La începutul săptămânii, președintele Klaus Iohannis a promulgat „pe repede-înainte”, trei legi al justiției votate de coaliția PSD – PNL – UDMR: legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor, legea privind organizarea judiciară și legea privind Consiliul Superior al Magistraturii. Pentru un șef de stat a cărui lentoare a devenit subiect de glume, graba în a da cu semnătura pe pachetul de legi al justiției este mai mult decât suspectă. Și opoziția, și organizațiile non-guvernamentale, dar mai ales comisarul european pentru Justiție, solicitaseră autorităților române să aștepte avizul Comisiei de la Veneția, ce urma să vină până la sfârșitul anului. Președintele Klaus Iohannis, care a amânat de câteva ori până și convocarea Consiliului Superior de Apărare a Țării (CSAT), ca să-și poată vedea liniștit de timpul liber, nu a găsit de cuviință să mai aștepte o lună, un răspuns elocvent la modificările pe care „noul USL” le-a făcut în domeniul Justiției, deși un astfel de gest poate da apă la moară adversarelor României în drumul spre intrarea în Spațiul Schengen, Țările de Jos și, mai nou, Suedia! Promulgarea semnată de Klaus Iohannis închide cercul răfuielii noii puteri cu justiția. „Răfuială” e mult spus, pentru că, profitând de majoritatea covârșitoare, dar și de apatia publică indusă de criza COVID și de celelalte crize care amenință lumea, coaliția PSD – PNL – UDMR a avut mână liberă să-și impună punctul de vedere într-un domeniu care a fost, ani de zile, principala temă electorală în România.
De acum înainte, tot ce putem face, ca societate, e să contabilizăm efectele noilor (ne)legiuiri. Câteva dintre efecte s-au văzut chiar zilele acestea. Într-un prim caz, două surori au fost răpite și abuzate de un individ care, potrivit anchetatorilor, fusese eliberat în baza legii recursului compensatoriu din penitenciar, unde ispăşea o pedeapsă pentru viol. Fostul ministru al Justiției, Tudorel Toader (în prezent, rector, cu un câștig de 13.000 de euro pe lună bani publici), poate fi mândru de rezultatele legii pentru care s-a luptat atât de mult! Un alt caz, la fel de ultragiant: foștii directori ai „Hexi Pharma”, acuzați că firma pe care o reprezentau a livrat dezinfectanți diluați către 340 de spitale din România, vor scăpa și ei de închisoare, întrucât faptele s-au prescris (după cea mai nouă decizie a Înaltei Curți)! Din păcate, vom tot auzi de astfel de cazuri în lunile ce vor urma: nume grele se pregătesc să profite de noile reglementări din Justiție, alături de infractori extrem de periculoși, precum violatorul lăsat liber să-și caute noi victime. Dacă va plăti cineva, cândva, costul politic pentru aceste forțări ale Justiției, nu e clar. Cazul Tudorel Toader ne spune că nu. Cert e un singur lucru: noi, ca societate, plătim deja.
