Este păcat să ținem liliacul, părăluțele sau be­go­niile în vază. Tot le-am tăiat! Datorită gus­tului lor special, este mult mai util să le folo­sim la prepararea bucatelor, mai ales a celor dulci și con­dimentate.

Prima oară, pentru a mânca o floare este necesar un oarecare efort. Mai întâi că sunt gingașe și ne-am obișnuit să le admirăm. Apoi, pentru că interdicții atât de des auzite în copilărie – „nu băga în gură, e otrăvi­toare” – ni s-au întipărit adânc în minte. Deși surprin­zător de multe flori sunt comestibile și ne oferă o paletă largă de gusturi, de la cel dulceag până la cel piperat. Dar așa cum se întâmplă cu tot ce este bun și frumos, florile comestibile nu cresc pe toate drumurile. Este adevărat că panseluțele pe care le găsim de vânzare la piață sunt superbe, dar ele au fost tratate cu preparate împotriva dăunătorilor și nu pot fi consumate. Flori netratate – tăiate sau la ghivece – există doar la cul­ti­vatorii bio, în grădina proprie sau pe pajiștile nepo­luate.

Pentru necunoscători, prezentăm în cele ce ur­mează câteva specii de flori ce pot fi mâncate fără grijă și chiar un meniu compus din trei feluri de bu­cate cu flori.

Părăluța

Gingașa dar rezistenta floricică face cinste denumirii ei latine „Bellis perennis”, înflorind vreme de șapte luni pe an.

Perioada de înflorire: între martie și septembrie.

Locul preferat: pajiștile însorite.

Utilizare în bucătărie: florile tocate dau un gust de nucă, încorporate în salate sau presărate pe pâinea unsă cu unt. Ținuți în oțet, mugurii pot fi confundați ușor cu caperele. Pentru a-i conserva, se presară 2 pumni de muguri cu 1/2 linguriță de sare, se lasă trei ore să se pătrundă, se fierb puțin (doar câteva clocote) în 125 ml oțet de plante și se țin două săptămâni în borcane închise ermetic.

Rucola

În timpul perioadei de înflorire, ru­cola (Eruca sativa) are o dublă utilizare: peta­lele albe și delicate sunt puternic condimentate, iar frunzele devin mai groase și mai tari, ambele putând fi folosite cu succes în salatele de vară, proaspete și crocante, care nu trebuie să se înmoaie prea repede.

Perioada de înflorire: mai-iunie.

Locul preferat: pe marginile însorite sau ușor umbroase ale drumurilor, dar și în ghivece sau straturi.

Utilizare în bucătărie: florile sunt foarte potrivite pentru supe și salate (sunt și decorative). Tăiate mă­runt, conferă garniturilor – cartofi sau tăieței – o iuțeală decentă.

Liliacul

Parfumul timpuriu-văratec al lilia­cu­lui (Syringa vulgaris) este cu totul deosebit, dar intensitatea lui este maximă doar în natură, pe tufă. Pentru că nu se „la­să” conservat ca ulei eteric. În parfumuri și în apele de toaletă se găsește doar o „copie” sintetică. Tufele din grădini, cu florile lor albe sau violete, ating o înălțime de până la 5 m. Dar liliacul de cu­ltură – de ex. cel pitic – nu crește mai mult de 1,50 m și poate fi ținut și pe balcoanele mari­lor orașe.

Perioada de înflorire: mai-iunie.

Locul preferat: cele cu soare puternic.

Utilizare în bucătărie: mai ales în dulciuri, ca de­cor aromat. Parfumul lui intens conferă zahărului și siro­purilor din petale o notă florală.

Caprifoiul

Este o floare care se cațără ca o că­­pri­ță, preferă, însă, zidurile ca­selor. În func­ție de specie, florile în formă de trompetă sunt albe, gălbui sau roșii. Atenție, însă, la boabele plantei: sunt fade și con­sumate în cantități mari produc văr­sături.

Perioada de înflorire: mai-iu­nie.

Locul preferat: cele însorite, dar și puțin umbroase, cu pământ mai degrabă umed. De asemenea, gar­durile verzi și copacii – pe care se poate cățăra ușor.

Utilizare în bucătărie: aroma plăcută a caprifoiului (Lonicera ca­prifolium) merge de minune cu cocktail-urile și cu salatele de fructe, cărora le întregește gustul cu o notă de miere.

Begonia

Florile ei stufoase, galbene, roz și ro­șii fac din begonie (Begonia se­mper­florens) o plantă clasică pentru balcoane.

Perioada de înflorire: între mai și octombrie.

Locul preferat: cele cu umbră puțină sau mai deasă, cu multă umezeală. Nu crește decât ca plantă de cultură.

Utilizare în bucătărie: petalele mici și crocante dau o notă acrișoară mâncărurilor cu pește și salate­lor. Florile sunt perfecte ca decor dulce pentru de­serturi. Se ung cu grijă petalele cu albuș bătut ușor, se presară cu zahăr tos foarte fin, se pun pe un grătar și se lasă să se usuce 1-2 zile, până ce se întăresc. Pot fi păstrate până la două săptămâni, împachetate în hârtie de pergament și închise într-o cutie.

Panseluța

Este o specie de viorea, comes­tibile fiind atât panselele de grădină, cât și cele mai mici, sălbatice (Viola tricolor).

Perioada de înflorire: martie-iulie.

Locul preferat: cele însorite sau ușor umbroase. Panseluța sălbatică se găsește pe marginea drumu­rilor și a ogoarelor și pe pajiștile naturale.

Utilizare în bucătărie: ce-i drept, petalele deli­cate sunt mai degrabă neutre ca gust, dar optic „îm­bo­gă­țesc” în mod remarcabil salatele și deser­turile. Fru­moa­se – în paharele cu șampanie sau pur și sim­plu cu apă – sunt și cuburile de gheață cu panseluțe.

Ciuboțica-cucului

Florile galbene și plăpânde sunt reco­mandate de medicina naturistă în curele de primăvară pentru stimularea metabolismului. Și alte specii, precum Primula ela­tior, sunt comestibile, dar cea veritabilă, Primula veris, are un gust și un par­fum evident mai intense.

Perioada de înflorire: între martie și iunie.

Locul preferat: pajiștile și ponoarele însorite, cu umiditate suficientă. Plantele sălbatice cresc mai mult în sudul decât în nordul țării, dar pot fi și culti­vate în grădini.

Utilizare în bucătărie: gustul dulce intens amin­teș­te de cel al mierii. Din flori se prepară siropuri par­fu­mate, zahăr sau oțeturi. Aroma lor se potrivește și cu băuturile răcoritoare de vară, de exemplu cru­șonul de piersici.

Conservarea gustului

– Trei metode pentru înnobilarea aromelor –

Zahărul de petale pentru îndulcirea friș­căi, a deserturilor și a ceaiului: se lasă să se usuce 3-4 pumni de petale parfumate (de pildă, de trandafir, levănțică etc.). Se pun într-un borcan – în straturi alternative – cu 350 g de zahăr și se lasă 4 săptă­mâni să se pătrundă.

Siropul de petale, pen­tru a da gust apei minerale: se fierbe 1 l de apă cu 2 kg de za­hăr. Se taie felii 2 lămâi și se pun într-un borcan mai mare, îm­pre­ună cu 1-2 cești de pe­ta­le (de ex. de soc). Se toarnă dea­­supra siropul de zahăr, se acoperă cu un capac (etanș), se lasă să stea așa 2-3 zile și se strecoară printr-o sită fină.

Oțetul de petale pen­tru sosuri și marinate: se ames­tecă 500 ml de oțet alb (de vin) cu 1-2 pumni de petale, se toarnă în­tr-un borcan cu capac etanș și se lasă să se pătrundă 2-3 săptă­mâni. Se filtrează și se ține într-o sticlă decorativă.

Rețete cu flori: parfumate și delicate

Supă rece de roșii, cu muguri de flori

Ingrediente (pentru 4 per­soa­ne): 1 kg roșii coa­pte, 1 ceapă mică, 2 lin­guri ulei de măsline, 1 lin­gură oțet balsa­mic, 2 lin­guri sos de soia, 1 le­gătură bu­suioc, 1 lămâie, 180 g smân­­tână, sare, petale de lu­mi­nița-nopții, lim­ba-mie­lului (Borago officinalis), bu­su­ioc, rucola sau isop.

Mod de preparare: • Se curăță roșiile de pieliță, se ta­ie în patru și li se scot se­mințele (prin presare). Se taie ceapa mărunt și se călește în ulei. Se adaugă roșiile, oțetul și sosul de soia, se fierb încet, vreme de 5 minute, se mixează în blen­­der și se lasă puțin să se răcească. • Se ține la fri­gider să se răcească bine. Se taie fâșii frunzele de busu­ioc, se rade puțină coajă de lămâie, se presează o jumă­tate și se încorporează zeama, coaja și busuiocul, îm­preună cu smân­tâna, în supă. Se gustă de sare și se presară dea­su­pra busuiocul și celelalte petale.

Clătite cu petale de flori

Ingrediente (pentru 4 porții): 4 linguri de petale amestecate (panseluță, trandafir, mentă), 200 ml lapte, 2 linguri zahăr de petale, 1 priză sare, 2 ouă mijlocii, 170 g făină, 1 lingură unt, 200 ml frișcă bătută, 3-4 linguri marmeladă de măceșe, 300 g zmeură.

Mod de preparare: • Se toacă pe­talele și se pun în lap­te. Se adau­gă zahărul, sa­rea, ouăle și făina și se la­să aluatul să se odih­nească cir­ca 30 de minute. Se în­cinge un­tul într-o tigaie de teflon și se pră­jesc în el 8 clătite. Se pune pe foc ge­mul de mă­ceșe împreună cu zmeura, se în­fier­­bântă sosul și se servește lângă clă­tite, împreună cu frișca bătută.