– Parlamentul României a aprobat zilele trecute solicitarea Statelor Unite ale Americii de dislocare temporară a unor echipamente și forțe militare suplimentare, în baza acordului de parteneriat. E justă poziția autorităților noastre de a accepta solicitarea americană? Sporește ea securitatea României, așa cum susține președintele Nicușor Dan, sau vine la pachet și cu anumite riscuri, în contextul conflictului din Orientul Mijlociu?
– Decizia de a accepta solicitarea americană în contextul unui război controversat, asupra căruia SUA nu și-au informat și nu și-au consultat aliații din NATO, este în primul rând o decizie politică și abia apoi o decizie militar-strategică. Cu alte cuvinte, România a decis să ignore problemele de drept internațional și regulile de angajare ale NATO, pentru a se dovedi un partener fidel al SUA, cu prețul izolării de restul aliaților din NATO, care au refuzat să fie implicați în aventura iraniană a lui Donald Trump. Fiind un stat slab politic și militar, România a acceptat fără obiecții solicitarea SUA, în baza acordului de acces la bazele noastre militare din cadrul parteneriatului strategic cu SUA. Din păcate, autoritățile române nu au avut curajul să le spună românilor adevărul: echipamentele amplasate de armata americană la bazele de la Kogălniceanu şi Turda nu sunt defensive, ci echipamente de suport – realimentare și monitorizare – pentru acțiuni ofensive. Pentagonul nu a ascuns acest lucru, cerând permisiunea de staționare doar pentru 90 de zile. Deci nu au venit să ne apere de Rusia pe termen lung, ci pentru că aveau nevoie de un punct de sprijin în războiul din Iran. De altfel, SUA au retras o parte din contingentul său de la Kogălniceanu, desfășurat pentru a apăra granița de Est a NATO. Deși România dispune de mijloace militare de apărare împotriva unui eventual atac iranian asupra instalațiilor SUA, iar rachetele iraniene nu au cum să treacă de Turcia fără să fie doborâte, nu putem exclude orice risc, mai ales cel al unor atentate teroriste sau al unor atacuri cibernetice. În loc să ne asigure că suntem în siguranță, autoritățile ar fi trebuit să ne avertizeze asupra riscurilor și să ne pregătească pentru un atac, fie el și ipotetic. Pe scurt, pusă într-o situație dificilă, România le-a refuzat cetățenilor săi adevărul și a pariat, fără rezerve, pe Donald Trump. Vom vedea curând dacă a fost o decizie înțeleaptă sau nu.
– În mai puțin de o lună, pe 12 Aprilie, în Ungaria vor avea loc alegeri parlamentare. Care sunt șansele ca opoziția condusă de Peter Magyar să îl înlăture de la putere, după 16 ani, pe premierul Viktor Orbán? Ce ar însemna pentru România și pentru regiune o schimbare de putere în țara vecină?
– Șansele partidului Tisza de a învinge Fidesz-ul lui Viktor Orbàn pe 12 Aprilie sunt în creștere, sondajele cele mai prudente creditându-l cu un avans de 10% în preferințele alegătorilor. Se pare că o bună parte din societatea maghiară, mai ales din mediul urban, din rândul tinerilor și al elitelor profesionale, se mobilizează masiv pentru a sparge monopolul premierului iliberal asupra puterii. Două partide de opoziție s-au retras din cursa electorală, pentru a-i ușura sarcina lui Peter Magyar, iar lista sa de candidați la funcțiile de miniștri cuprinde profesioniști de prestigiu din mediul privat. Totuși, analiștii ne îndeamnă la prudență, deoarece Viktor Orbàn a modificat legislația electorală și granițele circumscripțiilor, astfel încât să facă extrem de dificilă o victorie categorică a opoziției, și nimeni nu se așteaptă ca el să accepte cu ușurință o înfrângere. Totodată, Orbàn beneficiază de sprijinul nemijlocit al strategilor lui Putin și duce o campanie extrem de murdară și agresivă, agitând spectrul unui atac ucrainean asupra Ungariei. Admițând că dorința de schimbare a tinerilor și a elitelor profesionale din mediul urban va genera totuși un rezultat favorabil partidului Tisza și aliaților săi, ea nu le va asigura probabil acestora majoritatea de două treimi, necesară pentru a schimba legile prin care Fidesz a transformat Ungaria într-un stat iliberal și pentru a-i îndepărta pe susținătorii lui Orbàn din posturile cheie deținute în justiție, în media și în instituțiile statului. Totodată, Magyar a declarat în campanie că se opune înarmării Ucrainei și integrării ei în UE. Rămâne de văzut în ce măsură Comisia europeană îl va determina să fie mai flexibil, în schimbul deblocării fondurilor europene, reținute de Bruxelles. Nu ne așteptăm însă ca Magyar să renunțe la controlul asupra maghiarilor dinafara granițelor, deci și din România. Până la urmă, și el tot din Fidesz se trage, doar că se opune corupției, iliberalismului și exceselor fostului său partid. În rest, este o mare necunoscută.
