„Trist, dar adevărat!”, vorba președintelui Klaus Iohannis, după ce guvernul premierului Florin Cîțu a fost demis, prin moțiune de cenzură în Parlament. Vizibilă încă de la începutul anului, criza politică se adaugă unui lung șir de crize și mini-crize, pe care România le traversează de ceva vreme încoace. Printre ele, cui să îi mai pese și de momentul de mare criză pe care îl traversează cultura românească, pusă la colț, pe cenușă? Sub oblăduirea unui ministru complet lipsit de anvergură, parașutat în vârf din platourile unei televiziuni obscure, cultura română o ține dintr-o controversă în alta. Iar când aceste scandaluri au în prim-plan una dintre marile figuri ale culturii noastre, pe George Enescu, situația e cu atât mai revoltătoare. A fost, mai întâi, scandalul scoaterii la licitație a unor bunuri care i-ar fi aparținut marelui compozitor. Dacă obiectele respective ar fi fost autentice, ele ar trebui să intre automat în patrimoniul național; dacă, în schimb, obiectele nu sunt autentice, ar fi trebuit cercetată imediat posibila escrocherie. Între timp, în ciuda scandalului public, la final de septembrie, obiectele au fost vândute, iar statul român s-a sesizat abia acum că unele dintre ele ar putea face obiectul dreptului său de preempțiune la achiziție! Și toată această mascaradă, pe seama patrimoniului național și pe seama unuia dintre numele sacre ale culturii noastre, s-a întâmplat în plin Festival „George Enescu”, când toată atenția lumii muzicale internaționale era îndreptată spre București.
Sub conducerea executivă a lui Mihai Constantinescu, Festivalul Internațional „George Enescu” este, de ani buni, cel mai important bun cultural de export al României de azi. Este cotat, pe bună dreptate, între primele cinci festivaluri de gen din lume și se bucură, ediție după ediție, de prezența unor vedete de talie mondială. Ei, bine, zilele trecute, la finalul unei noi ediții de excepție, s-a mai petrecut o mizerie: sub consolarea unui premiu pentru activitate, Mihai Constantinescu a fost înlăturat de la conducerea festivalului. Sub pretextul atingerii vârstei de pensionare, el a fost tras pe linie moartă, fără ca măcar să se discute formula în care va continua festivalul. Un gest de ingratitudine vecin cu golănia, față de un om care și-a pus toată viața și cariera în scopul promovării în lumea largă a operei lui George Enescu. Cam așa stau lucrurile în cultură. La ce să ne așteptăm bun în alte domenii, când până și unul dintre puținele posturi publice care au performat în toți acești ani – cel din fruntea Festivalului „Enescu”, e ochit de vânătorii de sinecuri de pe lângă partidele noastre?
