– Andrei Dósa, „Ceaikovski la walkman”, Editura Paralela 45, colecţia „Prima dragoste”, 144 p.
Trebuie să îmi mărturisesc o greşeală. Când am recomandat romanul „Bilili” de Andrei Crăciun, n-am ştiut că noua colecţie a Editurii Paralela 45 e dedicată adolescenţilor, spre a le stimula interesul pentru lectură prin cărţi în care să-şi regăsească problemele proprii vârstei. Fusesem atrasă de numele scriitorului şi l-am citit ca pe orice roman, neînţelegând ce l-a apucat să explice cine au fost Stalin, Troţki şi alte personalităţi bine-cunoscute. De fapt, ştia că se adresează unei generaţii ignorante, total dezinteresate de ceea ce a fost înaintea erei ei. Că „problemele” în care se recunosc liceenii de azi ţin de impulsuri şi obsesii sexuale datorate transformărilor hormonale, de dorinţa de a fi acceptaţi de o gaşcă, pentru care sunt gata de orice teribilism, că se revoltă împotriva părinţilor, profesorilor, convenţiilor sociale, sfidând cu expresii vulgare şi gesturi şocante, că au gusturi comune pentru cultura pop a momentului, diferită de a predecesorilor. Acestea sunt trăsături generale ale adolescentului, menţionate de psihologi împreună cu vulnerabilitatea şi tendinţa spre experimente riscante. După ce editura le-a indicat publicul-ţintă, mingea a fost plasată în terenul scriitorilor convocaţi, lăsaţi să-şi aleagă singuri strategia. Din câte văd în jur, adolescenţii or fi ei ignoranţi (ca şi mulți adulţi, de altfel), dar nu tâmpiţi, influenţabili, dar nu lipsiţi de discernământ, preocupaţi de propria imagine în rândul congenerilor, dar nu egotişti. Se pot lăsa pradă unor sentimente intense, dar sunt sensibili la bunătate, solidaritate, empatie, încredere. Foarte bun mi s-a părut pentru copiii şi nepoţii dvs între 14 şi 18 ani, dar şi pentru orice amator de literatură, volumul pe care-l recomand azi, fiindcă Andrei Dósa are un talent literar care transcende comanda editurii. Nu degeaba e el recunoscut, după 5 volume de poezie şi 2 romane, ca vârf al (încă) tinerei generaţii literare (are 37 de ani). „Ceaikovski la walkman” e alcătuit din patru secţiuni ai căror naratori sunt colegi de clasă la un liceu. Andrei Dósa nu numai că ţine bine minte trăirile din propria adolescenţă, ci se plasează cu naturaleţe în vârsta aceea şi te trage după el printre elevi, în sala de clasă şi în peripeţiile de după ore. Încă de la începutul clasei a IX-a, naratorul primei părţi, numit chiar Andrei, se îndrăgosteşte de colega lui de bancă, Maria, o repetentă cu proastă reputaţie la 16 ani, care ba îl provoacă, ba îl respinge. De altfel, toţi colegii lui sunt fascinaţi de obrăznicia şi violenţa fetei de cartier, chiar şi premianta Melinda, singura cu care Andrei poate împărtăşi pasiunea lui pentru lectură. Dar Maria i-l preferă timidului Andrei pe Jean, gigoloul clasei. În cea de a doua povestire, narator e Gabi, potenţial şahist performant care, ajuns într-o vacanţă într-o tabără de şah, la insistenţele antrenorului său, e vrăjit de soţia acestuia şi are o relaţie cu femeia matură şi plictisită, pentru care puştiul nu e decât o distracţie pasageră. A treia este despre prietenia dintre două fete cuminţi, Melinda şi Ema, consemnată în jurnalul intim al primeia. Se ştie că prieteniile din şcoală durează uneori toată viaţa. Nu e cazul celor două colege care se despart şi prozatorul îşi imaginează cu mare fineţe psihologică piedicile. În ultima parte el revine rotund la golanca Maria, cu o privire detaşată, justificându-i natura agresivităţii printr-o boală psihică ce o face să eşueze la un „spital de nebuni”. Ceea ce nu se poate povesti e stilul în care poetul Dósa îl dublează pe prozator, făcând textul să vibreze într-un fel anume, emoţionant.
