• La început de vară, între 3 și 7 Iunie, iubitorii filmului sunt invitați la Sibiu pentru a participa la ediția aniversară a ESTE FILM Festival. Un eveniment cultural care de zece ani aduce în fața publicului filme europene contemporane, premiate internațional, dar mai rar întâlnite în circuitul comercial al cinematografelor din România •

Un vis și câțiva prieteni

– Ce spațiu și-a dorit să ocupe festivalul în viața culturală a Sibiului? În ce fel s-a schimbat această misiune de-a lungul edițiilor?

– Înainte să existe un festival propriu-zis, au existat pasiunea pentru film a Ioanei Ciuban (președintele Asociației Este Film și directorul festivalului) și încercările ei de a organiza proiecții de film de artă, în spații mai mult sau mai puțin improvizate, neconvenționale – pentru că orașul nu oferea prea multe variante, la momentul respectiv, în privința sălilor de cinema. La visul Ioanei s-au alăturat câțiva prieteni pe aceeași lungime de undă și așa s-a format o mică echipă. Întâi au existat cinecluburile, apoi, când am simțit că suntem pregătiți, a luat naștere festivalul. În sfârșit, exista la Sibiu un con­text în care puteam vedea filme art-house și chiar mai mult de atât. Era de fapt un spațiu de întâlnire fantastic între cinema și comunitate. Sigur că la început eram preocupați mai ales să aducem la Sibiu filme importante, premiate, care circulau foarte puțin în cinematografele din România. Între timp, peisajul s-a schimbat: au apărut mai mulți distribuitori interesați de cinemaul de autor, iar publicul are astăzi mai multe ocazii de a vedea astfel de producții. Tocmai de aceea, festivalul și-a extins treptat miza. Nu mai este vorba doar despre proiecții, ci și despre tot ce se construiește în jurul lor: întâlnirile dintre public și cineaști, discuțiile, componenta educațională și sprijinirea noilor generații de autori.

– Cum s-au desfășurat primele ediții? Ce public ați avut, ce provocări?

– Primele ediții au fost construite cu mult entuziasm și cu resurse limitate, așa cum se întâmplă mai mereu cu proiectele culturale independente. Poate tocmai de aici a venit efervescența primilor ani, chiar din lipsurile de tot felul, pe care reușeam să le acoperim totuși, pentru ca lucrurile să funcționeze. Eu și colegii mei am lucrat voluntar la proiect, până când au început să vină ceva fonduri, în timp. Proiecțiile se susțineau în mare parte din vânzarea de bilete, parteneriate, procente din încasări, orice ne ajuta să mergem mai departe. Provocările au fost de natură financiară, logistică, dar și de convingere a publicului larg că merită să acorde timp unor filme despre care nu știa mare lucru și care nu beneficiau de promovarea marilor producții comerciale. Cu toate acestea, deschiderea primei ediții de festival a avut loc într-o aulă universitară plină de spectatori. Pe lângă prietenii noștri, au venit și multe fețe noi, iar unii au rămas de-a lungul anilor. Dacă stau să mă gândesc, o parte din provocări au rămas aceleași, chiar dacă au trecut zece ani. Fondurile există, dar în fiecare an avem emoții privind obținerea lor. Săli de cinema avem mai multe și sunt acum bine echipate, dar încă poate fi o provocare să aducem spectatori la filme considerate „de nișă”.

„O conversație între public, ­­­filme și autori”

– Ce urmăriți în selecția filmelor, care este firul?

– În prezent, curatorii festivalului sunt Flavia Dima – pentru secțiunile de lungmetraj – și Călin Boto – pentru competițiile de scurtmetraje. Despre selecție pot spune doar că fiecare ediție propune o anu­mită perspectivă asupra lumii contemporane. Anul acesta, de exemplu, multe dintre lungmetraje vorbesc despre memorie – personală, istorică, colectivă – și despre felul în care ne raportăm la trecut pentru a înțelege prezentul și a imagina viitorul. În același timp, prin competițiile de scurtmetraj, dorim să oferim vizibilitate noilor generații de cineaști (atât din România, cât și din alte țări). Scurtmetrajele selectate ne arată ce îi preocupă pe tinerii autori, astăzi: identitatea, sentimentul de a nu-ți găsi locul, transformările sociale, relațiile personale, dar și nevoia de joc, experiment și libertate formală. Sunt filme care surprind lumea în schimbare prin ochii unor autori aflați la început de drum.

„Depășim granițe”

– Privind în urmă, care ar fi momentele de vârf în cei 10 ani?

– Una din cele mai mari schimbări este cea de anul acesta. În premieră la această ediție aniversară, programul introduce o secțiune competițională dedicată scurtmetrajelor internaționale realizate de studenți, care impune în prim-plan o nouă generație de cineaști din țară și din întreaga lume. Depășim prin asta granițele țării, dar și ale noastre personale.

În ceea ce privește amintirile mele, s-au adunat foarte multe în cei zece ani. De la pregătirile primei ediții de festival, în subterana Librăriei Habitus din Sibiu (un hub cultural minunat care nu mai există acum), până la provocările aduse de pandemie; ediția din 2020, desfășurată în întregime în spații exterioare, prima competiție de scurt­metraje din 2019, câștigată de Sarra Tsorakidis, cu un scurtmetraj devenit ulterior lungmetraj, proiectat anul trecut în festival. Și nu în ultimul rând, proiecțiile pentru cei mai mici dintre spectatorii noștri – râsetele lor și bucuria maximă rămase întipărite în mintea mea, mai ales că filmele pentru copii au deschis, de fapt, neoficial, festivalul de multe ori, fiind proiectate dimineața. Întâlniri cu cineaști și oameni din industrie care ne-au devenit apro­piați. Satisfacția serilor târzii de discuții, după proiecții, semn că ecourile filmelor sunt acolo, în spectatori. Fil­mele. Zece ani de filme alese și văzute împreună.

Dormitorul cu filme

– Ce ar trebui să știe amatorii de film despre ediția din acest an?

– În primul rând, că sărbătorim 10 ani de ESTE FILM Festival prin peste 50 de filme selectate și premiate la festivaluri importante precum Berlinale, San Sebastián, Locarno sau Toronto, cele mai multe filme fiind prezentate în premieră națională. Alături de acestea vor fi și alte programe curatoriate, precum In Frame (cu un focus pe Valul Negru Iugoslav) sau Dormitorul cu Filme și competiții de scurtmetraj dedicate noilor generații de cineaști. Festivalul va fi deschis oficial de „Wind, Talk to Me”, debutul în lungmetraj al cineastului sârb Stefan Dordevic, film câștigător al Marelui Premiu „Heart of Sarajevo”, în 2025. Proiecțiile și evenimentele din programul ediției aniversare vor avea loc în șapte spații din Sibiu: CINEGOLD, Teatrul Gong – unde se vor desfășura cele două secțiuni competiționale, Facultatea de Litere și Arte a ULBS, Cărturești din Promenada Mall, Consommé Bistro, Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu și Muzeul de Artă Contemporană din cadrul Muzeului Național Brukenthal. Acesta din urmă va găzdui, pe toată durata festivalului, o expoziție

pop-up de video art semnată de duo-ul artistic Silvia Amancei și Bogdan Armanu.

Dincolo de proiecții, ediția aniversară vine cu o serie de evenimente care extind dialogul dintre cinema și alte forme de expresie artistică. Publicul este invitat la proiectul de live collage realizat de colectivul RACOLAJ, care recompune cei 10 ani de istorie ai festivalului, și la expoziția de artă video Antifon, semnată de duo-ul artistic Silvia Amancei și Bogdan Armanu, curatoriată de Alex Mirutziu. Programul include și o întâlnire specială despre relația dintre literatură și cinema, cu Irina-Margareta Nistor și Marin Mălaicu-Hondrari, precum și un Atelier de mEȘTErit Filme, dedicat elevilor de gimnaziu și liceu.

Însă, cel mai mult ne dorim ca această ediție să fie o celebrare a comunității care s-a format în jurul festivalului. După zece ani, ESTE FILM nu înseamnă doar filme, ci și oamenii care au crescut împreună cu el. Iar ediția aniversară este, în egală măsură, despre trecutul acestui parcurs și despre următorii zece ani.