• Toamna, când frunzele încep să cadă, în bucătărie și în fitoterapie începe un nou sezon: rizomii, tuberculii, rădăcinoasele sunt acum pline de vigoare și se scot din pământ. Vă dezvăluim cum își fac simțite efectele •
Cerențelul cel condimentat

Aroma Crăciunului, proaspăt culeasă din grădină? Se poate! Deoarece partea subterană a acestei plante modeste, din familia Rosaceae, miroase a cuișoare. Motivul: rizomul grăsunel al cerențelului conține eugenol, substanța cu ajutorul căreia stimulează, de exemplu, digestia, elimină paraziții și atenuează durerile apărute ca urmare a problemelor dentare. În consecință, extractul alcoolic din Geum urbanum poate ajuta în cazul problemelor menționate. Sau rădăcina poate fi dată prin răzătoare pentru a aduce în fursecuri și în punci, aroma sărbătorilor de iarnă însoțită de o iuțeală condimentată.
Recoltare, păstrare, uscare
Recoltarea rădăcinilor începe la sfârșitul lunii Septembrie. În funcție de specie și de mărime, ele pot fi scoase din pământul afânat în prealabil cu ajutorul unei cazmale, sau cu mâna. După aceea, rădăcina principală trebuie curățată bine, iar rădăcinile laterale subțiri trebuie îndepărtate. Rădăcinile proaspete pot fi păstrate o scurtă perioadă la frigider sau pot fi congelate. Pentru uscare, rădăcinile mici se înșiră întregi pe o sfoară, iar cele mari se taie în felii și se înșiră, la rândul lor, asemenea mărgelelor unui colier, lăsându-le într-un loc umbrit și aerisit până se usucă bine. Alternativ se poate folosi un deshidrator.
Atenție: recoltați numai rădăcinile plantelor care se găsesc din abundență. Natura trebuie protejată.
Un astringent blând: rădăcina de sclipeți
Datorită culorii sale sângerii, în vremurile de dinaintea testelor de laborator, se credea că rizomul de Potentilla erecta trebuie să aibă legătură cu oprirea sângerărilor. Și, într-adevăr, rizomul uscat al acestei plante, care are patru petale galbene, conține, printre altele, aproximativ 20% taninuri cu puternic efect astringent. Prin urmare, extractul poate fi folosit și pentru vindecarea rănilor mici. În prezent, sclipeții sunt utilizați în medicina naturistă, mai ales în caz de diaree, fie ca tinctură, care ar trebui preparată cu alcool cu o concentrație ridicată, fie ca decoct, al cărui efect este ceva mai blând.
Luminița – tonic pentru imunitate
Germanii o mai numesc „rădăcina de șuncă”, deoarece luminița, care a fost denumită planta medicinală a anului 2026, are o rădăcină pivotantă, bogată în proteine, care era considerată odinioară un excelent tonic imunostimulent și a cărei suprafață tăiată are un frumos aspect marmorat, de culoare roz. Perioada optimă de recoltare este prima toamnă-iarnă din ciclul de viață al plantei; ulterior, organul care înmagazinează substanțele de rezervă devine lemnos. Rădăcina se consumă de preferință înăbușită ușor, cu ulei de măsline, lămâie și sare.
Un mic tubercul pentru intestin: topinamburul
Această plantă din familia Asteraceae, cu flori galbene și răspândire rapidă, nu este o plantă medicinală clasică, însă tuberculii săi, săraci în calorii și cu un gust care seamănă un pic cu cel de anghinare, sunt considerați deosebit de buni pentru sănătate. Mai ales microbiomul intestinal apreciază conținutul lor ridicat de inulină, care constituie o hrană valoroasă. Pe lângă fibre, topinamburul se remarcă prin cantitățile mari de minerale, vitamine, acizi grași omega și polifenoli. Persoanele predispuse la balonare sau care suferă de sindromul colonului iritabil ar trebui să obișnuiască treptat organismul cu inulina.
Cacao – antistres cu rădăcină de valeriană
Faptul că rădăcina de valeriană calmează nervii nu este o noutate. Se știe, de asemenea, că este necesară administrarea ei regulată, timp de mai multe săptămâni, deoarece efectul se instalează treptat. Dacă doriți să contracarați gustul aparte al ceaiului clasic de valeriană și hamei, puteți încerca această băutură: se înfierbântă 1/4 l de lapte vegetal, împreună cu câte o linguriță de rădăcină de valeriană tăiată mărunt și frunze de roiniță, precum și cu puțină scoarță de scorțișoară și anason, apoi se lasă să fiarbă la foc mic, aproximativ 10 minute. Se strecoară, apoi se încorporează 20 g de ciocolată (70%). Se savurează cu înghițituri mici.
Vindecătorul magic al oaselor: tătăneasa
Reputația rădăcinii groase, cu coajă neagră, care pătează degetele, e dezvăluită deja de denumirea ei populară de „iarbă întăritoare”. Rădăcina de tătăneasă este apreciată, într-adevăr, pentru marea ei putere vindecătoare în cazul contuziilor, entorselor, vânătăilor, precum și al problemelor de diferite tipuri ale articulațiilor și tecilor sinoviale care învelesc tendoanele. Tinctura se prepară de preferință din rădăcină uscată, folosindu-se alcool de 70%. Se găsește și în farmacii. În farmaciile pentru animale găsiți și alifie de tătăneasă (Osteocicatrat), cu efect excepțional în probleme legate de oase. Pentru comprese, se amestecă aproximativ 2-3 linguri de extract cu 1/4 l de apă. Se înmoaie un prosop în acest amestec, se stoarce bine și se aplică pe zona afectată timp de aproximativ 30 de minute.
Alte remedii cu tătăneasă
• Răni pe col – se prepară un decoct de tătăneasă: 2 lingurițe de pulbere de tătăneasă într-o jumătate de litru de apă (două căni) care se fierbe timp de 5 minute. Lichidul strecurat și răcit se pune în irigator și se fac spălături zilnice, timp de două săptămâni. După introducerea decoctului, bazinul se ține mai ridicat decât trunchiul, așa încât lichidul să ajungă în profunzime. O altă metodă de tratament este combinarea în proporții egale a tincturii de tătăneasă, de coada-șoricelului (se găsește în comerț) și de propolis, și evaporarea lor după metoda descrisă la obținerea extractului fluid. Se iau cu o seringă fără ac 5-8 ml din acest extract și se introduc în vagin, după care vreme de 15 minute faceți lumânarea, cu picioarele sprijinite pe un perete sau în altă poziție, cu bazinul ridicat. Tratamentul se face de unu-două ori pe zi, durează două săptămâni și este foarte eficient.
• Hemoroizi – se aplică extract fluid de două ori pe zi pe zonele afectate. (Rețeta extractului fluid: se pun într-o farfurioară curată 4-5 lingurițe, și se lasă vreme de 4-6 ore la evaporat, până când volumul scade de circa trei ori. Se obține o pastă închisă la culoare și foarte vâscoasă, cu efecte antitumorale și cicatrizante cu totul deosebite) Suplimentar, se fac clisme cu 200 ml de decoct de tătăneasă – o dată la trei zile (cel puțin). Se folosesc plante laxative și se introduc crudități în alimentație, pentru mărirea tranzitului intestinal. În locul extractului fluid, se pot folosi cu succes și unguentele de tătăneasă din comerț.


