Cu peste un an în urmă, când pandemia cuprinsese în viteză globul pământesc, firma “OncoGen” din Timișoara (un centru de fonduri europene pentru studierea terapiei cu vaccinuri în boala canceroasă) a translatat cercetarea (așa cum au făcut și cei de la “BioNTech”) spre obținerea unui vaccin contra SARS-Cov-2. În frunte cu directorul general, prof. dr. Virgil Păunescu, cercetătorii români au dezvoltat un prototip la sfârșitul lunii ianuarie 2020. După terminarea primelor teste, s-a stabilit eficiența de laborator asupra virusului, urmând ca, în câteva luni, să înceapă testele pe oameni. Încetiniți de lentoarea “Agenției Medicamentului”, dar mai ales de lipsa de fonduri (2 milioane de euro în prima fază, 3 milioane în faza finală), experimentele au pierdut primul tren. Fapt la care a contribuit și lipsa de interes și de înțelegere a guvernanților, care au sabotat șansa finalizării produsului “OncoGen”. Așa s-a ajuns ca un posibil triumf al cercetării românești să fie solicitat de Universitatea Tubingen din Germania, spre finalizarea cercetării și omologarea intrării în producție. Noutatea absolută: imunitatea vaccinului OncoGen durează 17 ani! Dacă vaccinurile Pfizer-BioNTech, Moderna, Johnson&Johnson și Oxford-AstraZeneca asigură imunitatea până la 9 luni, invenția românească de la Timișoara, care se va fabrica în Germania, va asigura o protecție uluitoare: 17 ani! Autorii senzaționalei invenții sunt, alături de profesorul Virgil Păunescu, imunologii Florina Bojin Gavriliuc și Michael Bogdan Mărgineanu. Așadar, pentru cinci milioane de euro, România pierde primatul unui vaccin de excepție. Într-o declarație de presă, profesorul Păunescu spune cu multă tristețe: “Noi am spus încă din ianuarie 2020 că am putea avea vaccinul, și am primit o căruță de înjurături, că nu se poate termina un vaccin într-un an. Dar vă asigur că România a ratat o mare șansă”. De precizat că vaccinul OncoGen nu se bazează pe crearea de anticorpi, precum vaccinurile americane de tip ARN Mesager, ci pe dezvoltarea imunității celulare (limfocite T citotoxice), fenomen care adoptă o tehnologie modernă, aplicabilă în cancer. Invenția românească elimină injecțiile, folosind administrarea de spray-uri nazale. Încă din iulie anul trecut, în presa străină au început să apară studii care confirmau că premisele vaccinului din Timișoara sunt corecte. Astăzi, se vorbește intens de necesitatea unei fabrici de vaccinuri în România, dar nu se spune nimic de “trenul istoric” pierdut în gara Timișoarei. Dar, chiar dacă îl vom lua în Germania, el va duce către succes. Cu condiția ca spray-urile “OncoGen” să ajungă și în… România.
