“Să-ți faci vara sanie și iarna car” zice o vorbă din bătrâni. În termenii savanți de politici publice, asta se traduce, printre altele, prin previziune și predictibilitate. Ceea ce țăranul român, cu bunul său simț gospodăresc, găsea absolut firesc, e tot mai greu de văzut în practica administrativă a zilelor noastre. Suntem la mijloc de Martie, în primăvară, iar guvernul de-abia a reușit să închege, cu chiu, cu vai, bugetul pe care ar fi trebuit să-l aibă pregătit din toamna trecută. Când și cum va trece, rămâne de văzut – spectacolul politic e garantat în zilele ce vin.
Faptul că bugetul nu e încă votat și pus în aplicare nu se datorează, cum s-ar putea crede, economiștilor din subordinea premierului Ilie Bolojan, care n-au fost în stare să pună ordine în niște cifre (așa proaste, cum arată ele în ultima vreme), ci de vină sunt cele patru partide din coaliția de guvernare, care nu reușesc să ajungă la un consens, privind prioritățile, respectiv direcțiile în care să meargă țara în lunile ce vin. Nu mai e de mult o noutate că PSD, principalul partid din arcul guvernamental, se poartă de parcă ar fi principalul partid de opoziție. Ziua votează ordonanțe în Guvern și legi în Parlament, seara urlă la TV, că e vina premierului și că ei n-au nimic de-a face, sperând să-și mai “coafeze”, astfel, procentele din sondaje: “Țara arde și baba se piaptănă”! Miza nu e – să fim serioși! – mai justa chivernisire a banului public și nici grija pentru cei amărâți: cât timp PSD se plânge de “bieții votanți”, părinții pensionari ai mai-marilor din partid își permit să-și cumpere scări întregi de apartamente, în blocuri de lux, sau vile de milioane, în destinații exotice din străinătate. Nu, miza e, cum a fost mereu în ultimii 20 de ani, înfruptarea clientelei partidelor din bunăstarea țării. Cum România, stoarsă, efectiv, de guvernarea lui Marcel Ciolacu, a ajuns pe deficit, sunt mai puțini bani de sifonat, așa că lupta pentru ei e mai dură ca oricând. “Cine fură azi un ou, mâine fură un bou!”, zice o altă vorbă din bătrâni. Le e greu și politicienilor noștri să se mai mulțumească cu un ou, când ei fură cirezi întregi de ani de zile. Paradoxul e că, tot tergiversând încropirea unui buget, liderii partidelor i-au lăsat fără bani tocmai pe primarii din teritoriu, pe care își sprijină controlul politic și prin care, de cele mai multe ori, se sifonează banii (vezi scandalurile pe sumele rezervate faimosului Program “Saligny”). Revenim la înțelepciunea strămoșească: “Unde nu-i cap, vai de picioare!”.
În fine, printre scopurile unui buget e și acela de a anticipa și preveni eventuale situații excepționale – ceva extrem de important, mai ales în lumea imprevizibilă de azi. “Bani albi pentru zile negre”, cum ne învață înțelepciunea populară. Ei bine, după ce Marcel Ciolacu a devalizat, efectiv, Fondul de Rezervă al țării pe pomeni electorale, acum ne trezim în situația de a avea un proiect de buget care, în încercarea de reducere a uriașului deficit, nu are nicio marjă de mișcare în contextul noii crize provocate de conflictul din Iran. “Banii albi” s-au dus, tot ce putem spera e ca măcar “zilele negre” să nu țină prea mult…
