape 12 ani și o misiune clară și importantă: aceea de a-i convinge pe oameni să citească cel puțin două cărți pe lună. La final de an 2013,    îmi făcusem o serie de rezoluții: să mănânc mai sănătos, să fac mai multă mișcare și să citesc mai mult. Aveam 28 de ani și tocmai citisem cartea „Cum îți vei măsura viața?” de Clayton M. Christensen, care m-a făcut să înțeleg că mâinele meu e în mâinile mele și în al cărților din mâinile mele. Mi-am dat seama că vreau să adaug ceva lumii, că sunt sănătos și privilegiat și că poate e momentul să scot la suprafață idealismul a cărui sămânță o aveam în mine din liceu de când am început să iubesc cărțile, mulțumită profesoarei de română, doamna Mariana Muthu, iar modelele mele erau Adolescentul miop, Micul Prinț, Prințul Mîșkin și Don Quijote. Am reluat cititul susținut, și de atunci, aproape în fiecare zi citesc minimum o oră dimineața cărți de idei, de non-ficțiune, ca să înțeleg pe ce lume trăiesc, iar seara, un roman sau poezie, ca să uit pe ce lume trăiesc. După doar câteva săptămâni în care am citit mai mult, mi-am dat seama că îmi face foarte bine, sunt mai    creativ, îmi vin mult mai ușor idei și soluții la provocări. Am îndrăznit să îi încurajez și pe alții să citească și așa am început să îmi dau Cărțile pe față, adică să postez pe rețelele de socializare poze în care fața îmi era acoperită de o carte pe care o recomandam. Am sperat că toți prietenii mei de pe internet vor face la fel, dar nu a fost așa. Am propus unei librării să ofere 10% reducere la cărți tuturor celor care își dau Cărțile pe față. Promoția a devenit o știre, și în câteva zile erau sute de oameni care promovau astfel cititul. Am continuat cu o serie de campanii jucăușe: cabinet stomatologic anti-cariat, salon de carte la salonul de înfrumusețare și campania „aranjează-te cu volum” (primeai un aranjat gratuit dacă donai o carte), service auto cu bibliotecă, unde primeai o carte la schimb când lăsai mașina la reparat, semne de carte cu mesajul „Dacă aștepți un semn pentru a citi o carte, aceste e semnul”. Cele mai cunoscute campanii realizate în Cluj-Napoca au fost „Citești în autobuz și călătorești gratuit” și „Intrare gratuită la grădina botanică dacă ai o carte la tine”. Zeci de mii de oameni au beneficiat de ele. Dar impactul și mai important este în ochii celor care i-au văzut pe oameni citind și cărora li s-a făcut și lor poftă să citească.

„O bibliotecă pe roți”

– Ce te-a făcut să pornești cu cărțile la drum?

– În 2014, am aflat de inițiativa lui Antonio la Cava, un învățător din sudul Italiei, care, după ce s-a pensionat, a transformat o mașină pe trei roți într-un Bibliomotocaro. Atunci mi-am spus că asta o să fac și eu la pensie, o bibliotecă pe roți, cu care o să merg prin sate să le citesc copiilor și să le împrumut cărți. N-am mai așteptat    pensia, pentru că a venit pandemia, și în vara lui 2020, am stat la părinți la țară. După ce mi-am terminat de citit cărțile, am întrebat dacă există bibliotecă în comună. Am aflat că teoretic există, dar practic nu funcționează, ceea ce din păcate e la fel în majoritatea satelor. În satul părinților veneau dubițe cu megafon din care se auzea: „Avem pâine, pâine avem!”. Atunci mi-am zis că e musai să facem și noi o bibliotecă ambulantă, să îi punem megafon și să mergem pe ulițe „Cărți avem, haideți la cărți!”. A durat mai mult de un an să găsim resursele ca să facem prima bibliotecă mobilă. Am inaugurat-o chiar în satul părinților în Iulie 2021.

„Cea mai tare bibliotecă pe roți din lume”

– Cum s-au adunat cărțile, ce titluri și genuri le propuneți copiilor?

– Dubițele noastre au în jur de 1500 de cărți putere fiecare. Pe locul unu sunt titluri pentru copii, dar avem câteva sute și pentru părinți și profesori. Majoritatea cărților sunt donate, dar cumpărăm tot mai des cărți din cele cerute de copii, cărți cu animale, prințese, aventuri. Cei mai mari știu mai precis titluri și autori. Ne cer atât din programa școlară, cât și ce vor ei să citească separat. La mare căutare sunt „Harry Potter”, „Micul Prinț”, „Libelula” de Doina Gecse-Borgovan (roman despre prima iubire), cărți despre fotbal, fantastice, romane grafice, educație financiară, de psihologie.

– Cum au loc, practic, „descinderile” voastre, cum vă alegeți traseele, cât timp rămâneți într-un loc?

– Școlile ne cheamă. În sate stăm câte o zi, copiii împrumută cărți până la următoarea vizită, intrăm la ore și citim cu cei mici, iar cu cei mai mari facem cluburi de lectură, ateliere interactive, întâlniri cu scriitori, actori, sportivi și oameni de diverse profesii care le sunt un fel de cărți vii și îi ajută pe copii să își extindă orizontul. Acum avem trei „BookTruck”-uri, cu care servim mai mult de 5000 de copii din peste 40 de școli de la sate, din județul Cluj. Am observat că impactul este cu atât mai mare cu cât reușim să ajungem constant la ei, măcar o dată pe lună. Periodic, le facilităm copiilor și vizite la Cluj-Napoca, la evenimente: de la proiecții de film și concerte de muzică clasică, la conferințe și întâlniri cu autori.

– Ce reacții primiți de la copii, care e relația lor cu cartea în epoca telefoanelor smart?

– Am observat că, uneori, copiii de la sate citesc mai mult decât copiii de la oraș și pentru că nu au atât de multă aparatură și distrageri. Când îi vizităm, este o adevărată sărbătoare în școală. Nu de puține ori, copiii ne-au spus, după o zi petrecută împreună, că e cea mai frumoasă zi din viața lor. De curând avem și o cabină foto și le facem poze copiilor cu cartea împrumutată în mână, lângă biblioteca mobilă, și le oferim pe loc câte un semn de carte cu poza lor. Uite ce mesaje primim de la copii: „Datorită vouă, am descoperit că cititul este o plăcere. Mi se pare mai interesant să citesc în aer liber. Cărțile voastre ne ajută să ne dezvoltăm vocabularul și să acumulăm multe cunoștințe noi. Vă aștept de fiecare dată cu entuziasm pentru a descoperi o nouă carte interesantă.” „Este cea mai tare bibliotecă pe roți din lume. Când sunt în preajma oamenilor de la BookTruck, uit de toate problemele.” În această perioadă, avem două campanii: Bradul din cărți e o invitație către companii și comunități să facă un brad din cărți de Sărbători și în Ianuarie să îl trimită către noi, și Moș Cărțiciun. La ambele campanii, cărțile trebuie să fie în stare bună și tipărite după anul 2000. Ne ajută în mod deosebit cărțile pentru copii, de la grădiniță la clasa a 8-a. Mai multe detalii, pe site-ul nostru booktruck.ro. Cred că lectura e o formă de grădinărit, în care, rând cu rând, ne cultivăm pe noi. M-aș bucura să fim cât mai mulți care facem asta.