Visul unui beduin vlah
Sus, la cortul lui Ramadan, am povestit până la venirea nopții. Cerul s-a umplut de stele, munții au devenit niște cărbuni încinși, aerul deodată s-a parfumat și a devenit dulce. Simți acest miros?, m-a întrebat Mahmoud. Este miskalil, o plantă ce crește în stânca muntelui, și doar noaptea parfumează aerul. Parfumul acela mi s-a părut un dar al muntelui arid, o compensație delicată pentru austeritatea peisajului. Luna s-a ridicat peste sat și totul a devenit ca un vis auriu. L-am întrebat pe Mahmoud ce își dorește el cel mai mult? „Vezi luna?, mi-a răspuns. Visul meu este ca și cum aș vrea să ating luna. Visul meu este să ajung într-o bună zi, împreună cu tatăl meu, în România, înapoi la pământul străbunilor noștri. Incha Allah! (Să dea Dumnezeu!)”.
