Cu antropologul COSTION NICOLESCU, despre Arhanghelii Mihail și Gavriil

Cine nu a simțit vreodată, cum, într-un mo­ment de cumpănă al vieții, a scăpat „ca prin urechile acului” cu un ajutor nevă­zut? „Noroc”, spun unii. „Îngerii păzitori”, spuneau cei bătrâni, însoțitorii noștri prin viață, de când ne naștem și până murim. Iar dintre toți îngerii, cinstiți cu mare evlavie, pe pământ, dar și dincolo, în ceruri, sunt doi arhangheli: Mihail și Gavriil, ale căror misiuni s-au împletit cu mântuirea omenirii. Iar Scriptura a consemnat aceste interven­ții înge­rești în istoria noastră. Ce nu s-a scris în Biblie apare în tradiția bise­ricii, pe care o cunoaște, de parcă i-ar fi scrisă în palmă, antropologul și teologul Costion Nicolescu, oas­petele permanent al revistei noastre.

„Dintre miile de arhangheli, îi cunoaștem după nume pe șapte”

– Domnule Costion Nicolescu, statistici recente, realizate în Ame­rica, dovedesc un fapt cu totul sur­prinzător: oamenii cred în îngeri. Lumea atât de tehnologizată în care trăiesc nu-i împiedică să afir­me că viața lor e vegheată de făp­turi păzitoare. Cum se explică a­ceas­tă încre­dere? Cum se simt ajutați oamenii de aceste ființe invizibile? Cine sunt, de fapt, îngerii?

– Încep prin a vă spune că lumea, așa cum e vă­zută la noi, în biserică, este plină de îngeri. La fiecare Sfântă Liturghie, la rugăciunile de sfințire ale Cinstitelor Daruri, preotul spune: „Mulțumim Ție și pentru Liturghia aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, deși stau înaintea Ta mii de arhangheli și zeci de mii de îngeri”. Sigur, este o numărătoare relativă, proba­bil că în lumea nevăzută sunt nenumărați arhangheli, nenumăraţi îngeri şi, în general, nenumăraţi membri din cele­lalte cete îngerești. Tradiția ne-a învățat că acești îngeri sunt grupați în nouă cete – asta ne spune cel care s-a ocupat de lumea şi ierarhia cerească, Sfân­tul Dio­nisie Areopagitul. La rândul lor, aceste cete sunt aşezate în trei trepte, alcătuite fiecare din trei cete, după chipul Sfintei Treimi, de trei ori trei, una mai înaltă, una mijlocie și una mai de jos: Serafimi, Heruvimi, Tronuri, apoi Domnii, Puteri, Stăpânii și, cea mai de jos ceată, Începătorii, Arhangheli și Îngeri. Ceea ce numim arhangheli şi îngeri sunt, așadar, în ceata cea mai de jos îngerească, cea mai aproape de omenire. Îngerii nu sunt făcuți de Dumnezeu statici. Ei se îmbunătățesc, spo­resc în drumul lor spre Dumnezeu trecând prin trei etape: purificare, iluminare și desă­vârșire. Ceata de jos se purifică, cea de la mij­loc se iluminează, cea de sus se desăvârșește. Există un dinamism interior extraordinar, ele aflându-se într-o mișcare continuă în jurul lui Dumne­zeu, pentru că progresul în cunoașterea lui Dum­nezeu este infinit, iar ei se străduiesc să ne transmită și nouă acest progres. Iar arhan­ghelii (pe doi dintre ei i-am prăznuit acum, în No­iembrie) sunt, în fond, nişte căpetenii de îngeri, se numesc şi „sfinţi voievozi”, pentru că cetele sunt văzute ca nişte oştiri. Dumnezeu însuși este numit în Vechiul Testament „Dumnezeu Savaot”, Dumnezeul oștirilor îngerești, care sunt într-o luptă continuă, pusă în slujirea omenirii. Dintre acești „mii de arhangheli” pomeniți la litur­ghie, îi cunoștem, după nume și lucrare, pe șapte dintre ei. Ei sunt, într-un fel, anonimi. Despre trei dintre arhangheli știm din Scriptură: Mihail, Gavriil și Rafail. În rest, tot ce știm despre acești șapte arhangheli sunt informații din scrieri apocrife sau necanonice. Ei au avut o viață care să le permită să fie receptori de revelație dumnezeiească prin rugă­ciunile și asceza lor extraordinară, care le-a format o sensibilitate aparte.

Ce e important de spus despre numele arhan­ghelilor este că fiecare are o însemnătate în limba ebraică, care este limba Vechiului Testament. Într-un fel, numele arhanghelilor ne descoperă lucrarea lor în lume și, implicit, din numele lor știm și când și pentru ce să îi chemăm în rugăciune. Toate numele arhanghelilor se termină în „El”, o prescur­tare de la „Elohim”, care este numele lui Dumne­zeu. La Mihail (Mika’El în ebraică), este vorba de dreptatea divină. Numele său, tradus, înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?”. La Gavriil (Gabri’El în limba ebraică) e vorba de lucrarea iubi­rii divine, iar nu­mele lui s-ar traduce ca „Dumnezeu este puterea mea”. Dintre toți arhanghelii, ei sunt cei mai cins­tiți. Cel de-al treilea arhanghel cunoscut din Scrip­tură, Rafail (Rafa’El în ebraică), are lu­crarea vin­decării dumnezeiești, numele său însem­nând chiar „Dumnezeu vindecă”. Pe lângă faptul că Rafail este considerat ajutător pen­tru cei bolnavi, el este și călăuzitor pen­tru cei care călăto­resc. Întotdeauna, cei care sunt foarte sâr­guincioşi în biserică, când pleacă într-o călătorie se duc să ia de la preot o binecu­vântare pentru pleca­re, ca să fie păziți de încercări, ispite și pri­mejdii. Iar în rugă­ciu­nea pe care preotul le-o citește atunci se spune: „să-ți dea Dumnezeu înger însoțitor, ca lui Tobie”. Or, acest înger călău­zitor este tocmai Rafail. El i s-a revelat lui Tobie și i-a spus: „Eu sunt Rafail, unul din cei șapte Sfinți Îngeri, care ridică rugăciunile sfinților și le înalță înaintea slavei Celui Sfânt”. Deci, și-a spus numele şi, totodată şi lucrarea lui, de a fi purtător de rugă­ciuni la Dumnezeu.

După acești trei arhangheli, Mihail, Gavriil și Rafail, urmează alți patru cunoscuți doar din scrie­rile apocrife – Uriil, Salatiil, Varahiil și Iegudiil. Uriil (Uri’El) apare în Apocalip­sa lui Petru și înseamnă „lumina lui Dumnezeu” sau „focul lui Dum­­nezeu”. Este considerat ar­hanghelul înțelep­ciunii, care te luminează în momente în care mintea este într-o situație tulbure, de confuzie. El este invocat când eşti în situația de a lua o decizie. Se mai spune că arhanghelul Uriil l-a salvat pe Ioan Boteză­torul când Irod a ordonat să fie omorâţi toţi prun­cii mai mici de trei ani. Arhan­ghelul Salatiil (Salati’El) în­seamnă „mijlocitorul către Dum­ne­zeu”. El poartă rugă­ciunile către Sfânta Treime. Ar­han­ghe­lul Varahiil (Varahi’El) aduce oamenilor darurile și mân­gâ­ie­rile lui Dumnezeu, numele lui înseamnă „binecuvântarea lui Dumnezeu”. În fine, nu în ulti­mul rând, arhanghelul Iegudiil (Iegudi’El), „cel care îl preaslăveşte pe Dumnezeu”, îi slăveşte pe mucenicii care îşi dau viaţa pentru Hristos. În tradiția bisericii apare mai rar și un al op­tulea arhanghel, Eremiil (Eremi’El), care se tâl­cu­ieşte „înălţarea lui Dumnezeu” şi care luminează mintea şi ne insuflă priceperea şi cunoştinţa, ne inspiră gânduri, cugetări dumnezeieşti, spre a ne înălţa şi apropia mai mult de Dumnezeu.

„Mihail poartă sabie, Gavriil, floarea, dar amândoi sunt la fel de importanți”

– Să ne întoarcem la Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, pe care tocmai i-am sărbătorit pe 8 Noiembrie. Cum se explică împrejurarea că, deși amândoi sunt îngeri, sunt aproape opuși în slu­jire? Mihail, un arhanghel al dreptății, al luptei, pare un înger venit direct din Vechiul Testament, iar Gavriil, un înger al blândeții infinite, te duce cu gândul la Iisus și la Noul Testament.

– În primul rând, interesant este faptul că, deși sunt foarte prezenți în viața noastră, a creștinilor, atât Mihail cât și Gavriil apar foarte rar cu numele în Scriptură. E drept, momentele când apar sunt foarte importante, iar făptuirile lor îi așează pe Sfin­ţii Arhangheli Mihail şi Gavriil într-un echilibru. Așa cum ați spus, Sfântul Arhanghel Mihail este arhanghelul dreptăţii, înfăţişat totdeauna în icono­grafie cu o sabie, în timp ce Sfântul Arhanghel Ga­briel este arhanghelul iubirii, al milostivirii, al veşti­lor bune; în textele liturgice i se și spune „vese­lito­rul”, pentru că aduce bucurie, veselie, niciodată nu vine cu o veste proastă. De aceea și este pictat în icoane cu o floare în mână. Sigur că inima şi firea noastră este înclinată mai degrabă spre o floare de­cât spre o sabie. Cred că mai degrabă vrei să fii în faţa cuiva care vine la tine cu o floare decât cu o sabie și, totuşi, paradoxal, Sfântul Mihail este mult mai cunoscut și poate mai căutat decât Sfântul Gavriil.

S-a vorbit mult în teologie despre Dumnezeul dreptății din Vechiul Testament și Dumnezeul iu­birii din Noul Testament. Însă Dumnezeu e unul singur, fie că e în Vechiul Testament, fie că e în Noul Testament; El este, în același timp, şi Drept şi Iubitor, în el este o împletire perfectă între dreptate şi iubire, în care probabil că biruieşte, în cele din urmă, iubirea. Așadar, cei doi, Mihail şi Gavriil, sunt lucrători ai acestor două, să zicem, laturi ale lui Dumnezeu. Pe Arhanghelul Mihail îl întâlnim adesea în Vechiul Testament. Mihail apare primul în acţiune, când are loc căderea îngerilor, a lui Luci­fer şi a cetei lui. De atunci şi pentru tot restul tim­pului, el a fost văzut de oameni ca fiind într-o luptă continuă cu diavolul, de aceea și este înfăţişat cu o sabie, uneori cu o sabie de foc, alteori cu o sabie obișnuită. Un alt moment important în care el a in­ter­venit a fost atunci când a fost trimis să îl oprească pe Avraam să îl sacrifice pe Isaac. E trimis, apoi, la David și, în general, la toate persoanele importante ale Vechiului Testament: la Avraam, la Lot, pe care îl salvează, la Ghedeon, la David, la Ilie, în Babilon, la Daniel. Apare și în Noul Testament: îi eliberează pe Petru și pe Pavel din temniță, i se arată lui Cor­neliu, sutaşul, căruia îi spune să îl cheme pe Petru să îl boteze. Sfântul Arhanghel Mihail este înfăţişat de multe ori cu o balanţă care cântărește faptele noastre la judecată, deci el ține cântarul, așa cum este înfățișat în iconografie.

Pe de altă parte, Sfântul Arhanghel Gavriil este tânjirea noastră după duioşie, după blândeţe. El este înfățișat ca un tânăr întotdeauna frumos, care vine cu niște vestiri extraordinare, care culminează cu Bunavestire, când se înfățișează Maicii Dom­nului și îi vestește că o să-L nască pe Hristos. Îna­inte de Bunavestire, i s-a înfăţişat și lui Zaharia ca să îl anunțe că o să-l aibă pe Ioan Botezătorul. După tradiţie, tot el i s-a înfăţişat şi lui Ioachim şi Anei, ca să-i anunțe că o vor avea pe Maica Domnului. Se spune că el a hrănit-o pe Maica Domnului la templu timp de 12 ani cu mană cerească și că a ve­nit și la Naşterea lui Hristos, când i-a condus pe păs­tori la peșteră şi apoi a avut un rol important în ocro­tirea pruncului Iisus, când a venit în vis și i-a vestit lui Iosif să fugă în Egipt. Unii spun că şi la mormântul Domnului, în dimi­nea­ța Învierii, Gavriil a fost cel care le-a întâmpinat pe femeile mirono­sițe, spunându-le că Hristos s-a ridi­cat din morți. Din toate aceste lucrări ale Sfântului Arhanghel Gavriil, poate că cea mai frumoasă este scena întâlnirii lui cu Fecioara Maria – Bunavestire. Este una din scenele cele mai extraordinare ale iconografiei dintotdeauna, atât în Apus, cât și în Răsărit. E o întâl­nire extraordinară între înger și om, pentru că Maica Domnului se reprezintă pe ea însăși, bineînțeles, ca o ființă cu totul extraordinară, dar ne reprezintă și pe noi toți, ca oameni, iar arhanghelul Gavriil vine din partea Dumnezeu. Avem două lumi care comunică prin Du­hul Sfânt, trei în total, a lui Dum­nezeu, a îngerilor şi a oame­ni­lor. Din punctul ăsta de vede­re, ar­han­ghelul Gavriil e pre­zent într-unul din mo­mentele-cheie ale isto­riei mântuirii.

„Fără flori, doar cu săbii, am fi cu toții morți”

– Dincolo de bogăția tra­diției bisericii, la noi, la ro­mâni, există și o tradiție a satului cel puțin la fel de bo­gată, când e vorba de în­geri. Cum îi vedeau țăra­nii noștri pe arhangheli?

– Sunt mai multe legen­de ale satului românesc despre sfin­ții arhangheli, că­rora, în unele zone, țăranii le spuneau „hrangheli”. Unele dintre ele sunt mai fanteziste, dar altele merită să fie luate în seamă. De exemplu, există o legendă în care se zice că atunci când Lucifer a căzut din Cer, a luat cu el în iad şi veşmântul său de arhan­ghel, pentru că el a fost înainte o căpetenie de cete îngereşti. Dumnezeu l-a trimis pe Sfântul Arhan­ghel Mihail să-i ia acel veșmânt, pentru că nu se cu­venea să îl poarte acolo unde căzuse. Ca să-l păcă­lească pe Lucifer, Sfântul Arhanghel s-a împrietenit cu el și au mers împreună să se scalde. Când Lucifer s-a dat la fund, să înoate, Mihail i-a luat veșmântul și a fugit cu el, iar Dum­nezeu a înghețat apa ca să nu poată ieși diavolul din ea. Dar Lucifer a spart gheața, a fugit după arhanghel și a reușit să-l prindă de talpa pi­cio­rului și să-i smulgă din ea o bu­cată de car­ne. De atunci, și noi, oa­me­­nii, ne naștem cu o de­cu­pătură în talpa picio­rului, de acolo de unde Lucifer i-a rupt tal­pa ar­hanghelului. E o le­gen­dă care are o frumuseţe şi o însem­nă­tate aparte, pentru că arată că nu se cuvine să fie lăsate cele sfinte celor necu­raţi. Apoi, există o credinţă la sat că, atunci când iese sufle­tul omu­lui, la că­pătâiul lui vine și Sfântul Arhan­ghel Mi­hail, care stă de-a dreapta mu­ri­bun­dului, iar diavolul vine și el de-a stânga, şi amândoi in­tră în luptă pentru sufletul omu­lui. E o luptă pe care o vedem uneori şi la Judecata de Apoi, zugrăvită pe frontispiciile de apus ale bise­ri­cilor noastre. Și tot la sat se spune că Sfântul Ar­hanghel Mihail are milă de omul pe care îl vede într-o stare precară şi atunci Îl roagă pe Dumnezeu să îi mai dea puţin timp, ca să se mai pocăiască, să-i pară rău pentru păcatele sale. Dacă analizăm acest tip de luptă pentru salva­rea sufle­tului omului, îl vedem pe Sfântul Arhan­ghel Mihail ca model pentru eroul basmelor noas­tre, care luptă cu zmeul, cu balaurul şi învinge întot­deauna cu ajutorul lui Dumnezeu.

Sfântul Arhanghel Gavriil este în umbra lui Mihail, în tradiţia populară. Principala faptă a lui Mihail ţine de oprirea căderii îngerilor, iar asta are o importanţă extraordinară, îl face un restaurator al lumii cerului, a lumii îngerilor, pe când Arhanghelul Gavriil are rol mai mult în restaurarea vieţii oame­nilor. Există şi o legendă populară despre Arhan­ghelul Gavriil. Se spune că, după ce Adam şi Eva au fost alungaţi din rai, Dumnezeu i-a zis lui Adam: „De acum, trebuie să munceşti, să faci trei brazde, ce vei câştiga din ele va fi cât va fi, iar de rest, am Eu grijă să îţi dau, ca să nu-ţi lip­seas­că”. A venit însă diavolul şi l-a convins pe Adam să are mai mult de trei brazde, iar pentru asta, au sem­nat și un zapis. Dumnezeu, bi­neîn­ţeles, foarte trist, l-a trimis pe Arhanghelul Gavriil ca să afle pe ce cale se poate strica acest zapis. Cu o anumită viclenie, Ar­han­ghe­lul Ga­vriil a aflat de la diavol că numai când va veni pe pământ un om născut din fecioară se va rupe acel zapis. Așa s-a ajuns ca Gavriil să meargă la Dum­nezeu, să-i spună cum se rupe zapisul, iar Tatăl l-a trimis atunci atunci pe Fiul Său să se întrupeze, ca să rupă zapisul făcut între diavol și Adam. E fru­moasă această le­gendă, pentru că, într-adevăr, ve­nirea lui Hristos a rupt un vechi zapis al păcatului omenesc.

– La final, aș vrea să vă întreb care e legătura dumneavoastră personală cu aceşti doi arhan­gheli? Vă rugaţi lor?

– Eu mă rog lor la fiecare rugăciune de seară în care pomenesc toate puterile cereşti. Încolo, nu pot să spun că mă rog lor în mod special, în afară de momentul când vine praznicul lor, dar să știți că mă bucur foarte mult când dau în bi­serici de ei. Poate că am o sensi­bi­li­tate mai mare pentru Arhanghelul Gavriil, decât pentru Mihail. Nu știu, floarea lui și această delica­tețe cu care vine el la Maica Dom­nului şi delicatețea cu care e primit de ea, plus celelalte nașteri impor­tante, a Sfântului Ioan, a Sfintei Maria, tot de el au fost ves­tite. Da­că Sfântul Ar­hanghel Mihail pare un coman­dant de oști, aprig, Ga­vriil e un fel de comandant de oşti ale păcii. Da­că îi vedem pe fie­care în fruntea unei cete de îngeri pe care o coman­dă, unii ar trebui să poarte săbii, alții ar trebui să fie în mâini cu flori. Sigur că în viață e nevoie şi de sa­bie. Sabia e bună să ţi se vânture puţin în față, să te tre­zeşti. Dar fără flori, numai cu săbii, am fi cu toții morți. De aceea au fost puşi îm­preună Sfinții Ar­han­gheli Mihail și Gavriil, pentru că, pro­babil, dacă i-am fi prăz­nuit separat, ar fi fost bine, dar nu ar fi fost atât de com­­plet praznicul.