Circulă pe internet o listă cu prețurile principalelor alimente, fructe și legume din România. Este o listă care vorbește de la sine de nivelul de viață al omului de rând, ocupat de dimineața până seara să caute mărfuri mai ieftine, în acord cu salariul lui modest sau cu pensia lui, abia mărită cu 14 la sută. Bunăoară, te trimite soția să cumperi apă plată, să nu mai bea de la robinet. Și ce să vezi? Apa plată este la același preț cu berea! „Dragă Lenuțo, în cazul ăsta, iau bere, nu mai iau apă”, glumește gospodarul. Dar nevasta îi mai dă o poruncă: dacă tot ai ajuns să iei apă, ia și nuci, să fac cozonaci pentru copii. „Dragă Lenuțo, nucile românești sunt mai scumpe decât nuca de cocos. Nu pot să iau! Sărmana gospodină! Vrea lapte dulce, dar e mai scump decât laptele bătut. Vrea biscuiți mai ieftini, fără ciocolată, dar nu știe că sunt mai scumpi decât ciocolata! N-a auzit că măslinele umplute cu gogoșari sunt mai ieftine decât măslinele umplute cu propriul sâmbure. Nici că vinul este mai ieftin decât strugurii. La rândul lor, merele sunt mai scumpe decât portocalele. Presupunem că omul este o ființă rațională. Atunci, de ce pixul cu mină este mai ieftin decât mina de pix fără pix? De ce cărțile sunt mai ieftine decât revistele? De ce muzica bună este mai ieftină decât muzica proastă? De ce ceasurile mici sunt mai scumpe decât ceasurile mari? Cum vă explicați că hârtia nescrisă, format A4, este mai scumpă decât hârtia gata tipărită? Știți sau nu știți, dar există o situație și mai tristă: oamenii neinstruiţi sunt mai „scumpi” decât oamenii valoroşi care, pentru a supravieţui, se „vând” ieftin. Iată un exemplu cutremurător, petrecut într-o stație de metrou din New York: un om cu o vioară a cântat șase piese de Bach, timp de 45 de minute. Circa 2000 de new york-ezi au trecut pe lângă el, mergând la slujbă. După 4 minute, o doamnă îi aruncă în pălărie un dolar. În 45 de minute, numai șase trecători s-au oprit să-l asculte. Circa 20 au aruncat niște bani din mers, în total 32 de dolari. După o oră, a terminat de cântat. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat, cu toate că era marele violonist Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. Vioara lui este estimată la 3,5 milioane de dolari. A cântat în multe săli din marile orașe ale lumii, unde un bilet costă cel puțin o sută de dolari. Nonvaloarea stăpâneşte azi mapamondul… Merele sunt mai scumpe decât portocalele…
P.S. Concertul a fost organizat de ziarul „The Washington Post”, ca un experiment social asupra percepţiei gusturilor şi priorităţilor oamenilor.
